ICCJ. Decizia nr. 3113/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3113/2008
Dosar nr. 11456/3/2006
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul 10899/303/2005 din 23 septembrie 2005 pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, reclamanta SC R. SA, D.T. Bucureşti, a chemat-o în judecată pe pârâta SC I.A.I. SRL, cu sediul în Bucureşti şi a solicitat ca pârâta să fie obligată să desfiinţeze pe cheltuiala sa reţelele de cablu TV şi instalaţiile componente, amplasate pe stâlpii de comunicaţii proprietate a reclamantei, iar în caz contrar să o autorizeze pe reclamantă să desfiinţeze aceste reţele de cablu TV pe cheltuiala societăţii pârâte. A solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 ron pe zi de întârziere, până la ridicarea efectivă a reţelelor de cablu TV, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că îşi desfăşoară activitatea în domeniul telecomunicaţiilor, lucrările de instalare a reţelelor de telecomunicaţii (în care se includ şi stâlpii de telecomunicaţii) fiind executate în cadrul obiectivelor de investiţii de furnizorul serviciilor de telefonie fixă - SC R. SA. A arătat şi că prin actul de înfiinţare, respectiv HG nr. 673/1997, este reglementat statutul acestor reţele şi instalaţii de telecomunicaţii ca fiind în proprietatea SC R. SA (art. 3 pct. 4), iar calitatea de proprietar îi conferă, conform art. 480 C. civ., dreptul de a dispune de bunuri în mod exclusiv şi absolut.
Reclamanta a arătat şi că, fără a exista un acord între părţile litigante, pârâta a amplasat reţeaua proprie de cablu TV în mod abuziv pe 164 de stâlpi aparţinând reclamantei, săvârşind un delict în condiţiile art. 998 – 999 C. civ., care o îndrituieşte pe reclamantă la promovarea prezentei acţiuni.
Cererea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480, art. 494 şi urm. C. civ., pe dispoziţiile art. 998 – art. 1000, art. 1073 – art. 1078 C. civ., pe dispoziţiile HG nr. 673/1997, ca şi pe dispoziţiile art. 44 şi art. 136 din Constituţia României.
La 13 octombrie 2005, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepţia prematurităţii acţiunii pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. Pârâta s-a apărat şi pe fondul cauzei, susţinând în esenţă că acţiunea este formulată în scopul de a-i provoca pierderi nejustificate, reclamanta refuzând închiderea unui contract cu pârâta, deşi i-a acordat acesteia avizul de principiu pentru reţeaua aeriană de televiziune prin cablu în comuna Domneşti. A susţinut că nu se află în culpă şi că acţiunea este neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 6586 din 19 octombrie 2005, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Cauza a fost înregistrată la numărul 11456/3/2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti , secţia a VI-a comercială.
Prin sentinţa comercială nr. 710 din 18 ianuarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea, a obligat-o pe pârâtă să desfiinţeze pe cheltuiala sa reţelele de cablu TV şi instalaţiile componente amplasate pe 164 de stâlpi de telecomunicaţii proprietate a reclamantei, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 50 ron/zi. A autorizat-o pe reclamantă ca, în caz contrar, să desfiinţeze pe cheltuiala pârâtei aceste reţele. A obligat-o pe pârâtă la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 14,9 ron.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că pârâta, ca operator cablu TV, a montat pe stâlpii de telecomunicaţii proprietate a reclamantei circuite de cablu TV fără ca între părţi să existe un contract în acest sens, conform proceselor - verbale de la dosar, semnate şi ştampilate de reprezentantul societăţii pârâte.
A înlăturat ca fără suport probator apărarea pârâtei relativă la existenţa unui acord între părţi în acest sens, întrucât adresele emise de societatea reclamantă la 7 decembrie 1995 nu emană de la reprezentanţii legali ai societăţii, reprezintă doar un aviz de principiu şi se referă doar la reţelele din comunele Domneşti, Ciorogârla şi Clinceni.
A reţinut că pârâta nu este îndrituită la instalarea pe stâlpi a reţelelor de cablu TV şi prin prisma prevederilor H.C.G.M.B. nr. 105 din 4 mai 2006, care interzic poziţionarea supraterană a reţelelor tehnico - edilitare pe străzile administrate de A.S., aceste prevederi obligând-o pe reclamanta însăşi să desfiinţeze atât reţelele cât şi stâlpii pe care acestea sunt amplasate.
