ICCJ. Decizia nr. 3103/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3103/2008
Dosar nr. 5261/40/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoşani, secţia civilă, la data de 1 august 2007, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta SC B.C.R. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei SC B.C.R. SA să-i plătească în lei suma de 148.000 euro cu titlu de drepturi salariale nete pe care le-a pierdut în perioada aprilie 1995 – iulie 2007 şi în viitor echivalentul a 1.000 euro/lună începând cu luna august 2007, cât şi echivalentul taxelor şi impozitelor aferente drepturilor salariale datorate statului, ca urmare a faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii întreprinse premeditat de autoarea SC B.C.R. SA împotriva drepturilor şi intereselor sale legitime ale SC P. SRL Botoşani, fapte ce au avut ca efect juridic încetarea activităţii comerciale profitabile a societăţii, cu consecinţa decisivă a dispariţiei persoanei juridice şi, implicit, pierderea locului de muncă de administrator al societăţii pe care singur şi l-a înfiinţat şi lipsirea sa de sumele de bani echivalente drepturilor salariale.
Pârâta SC B.C.R. SA a formulat întâmpinare, la data de 10 octombrie 2007, invocând pe această cale excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, excepţia de inadmisibilitate a acţiunii şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 10 octombrie 2007, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei specializate în judecarea litigiilor de muncă din cadrul Secţiei civile a Tribunalului Botoşani; în temeiul art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin HG nr. 387/2005, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competentă soluţionare Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Botoşani.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 30 octombrie 2007, sub nr. 5261/40/E/2007.
Prin sentinţa nr. 145 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, a anulat, ca netimbrată, acţiunea formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. SA Bucureşti, prin sucursala Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a achitat taxa de timbru aferentă, la introducerea acţiunii; instanţa, la termenul din 22 noiembrie 2007, i-a pus în vedere, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, să plătească suma de 8.514,52 lei taxă judiciară de timbru şi să depună timbru judiciar de 5 lei, aferentă pretenţiilor formulate.
A mai reţinut instanţa de fond că reclamantul a formulat cerere de scutire a plăţii taxei de timbru la 26 noiembrie 2007, întemeiată pe dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. proc. civ., cerere respinsă ca nefondată prin încheierea din 5 septembrie 2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul B.I., apreciind-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi solicitând admiterea apelului, aşa cum a fost formulat, în dezvoltarea motivelor de apel reclamantul reiterând motivele pentru care a înţeles să solicite obligarea pârâtei la plata daunelor, astfel cum s-a motivat în petitul acţiunii.
Prin Decizia nr. 68 din 26 mai 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a apreciat că în mod justificat prima instanţă a anulat, ca netimbrată, acţiunea formulată de reclamant, întrucât acesta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă acţiunii comerciale promovată la Tribunalul Botoşani, astfel cum cer dispoziţiile Legii nr. 146/1997.
Totodată, instanţa de apel a considerat că, în situaţia în care, prima instanţă a pronunţat o hotărâre având în vedere excepţia de netimbrare a acţiunii, iar reclamantul nu a făcut dovada nici odată cu declararea recursului că ar fi achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar datorate, şi având în vedere şi prevederile art. 137 C. proc. civ., reţinerea excepţiilor de procedură şi de fond fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamantul B.I., solicitând admiterea recursului său astfel cum este formulat şi a se dispune, în consecinţă, pentru a i se proteja drepturile şi interesele legitime.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 1, 3, 5, 6, 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamantul a invocat, în esenţă, următoarele motive:
1) Atât Decizia nr. 68/2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, cât şi sentinţa menţinută nr. 145 din 24 ianuarie 2008 a Tribunalului Botoşani, atacate cu acest recurs, au fost soluţionate cu încălcarea competenţei altei instanţe, de un complet constituit fără observarea formelor legale şi cu modificarea nelegală a cadrului procesual fixat de reclamant, fiind încălcat principiul disponibilităţii, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a hotărârilor respective.
2) Instanţele de fond, prin hotărârile pronunţate, nu au soluţionat ceea ce a cerut prin cererea sa dedusă judecăţii şi nici nu au avut în vedere împrejurările de fapt ce constituie cauza acţiunii sale, ci, cu încălcarea principiului disponibilităţii, au modificat obiectul şi cauza cererii deduse judecăţii.
3) Temeiul juridic al acţiunii sale este art. 295 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, potrivit căruia „Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, (...), cu dispoziţiile legislaţiei civile", motiv pentru care şi în litigiile de muncă sunt aplicabile prevederile art. 998 şi art. 999 C. civ., care, la alin. (2) din acelaşi art. 295 din Legea nr. 53/2003 dispun că „Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă specificului raporturilor de muncă respective".
Examinând recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1) Primul motiv de recurs, care poate fi încadrat în pct. 1 şi 3 ale art. 304 C. proc. civ., nu este fondat, cauza nefiind soluţionată cu încălcarea competenţei altei instanţe ori de un complet constituit fără observarea formelor legale.
Astfel, în mod corect cauza a fost soluţionată de către Secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţă competentă, potrivit prevederilor art. 1, art. 3 şi art. 4 C. com., raportat la art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
2) Este nefondat şi motivul privind încălcarea principiului disponibilităţii, prin modificarea obiectului şi cauzei cererii deduse judecăţii, (motiv ce poate fi subscris motivului de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.), cauza fiind soluţionată pe aspectul netimbrării cererii, făcând de prisos analizarea pe fond a acesteia, astfel încât nu se justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii.
3) Ultimul motiv invocat, privind aplicabilitatea în speţă a art. 295 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 şi a art. 998 şi art. 999 C. civ., nu poate fi primit, atâta vreme cât cauza a fost soluţionată pe aspectul netimbrării, nefiind analizate aspectele privind fondul cauzei, respectiv incidenţa sau nu a unui anumit text de lege.
În ce priveşte celelalte motive de recurs, la care recurentul - reclamant face trimitere prin cererea de recurs, întemeiate în drept pe prevederile pct. 6, 7 şi 8 ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu au fost dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate în scris şi, ca atare, nu pot fi examinate.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 68 din 26 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3094/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3112/2008. Comercial → |
|---|
