ICCJ. Decizia nr. 3015/2008. Comercial. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3015/2008
Dosar nr. 23081/3/2005
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 7008 din 22 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta A.S.T.P. Bucureşti.
A dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 2 septembrie 1996.
A obligat-o pe pârâta A.T.P. să plătească reclamantei următoarele sume de bani:
- 45.602,29 RON, reprezentând dobânzi aferente ratelor 4-9 calculate până la 30 noiembrie 2006, precum şi dobânzile conform art. 4 lit. b) alin. (2) din contract, calculate în continuare până la data pronunţării hotărârii;
- 695.208,47 RON, reprezentând penalităţi aferente ratelor 4-9 calculate până la 30 noiembrie 2006, precum şi penalităţile conform art. 4 lit. b) alin. (5) din contract, calculate în continuare până la data pronunţării hotărârii;
- 141.006,63 RON, reprezentând dividende încasate de pârâtă pe perioada de derulare a contractului (anii 1996 - 2000).
A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a sentinţei primei instanţe şi pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 155.099,58 RON reprezentând daune interese constituite din dividende încasate în perioada de valabilitate a contractului şi menţinerea celorlalte dispoziţii din hotărârea atacată.
Prin decizia comercială nr. 539 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002, cu modificările ulterioare, potrivit cărora, în cazul desfiinţării contractului pe cale judiciară sau convenţională, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite şi din sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului şi a reţinut că din conţinutul raportului de expertiză şi a suplimentului efectuat de expertul desemnat în cauză rezultă că nu s-au putut stabili dividendele încasate de cumpărător.
De asemenea, a constatat că fişa de raportare a F.P.S. a rezultatelor financiare pentru anul 1997 cuprinde o menţiune referitoare la dividendele de plătit în total şi la dividendele nete pe acţiune, fără însă ca acest înscris, al cărui conţinut este de altfel modificat, să facă dovada dividendelor efectiv încasate de A.T.P., care trebuie restituite în cazul desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare de acţiunii.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei pronunţate în fond şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 155.099,58 RON cu titlu de daune interese constituite din dividendele încasate pe perioada de valabilitate a contractului, cu menţiunea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
În motivarea recursului, reclamanta susţine astfel că instanţa de apel a acordat A.V.A.S. cu titlu de daune interese constând în dividende aferente perioadei de valabilitate a contractului o sumă mai mică decât cea solicitată, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 141.006,63 RON în loc de 155.099,58 RON, încălcând dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, modificată şi completată, care stabileşte în mod expres că suma totală a daunelor interese cuvenite A.V.A.S. se determină pe baza unei expertize şi ignorând faptul că, în urma rezoluţiunii contractului de privatizare, părţile fiind repuse în situaţia anterioară, reclamantei i se cuvin toate dividendele pe care A.T.P. avea dreptul să le încaseze în perioada de valabilitate a contractului.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că instanţele care s-au pronunţat în cauză au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002, modificată şi completată, întrucât în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă pentru stabilirea sumei totale a daunelor interese cuvenite A.V.A.S., ale cărei obiective au fost suplimentate, reclamanta a formulat obiecţiuni la care expertul a răspuns şi urmare a întregului probatoriu administrat s-a apreciat corect că dividendele nete încasate de pârâtă sunt în cuantum de 141.006,63 RON şi nu de 155.099,58 RON, cum susţine recurenta-reclamantă pe baza concluziilor eronate ale expertului, din raportul de expertiză.
Aceasta, deoarece, aşa cum judicios au reţinut ambele instanţe, potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate, trebuie avute în vedere dividendele nete şi nu cele brute, or, în tabelul conţinut de expertiza contabilă (fila 96 dosar fond) este prezentată situaţia dividendelor brute distribuite de SC T. SA în sumă de 155.099,58 RON, pe perioada 1996-2000, între anii 2000-2003, nefiind distribuite dividende.
Astfel fiind, reţinându-se că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică întemeiată, care în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 539 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3014/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3016/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
