ICCJ. Decizia nr. 3018/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3018/2008
Dosar nr. 1616/113/2007
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 413 din 27 iulie 2007, Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Galaţi în contradictoriu cu pârâta SC S.P.P. SRL BRĂILA şi a dispus obligarea pârâtei să evacueze spaţiul comercial situat în Brăila, strada Ancorei nr. 59-61, proprietatea SC R. SRL Galaţi.
A luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2006 la B.N.P. - „V.”, pârâta a vândut reclamantei o casă din paiantă, construită pe o suprafaţă de 768 mp, având două depozite, cinci birouri şi hol, situate în Brăila, strada Ancorei, nr. 59-61; proprietatea s-a transmis cu toate atributele sale la data încheierii contractului, adică la data de 13 octombrie 2006, de când SC S.P.P. SRL Brăila trebuia să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul reclamantei.
Prin decizia comercială nr. 96/A din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că primul motiv de apel privind greşita soluţionare a cererii de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare nu este întemeiat, dar este întemeiat motivul de apel referitor la nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art. 242 pct. 2 C. proc. civ., întrucât la termenul din 27 iulie 2007, fiind întrunite cerinţele acestuia text legal, instanţa de fond era obligată să suspende judecata şi nu să păşească la soluţionarea cauzei.
A stabilit drept urmare că hotărârea astfel pronunţată este lovită de nulitate şi analizarea ultimului motiv de apel devine de prisos.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei, în sensul respingerii apelului pârâtei, ca nefondat.
Recurenta-reclamantă susţine în esenţă că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că ar fi fost nesocotite dispoziţiile imperative ale art. 242 pct. 2 C. proc. civ., în împrejurarea în care pentru termenul din 25 iulie 2007 pârâta solicitase amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării sale, întrucât dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. sancţionează pasivitatea totală a părţilor faţă de desfăşurarea procesului, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă că instanţa de apel a respins cererea de amânare a judecăţii cauzei formulată de pârâtă determinat de faptul că aceasta a avut la dispoziţie o perioadă de timp suficientă între momentul citării şi termenul fixat de instanţă, pentru a-şi angaja un avocat şi pentru a-şi pregăti apărarea.
Dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. prevăd posibilitatea şi nu obligaţia ca instanţa să amâne judecarea cauzei pentru lipsă de apărare temeinic justificată, în timp ce dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. sunt imperative, în sensul că dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu se cere în scris judecarea cauzei în lipsă, instanţa trebuie să suspende judecarea cauzei.
Drept urmare, se reţine că instanţa de apel a apreciat corect că s-ar fi impus suspendarea judecării cauzei de către instanţa de fond şi în consecinţă, a desfiinţat hotărârea pronunţată de aceasta şi i-a trimis cauza spre rejudecare.
Tot corect s-a apreciat că, în rejudecare, instanţa de fond poate păşi la soluţionarea pricinii dacă părţile stăruie în judecarea acesteia, - prilej cu care vor fi respectate toate dispoziţiile şi drepturile procesuale, - în caz contrar, instanţa de fond urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Astfel fiind, întrucât nu există niciun motiv de recurs întemeiat, care în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi păstrată, ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Galaţi împotriva deciziei comerciale nr. 96/A din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3016/2008. Comercial. Reziliere contract.... | ICCJ. Decizia nr. 3020/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
