ICCJ. Decizia nr. 2955/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2955/2008
Dosar nr. 3028/1/2008
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 mai 2002 reclamanta SC E. SA a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA la plata sumei de 14.213.471.759 lei contravaloare lucrări executate, costuri plus transport, chirii, telefoane, energie electrică, cost pe amplasament şi pază.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 11.911 din 18 decembrie 2006 a admis în parte cererea precizată şi a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 352.391,591 lei reprezentând contravaloare lucrări şi servicii efectuate în baza contractului nr. 2/1992, sumă ce se va reactualiza cu rata inflaţiei pe perioada 31 decembrie 1998 - 30 septembrie 2006 şi la plata dobânzii legale comerciale pentru suma menţionată pe perioada ianuarie 1999 - decembrie 2006, plus cheltuieli de judecată în cuantum de 33.881,50 lei (RON).
Prin decizia comercială nr. 245 din 14 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 1278 din 27 martie 2008 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA Bucureşti împotriva deciziei instanţei de apel.
La data de 2 aprilie 2008 SC C. SA cu sediul în Bucureşti a formulat contestaţie în anularea deciziei nr. 1278 din 27 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, şi a solicitat casarea în tot a acesteia, cu trimiterea cauzei spre soluţionare instanţei competente.
S-a invocat ca temei juridic al contestaţiei dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau de casare, art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. „hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe şi art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În argumentarea motivului de contestaţie întemeiat pe art. 318 (1) C. proc. civ. s-a susţinut că instanţa de recurs a reţinut în motivarea deciziei art. 5.10 din condiţiile generale contractuale reprodus incomplet şi a omis că obligaţia de conservare şi protejare a lucrărilor este dispusă de consultant prin dispoziţie scrisă, dar la dosar nu există niciun înscris din care să rezulte o dispoziţie a consultantului sau a pârâtei contestatoare.
A precizat contestatoarea că hotărârea s-a întemeiat pe art. 17.2 şi 17.3 din contract care se referă strict la cazul rezilierii şi la sumele ce se acordă dacă sunt certificate că sunt datorate de investitor, în timp ce sumele acordate intimatei-reclamante privesc cheltuieli aferente diferitelor perioade de sistare pe parcursul lucrării şi care nu au legătură cu rezilierea contractului.
La data de 8 octombrie 2008 contestatoarea a formulat o cerere intitulată „precizare” la motivele contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 3181 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de recurs deşi în motivarea deciziei a reprodus art. 5.10 din Condiţiile Generale din contract, atunci când l-a interpretat a omis însă partea finală a acestuia în care se prevedea expres„ aşa cum va dispune consultantul”. Că instanţa în expunerea considerentelor a făcut confuzie între calitatea de antreprenor general al SC C. SA şi calitatea de subantreprenor a intimatei SC E. SA şi nu a sesizat că în realitate raporturile contractuale cu consultantul antreprenorului erau ale Antreprenorului General „Contransimex” SA şi deci orice dispoziţie sau acte întocmite de consultant, erau opozabile numai contestatoarei în calitate de antreprenor general.
Contestatoarea a invocat şi faptul că pentru soluţionarea justă a cauzei se impunea efectuarea unor expertize tehnice de specialitate, respectiv financiar-contabilă care ar fi lămurit aspectele asupra cărora instanţa de recurs nu s-a pronunţat .
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. temei juridic invocat de contestatoare „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când instanţa de recurs respingând recursul a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţă, instanţa de recurs a examinat motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a reţinut că argumentele aduse de recurentă în dezvoltarea motivului privind denaturarea actului juridic şi a contractului dedus judecăţii se referă la aspecte de netemeinicie, de insuficienţa dovezilor administrate în legătură cu necesitatea conservării şi protejării lucrărilor executate şi care nu pot fi supuse cenzurii instanţei de control judiciar.
În realitate, contestatoarea atât în cererea formulată iniţial cât şi în precizările depuse la aceasta, îşi manifestă nemulţumirea de modul în care instanţele au apreciat probele administrate în cauză şi nu au reţinut argumentele aduse de aceasta în interpretarea prevederilor contractuale (art. 5.10), de faptul că nu au dispus efectuarea unei expertize de specialitate, aspecte care însă nu pot fi reiterate în cadrul contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, admisibilă numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs şi care să fie soluţionată de aceeaşi instanţă sub motivul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt.
Motivul al doilea şi al treilea invocate de contestatoare şi întemeiate pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. (hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe) şi art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) au fost numai enunţate, fără a se arăta în concret, în ce anume a constat încălcarea de către instanţa de recurs a acestor prevederi legale.
Faţă de cele reţinute şi având în vedere că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC C. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1278 din 27 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2974/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3012/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
