ICCJ. Decizia nr. 3024/2008. Comercial. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3024/2008
Dosar nr. 10670/1/2007
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia nr. 3407 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la 31 octombrie 2007 s-a anulat ca insuficient timbrate recursurile declarate de recurenţii N.C. şi I.D.D.
Împotriva deciziei mai sus menţionate au formulat contestaţie în anulare N.C. şi I.D.D.
Contestatorii au invocat prevederile art. 318 C. proc. civ. şi au susţinut că instanţa de recurs nu a observat cele doua chitanţe în original de achitare a diferenţei de taxa judiciară de timbru de 4 lei fiecare, achitate la Oficiul Poştal Bacău, cu mandatele din 25 septembrie 2007 - I.D.D. si nr. 15074 din 25 septembrie 2007 - N.C. si expediate prin posta, cu scrisoare recomandata, la data de 15 octombrie 2007, împreuna cu patru exemplare din motivele de recurs.
Consecinţa erorii materiale a instanţei de recurs a fost aceea ca, la primul termen de judecata, neobservând cererea de amânare motivată a apărătorului şi nici dovezile de achitare a diferenţei de taxa judiciara de timbru, a anulat recursurile ca insuficient timbrate.
Contestatorii consideră că prin anularea recursurilor la primul termen de judecata, deşi taxele de timbru erau la acel moment achitate şi fără a fi observată cererea de amânare a apărătorului le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, drept apărat de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.
Intimata A.N.L. a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei sau respingerea acesteia ca nefondată.
Analizând mai întâi excepţia invocată, conf. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Deşi hotărârea instanţei de recurs a fost pronunţata la data de 31 octombrie 2007, contestatorii au luat cunoştinţa de aceasta ulterior, respectiv la data de 21 noiembrie 2007. Întrucât pricina se afla la primul termen de judecata, iar la dosar exista o cerere de amânare din partea nostru, justificata cu acte medicale, ne-am interesat cu privire la termenul de judecata ce urma a fi acordat în cauza abia la data de 21 noiembrie 2007, prilej cu care contestatorii au luat cunoştinţă ca recursurile fuseseră anulate si au achitat taxele de timbru necesare pentru promovarea contestaţiei in anulare, pe care au depus-o la data de 29 noiembrie 2007.
Având in vedere dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a doua C. proc. civ. care prevede ca „ împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silita, contestaţia poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoştinţa de hotărâre (şi nu de la pronunţare), dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabila ” , Curtea apreciază că s-a exercitat in termen legal calea extraordinara de retractare.
Cât priveşte fondul contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin contestaţia în anulare se solicită anularea deciziei nr. 3407 pronunţată în data de 31 octombrie 2007 în Dosarul nr. 1126/32/2006 aflat pe rolul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, motivat de faptul că dezlegarea dată de instanţă este rezultatul unei greşeli materiale.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare împotriva hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile şi ea poate fi promovată numai pentru motivele prevăzute expres şi limitativ la art. 317 şi următoarele C. proc. civ.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatori, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea data este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de casare.
Susţinerea contestatorilor privind primul motiv, şi anume, faptul că „dezlegarea data este rezultatul unei greşeli materiale” este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, temeiul de drept invocat vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv „omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de amânare, pe motive medicale” iar, pe de altă parte, instanţa de recurs a analizat în mod grupat cererile de amânare formulate şi a avut în vedere toate susţinerile reclamanţilor.
Greşelile la care se referă art. 318 C. proc. civ. trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omisiunii sau confundării unor elemente sau date materiale esenţiale din dosarul cauzei, ori, în speţă, aşa cum s-a arătat, instanţa a analizat în mod grupat cererile de amânare.
Mai mult, chiar dacă în cazuri temeinic motivate, instanţa ar fi trebuit să admită cererea privind acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, această situaţie nu constituie un motiv pentru introducerea contestaţiei în anulare.
În ceea ce priveşte anularea recursului ca insuficient timbrat, Înalta Curte apreciază legală şi temeinică soluţia pronunţată întrucât, pe de o parte, recurenţii au fost citaţi cu menţiunea de a timbra recursul, însă nu s-au conformat iar, pe de altă parte, potrivit disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cererea de recurs trebuie timbrată anticipat.
Afirmaţia potrivit căreia taxele de timbru au fost achitate şi că dovada expedierii acestora ar fi adeverinţele nr. 5443 din 09 noiembrie 2007 şi nr. 5444 din 09 noiembrie 2007, Înalta Curte reţine că acestea nu fac dovada achitării şi depunerii taxelor de timbru în contul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie - beneficiar Primăria sector 2.
Mai mult, şi în măsura în care aceste taxe de timbru au fost achitate, nu este îndeplinită obligaţia prevăzută de lege, cererea fiind considerată timbrată din momentul depunerii dovezilor achitării taxei de timbru la dosar.
În speţă, nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, eventual de o greşeală de judecată, care nu se poate îndrepta de aceeaşi instanţă prin retractarea propriei sale hotărâri.
Având în vedere acest lucru, nu este posibil ca, pe calea contestaţiei în anulare, să se critice modul în care instanţa a rezolvat problema timbrării recursului. Chiar dacă instanţa ar fi adoptat o soluţie greşită în această problemă de ordin procedural, partea nu se poate plânge pe calea contestaţiei în anulare deoarece nu este vorba de o greşeală materială în sensul legii sau de o omisiune de a discuta un motiv de recurs.
De altfel, această susţinere, legată de timbraj, a fost analizată de instanţa supremă, care a reţinut că recurenţii erau obligaţi să timbreze recursul cu suma de 4 lei anticipat, însă nu s-au conformat şi prin urmare a dispus anularea recursului.
Contestaţia în anulare fiind o cale de retractarea a unei hotărâri definitive şi nu de cenzură judiciară nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluţionate de instanţă, şi anume problema timbrajului.
Având in vedere cele arătate urmează a se respinge excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare invocată de intimata A.N.L. Bucureşti, urmând a se respinge, ca nefondată şi contestaţia în anulare formulată de contestatorii N.C. şi I.D.D. împotriva deciziei nr. 3407 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la 31 octombrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare invocată de intimata A.N.L. Bucureşti.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii N.C. şi I.D.D. împotriva deciziei nr. 3407 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 octombrie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 3021/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3025/2008. Comercial. îndreptare eroare... → |
|---|