A invocat şi prevederile art. 480 C. civ., reţinând că reclamanta, ca proprietară a stâlpilor, are dreptul de a dispune de aceştia în mod exclusiv şi absolut, putând ceda folosinţa lor numai dacă este de acord.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 631 din 20 decembrie 2007 a admis apelul pârâtei şi a schimbat în parte hotărârea în sensul că a obligat pe pârâră să desfiinţeze pe cheltuiala sa reţelele de cablu TV şi instalaţiile componente amplasate pe 127 stâlpi din care 114 stâlpi în comuna Domneşti şi 13 stâlpi în comuna Clinceni, sub sancţiunea de daune cominatorii de 50 lei pe zi, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond nu a reţinut corect şi complet situaţia de fapt şi că a ignorat că din precizarea cu privire la stâlpii ocupaţi de pârâtă rezultă atât poziţionarea acestora cât şi faptul că este vorba doar de 127 stâlpi şi nu 164.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC I.A.I. SRL Bucureşti solicitând admiterea recursului său şi modificarea ambelor hotărâri în sensul de a respinge acţiunea reclamantei sau, în subsidiar, să se dispună evacuarea numai de pe 45 de stâlpi.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susţine în esenţă că stâlpii fac parte din infrastructura de telecomunicaţii şi că reclamanta are obligaţia de a permite şi altor societăţi concurente accesul la stâlpi în vederea instalării infrastructurii proprii de telecomunicaţii, conform OG nr. 79/2002. Se mai susţine că pârâta îndeplineşte condiţiile pentru asigurarea accesului la infrastructură.
Cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. constă în aprecierea greşită a naturii raporturilor juridice dintre părţi întrucât între ele a existat „acordul de principiu" al reclamantei pentru închirierea stâlpilor respectivi şi mai rămăsese de stabilit doar preţul contractului şi acesta poate fi determinat pe baza preţurilor practicate pe piaţă în mod obişnuit.
Instanţa de apel a înlăturat proba cu interogatoriul reclamantei în care aceasta a recunoscut că sunt ocupaţi doar 45 de stâlpi, în schimb a luat în considerare unele procese - verbale semnate doar de reclamantă, refuzând să ţină cont de cele semnate de ambele părţi.
Obiectul acţiunii a fost extins în apel cu 12 stâlpi care nu au făcut obiectul acţiunii la fond.
În cel de al treilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se susţine că instanţa de apel a continuat să facă aplicarea unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Bucureşti deşi a apreciat argumentată critica adusă de apelantă, dar a susţinut că nu are rost să-i dea curs.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Primul motiv de recurs este nefondat întrucât stâlpii pe care pârâta şi-a instalat reţeaua sunt proprietatea reclamantei, iar calitatea de proprietar îi conferă, potrivit art. 480 C. civ., dreptul de a dispune de aceste bunuri, eventuala cedare a dreptului de folosinţă putând să se facă doar cu acordul expres al reclamantei.
Atât OG nr. 79/2002, invocată de către recurentă, cât şi OG nr. 34/2002 prevăd că nu oricine ci doar A.N.R.C.T.I. poate impune unui furnizor de reţele de comunicaţii obligaţia de a permite unui alt furnizor să utilizeze suporturile şi celelalte facilităţi şi aceasta numai în anumite condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ. Or, A.N.R.C., prin răspunsul dat recurentei - pârâte, a refuzat să dispună în sensul cerut de aceasta.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs este de menţionat că acesta nu se încadrează în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, nu a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi nici nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel a interpretat corect „acordul de principiu" al părţilor stabilind, în mod just că între părţi nu există un contract perfect, în condiţiile art. 969 C. civ.
Critica privind reţinerea greşită a numărului de stâlpi datorită înlăturării greşite a interogatoriului reclamantei şi a unor procese - verbale şi luarea în considerare doar a unor procese - verbale nu poate fi examinată în calea de atac a recursului neconstituind un motiv legal de recurs ci vizând doar aprecierea probelor în stabilirea situaţiei de fapt.
Nu este fondat nici argumentul privind extinderea obiectului acţiunii în apel întrucât aspectul invocat a făcut obiectul acţiunii reclamantei (aceasta privind obligaţia de desfiinţare a reţelei pârâtei de pe stâlpii de telecomunicaţii proprietatea reclamantei).
Nu este întemeiat nici cel de al treilea motiv de recurs întrucât instanţa de apel nici în pronunţarea soluţiei şi nici în argumentarea acesteia nu a făcut aplicarea hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti, dimpotrivă a reţinut că este întemeiată critica pârâtei apelante cu privire la aceasta. Mergând însă mai departe, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că această apreciere nu este de natură să ducă la schimbarea soluţiei instanţei de fond.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.A.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 631 din 20 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3112/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3114/2008. Comercial → |
|---|
