ICCJ. Decizia nr. 2978/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2978/2008
Dosar nr. 8589/2/2007
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare formulată de contestatorul Z.M.A., în contradictoriu cu A.V.A.S. s-a solicitat să se constate împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţei izvorâte din sentinţa penală nr. 150 din 1 februarie 2001 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti în Dosarul nr. 14452/199 definitivă şi executorie, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 26 din 25 februarie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul Z.M.A. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că dreptul intimatei de a solicita executarea silită a contestatorului are la bază creanţele neperformante preluate de A.V.A.S. de la fosta SC B. SA prin: contractul de cesiune de creanţă din 24 iunie 1999 prin care SC B. SA a cesionat către A.V.A.S. creanţa în cuantum de 12.418.193.166,50 lei împotriva debitorului cedat SC A.E. SA; contractul de cesiune de creanţă din 24 iunie 1999 prin care SC B. SA a cesionat către A.V.A.S. creanţa în cuantum de 13.687.739.939,63 lei împotriva debitorului cedat SC B.M.M.I. SA; sentinţa penală nr. 150 din 1 februarie 2001 pronunţată de Judecătoria sector 3 prin care contestatorul a fost obligat la plata creditelor obţinute de cele două societăţi menţionate către A.V.A.S. în calitate de parte civilă în locul fostei SC B. SA şi contractele de cesiune de creanţă menţionate şi că actul normativ după care se calculează termenul de prescripţie este legea specială şi anume O.U.G. nr. 51/1998 modificată, iar nu Decretul nr. 167/1958 cum greşit susţine contestatorul.
Totodată instanţa a reţinut că titlul executoriu este comunicat de A.V.A.S. în temeiul dispoziţiilor articolului 41 din O.U.G. nr. 51/1998 prin adresa din 5 noiembrie 2007 în interiorul termenului special de prescripţie de 7 ani.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul Z.M.A. în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii contestaţiei împotriva executării silite, urmând să se constate împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită aplicabil, respectiv acela de 3 ani care începe să curgă de la 9 februarie 2002.
Dezvoltând motivele de recurs se invocă că prin calificarea dată sentinţei penale nr. 150/2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti instanţa a schimbat înţelesul actului dedus judecăţii, fiind evident că în acest context a interpretat greşit legea - dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998.
În acest sens se invocă că dispoziţiile art. 38 şi art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 cuprind condiţii cumulative.
Astfel, dacă o persoană face parte din categoriile prevăzute de art. 38 împotriva sa ar trebui să existe un titlu de creanţă din cele prevăzute de art. 39 - contracte de credit sau alte titluri şi în consecinţă, dacă aceste persoane nu fac parte din categoriile prevăzute de art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998 atunci lor nu le pot fi opuse titlurile prevăzute de art. 39. Concluzionând se susţine că O.U.G. nr. 51/1998 nu este aplicabilă în speţă, ci norma generală în materie.
Se susţine că hotărârea este greşită şi sub aspectul modului de calcul al termenului de prescripţie, instanţa indicând ca dată a naşterii titlului executoriu ziua de 1 februarie 2001, în vreme ce hotărârea penală a devenit executorie la altă dată.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de contestator.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză întrucât instanţa nu a schimbat înţelesul titlului executor când a reţinut că îl reprezenta sentinţa penală nr. 150/2001 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti şi că se încadrează în dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998, respectiv la sintagma „ori alte titluri constatatoare ale creanţelor”.
Curtea a reţinut corect că actul normativ după care se calculează termenul de prescripţie este legea specială şi anume O.U.G. nr. 51/1998 republicată, iar nu Decretul nr. 167/1958, în condiţiile în care contestatorul face parte din categoriile de debitori prevăzute de art. 38 lit. e) din O.U.G. nr. 51/1998, iar titlul opus se încadrează în prevederile art. 39 din aceeaşi ordonanţă.
Potrivit art. 38 lit. e) din O.U.G. nr. 51/1998 stingerea prin plată a datoriei publice interne rezultate din preluarea la această datorie a activelor bancare cesionate la A.V.A.S. constituie o obligaţie ce revine persoanelor fizice sau juridice care în baza unor raporturi stabilite cu persoanele prevăzute la lit. a), b) şi d) au dobândit indiferent de titlu sau de modalitate, bunuri ori alte avantaje financiare în dauna obligaţiei de restituire a creditului.
Contestatorul face parte din categoriile de debitori prevăzute de acest text de lege.
Din sentinţa penală nr. 150/2001 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti rezultă sub aspectul vinovăţiei inculpatului Z.M.A. că în calitate de director adjunct al S.C. SC B. SA - Sucursala Lipscani, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu cu ştiinţă şi-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu prin nerespectarea normelor bancare obligatorii cu prilejul acordării creditelor către SC A.E. SRL şi SC B.M.M.I. SRL, administrate de inculpaţii M.O.M. şi respectiv C.M. şi a beneficiat de avantaje financiare de la inculpata M.O.M. (folosinţa unor bunuri, împrumuturi de sume mari de bani pentru o perioadă îndelungată).
Dreptul intimatei de a solicita executarea silită a contestatorului are la bază creanţele neperformante preluate de A.V.A.S. de la SC B. SA astfel cum sunt definite de dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 51/1998.
Titlul executoriu îl reprezintă sentinţa penală nr. 150/2001 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti, prin care contestatorul a fost obligat către A.V.A.S. la plata creditelor obţinute de SC A.E. SRL şi SC B.M.M.I. SRL de la SC B. SA şi care au fost preluate conform contractelor de cesiune din 24 iunie 1999 şi din 24 iunie 1999.
În consecinţă executarea silită se efectuează de A.V.A.S. în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/1998 modificată, fiind aplicabil termenul special de prescripţie de 7 ani prevăzut de articolul 13 alin. (5).
În ceea ce priveşte data la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită a creanţei se reţine că acesta a început să curgă la data la care hotărârea penală a devenit executorie, respectiv la 9 decembrie 2002.
Şi faţă de această dată - 9 decembrie 2002 comunicarea titlului executoriu de A.V.A.S. prin adresa din 5 noiembrie 2007 este în interiorul termenului special de prescripţie de 7 ani.
Constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul Z.M.A. împotriva sentinţei nr. 26 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2977/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2972/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
