ICCJ. Decizia nr. 3178/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3178/2008
Dosar nr. 1564/1259/2004
Şedinţa publică de la 31 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 martie 2004 reclamanta M.S. a chemat în judecată pe pârâţii Ş.E. şi SC A. SA cu sediul în Piteşti şi a solicitat obligarea acestei societăţi să completeze registrul acţionarilor cu un nr. de 575 acţiuni pe care le deţine în loc de 89 acţiuni, cu daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi întârziere, iar în subsidiar să se constate că deţine la SC A. SA un nr. de 575 acţiuni cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa comercială nr. 226/C din 3 decembrie 2004 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a constatat că aceasta deţine la SC A. SA Piteşti un nr. de 575 acţiuni şi a obligat-o pe pârâtă să completeze registrul acţionarilor în ceea ce o priveşte pe reclamantă cu un număr de 575 acţiuni în loc de 89 acţiuni; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.
Prin Decizia nr. 2/A/C din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de pârâta SC A. SA împotriva sentinţei instanţei de fond, ce a fost desfiinţată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că la data de 30 martie 2004 a fost aprobată de către A.G.A. promovarea acţiunii în răspundere a administratorilor, astfel că la această dată potrivit art. 150 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, mandatul administratorilor încetează de drept şi „ adunarea va proceda la înlocuirea lor”.
Deci pârâta nu mai putea fi reprezentată de C.I. şi instanţa trebuia să ia măsuri de citare a reprezentantului societăţii potrivit art. 150 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei decizii reclamanta M.S. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei instanţei de apel în sensul respingerii apelului ca fiind tardiv declarat.
Referitor la cererea de apel formulată de pârâta, aceasta a fost declarată în termen, deoarece sentinţa instanţei de fond nu i-a fost comunicată la sediul său conform menţiunilor de la O.R.C. Argeş din Piteşti.
Împotriva acestei decizii reclamanta M.S. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei instanţei de apel în sensul respingerii apelului ca fiind tardiv declarat.
A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa a reţinut că apelul intimatei-reclamante a fost declarat în termenul prevăzut de lege, întrucât sentinţa i-a fost comunicată la 12 ianuarie 2005, iar apelul a fost formulat la data de 25 ianuarie 2007.
Intimata-reclamantă a fost reprezentată în instanţă în condiţiile art. 131 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 de acţionarul C.M. în baza mandatului cu care a fost însărcinată, întrucât mandatul tuturor administratorilor era încetat de drept, deoarece împotriva lor a fost promovată acţiunea în răspundere.
S-a invocat faptul că sentinţa instanţei de fond i-a fost comunicată intimatei cu ocazia executării silite potrivit dispoziţiilor art. 580 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 284 pct. 2 C. proc. civ., întrucât comunicarea titlului executoriu de către instanţa de executare şi încheierea irevocabilă pronunţată, are valoarea unei somaţii de executare.
Recurenta a susţinut că dispoziţiile art. 131 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind desemnarea reprezentantului pârâtei SC A. SA de către adunarea acţionarilor cuprind o normă de principiu şi cum în speţă nu s-a procedat în acest sens, rezultă că în mod tacit s-a confirmat acţionarul desemnat de instanţă.
Criticile nu sunt întemeiate.
Afirmaţia recurentei că apelul declarat de intimată împotriva sentinţei tribunalului este tardiv, nu poate fi reţinută pentru următoarele considerente:
Sentinţa comercială nr. 226/3 din 3 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş a fost comunicată intimatei-pârâte SC A. SA prin Acţionar C.M. la adresa din Piteşti, deşi sediul real al acesteia conform menţiunilor de la O.R.C. Argeş şi unde trebuia să fie citată în raport de dispoziţiile art. 87 pct. 2 C. proc. civ. era în Piteşti, Str.Crinului nr. 6.
Susţinerea recurentei privind aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora „termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută o dată cu somaţia de executare”, nu poate fi reţinută cât timp nu s-a dovedit că i s-a comunicat sentinţa instanţei de fond în condiţiile acestor prevederi legale.
Critica recurentei că potrivit art. 131 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale intimata-pârâtă a fost reprezentată legal de acţionarul C.M., împuternicită să reprezinte societatea, nu este întemeiată deoarece aceste prevederi legale se referă la o altă situaţie şi nu la cea care face obiectul litigiului dedus judecăţii.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că faţă de cererea depusă de recurenta-reclamantă (fila 104) la data de 30 martie 2004 prin care s-a aprobat de către A.G.A. promovarea acţiunii în răspundere a administratorilor, şi de dispoziţiile art. 150 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, mandatul administratorilor încetează de drept şi „adunarea va proceda la întocmirea lor”.
Aşa fiind, instanţa de fond trebuia să dispună citarea în cauză a reprezentantului legal al intimatei-pârâte desemnat în raport de aceste prevederi legale, şi nu să citeze la cererea recurentei-reclamante (fila 102 fond) pe numita C.M. ca fiind reprezentantul societăţii pârâte.
Critica recurentei că la instanţa de apel cauza s-a judecat în ceea ce o priveşte cu lipsă de procedură şi i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât, după introducerea în cauză a lui D.V. persoana căreia i-a vândut acţiunile nu a mai fost legal citată nu este întemeiată.
La data de 19 decembrie 2007 instanţa de apel a dispus introducerea în cauză a lui D.V., cel căruia recurenta i-a cesionat cele 575 acţiuni ce formează obiectul litigiului de faţă, dar recurenta a rămas în continuare în proces ca în continuare intimata-reclamantă şi întrucât avea termen în cunoştinţă în raport de dispoziţiile art. 1531 alin. (1) C. proc. civ. nu mai trebuia să fie citată.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta M.S. împotriva Deciziei nr. 2/A/C din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3167/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3208/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
