ICCJ. Decizia nr. 3028/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3028/2008
Dosar nr. 11/1259/2007
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin cererea înregistrată la data de 03 ianuarie 2007, recurenta reclamantă a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Silvice Argeş pentru ca aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 139.070,72 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, derivând din contractul nr. 6 din data de 23 februarie 2004.
Cu privire la cererea reclamantei, prima instanţă, a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta la plata sumei de 20.552,57 lei, reprezentând penalităţi de întârziere precum şi la cheltuieli de judecată în sumă de 475 lei.
Împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Comercial (nr. 943 din data de 10 octombrie 2007) s-a declarat apel, atât de către reclamanta SC A.A. SRL cât şi de către pârâta Direcţia Silvică Argeş.
În esenţă, motivele de apel ale reclamantei au vizat cuantumul penalităţilor reţinute de instanţa de fond, iar motivele de apel ale pârâtei Direcţia Silvică Argeş, faptul că, în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia nulităţii absolute a contractului încheiat între părţi.
Cu privire la toate aceste critici, instanţa de apel, prin decizia atacată: „admite apelurile declarate în cauză anulează sentinţa şi trimite cauze spre competentă soluţionare Tribunalului Argeş-complet specializat în contencios administrativ şi fiscal”.
În motivare, în esenţă, se reţine „litigiile privind actele administrative încheiate de autorităţile publice se soluţionează de către tribunalele administrativ-fiscale, potrivit reglementărilor cuprinse în legea specială la art. 10 alin. (1) (Legea nr. 554/2004)”.
Împotriva acestei soluţii reclamanta a declarat recurs, apreciind că în mod greşit, instanţa de apel anulează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare Completului specializat În contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Argeş. Recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va admite recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit textului de lege reţinut de către instanţa de apel, de altfel singurul temei legal al anulării hotărârii pronunţate de Tribunalul Comercial Argeş, art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ (modificat prin Legea nr. 262 din 2007): „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe si impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin legea organică nu se prevede altfel”.
Pentru a avea posibilitatea de a stabili dacă, în speţă, sunt aplicabile prevederile din materia contenciosului administrativ, instanţa de apel, trebuia mai întâi să stabilească dacă este vorba despre un „act administrativ”, în condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, pe de o parte, iar de altă parte, trebuia să se aibă în vedere şi practica juridică în materie, potrivit căreia, actele (contractele) încheiate între o societate comercială şi o autoritate publică au caracter comercial, regulile aplicabile fiind cele prevăzute 3, 7 respectiv 56 C. com., precum şi celelalte prevederi în materie.
Cu toate acestea, instanţa de apel se mulţumeşte să reţină: „ca atare, parte a contractului a cărui nulitate se solicită este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din încheierea unui contract ce vizează domeniul public al statului.”.
Numai că, simplul fapt că, una dintre părţile contractului invocat este o autoritate (chiar şi publică) nu conduce automat la ideea că ne aflăm în prezenţa unui act administrativ, care să atragă, în vederea soluţionării conflictului, competenta unui complet specializat în acest sens.
Referitor la motivul de recurs prevăzut la pct. 7 al art. 304, se ştie că: „hotărârea ar putea fi modificată în situaţia în care lipseşte motivarea soluţiei, or aceasta este superficială”.
Referitor la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., încălcarea legii de către instanţa de fond, vizează aplicarea unei norme care nu este incidentă în speţă.
În concret, aşa cum s-a precizat anterior, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ, în realitate, fiind aplicabile prevederile comerciale.
Având in vedere cele arătate şi temeiurile de drept deja reţinute, conform art. 312 C. pr. civ. urmează a se admite recursul declarat de reclamanta SC A.A. SRL Costeşti împotriva deciziei nr. 22/AC din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi a se casa decizia atacată şi a se trimite cauza la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal pentru judecata pe fond a apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.A. SRL Costeşti împotriva deciziei nr. 22/AC din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru judecata pe fond a apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3027/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3029/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
