ICCJ. Decizia nr. 3167/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3167/2008
Dosar nr. 5267/30/2007
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R.C.I. SRL Timişoara prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul Spitalul Clinic Judeţean Timişoara la prelungirea cu un an a contractului de închiriere din 1 septembrie 1998 prelungit prin actul adiţional nr. 8872 din 1 septembrie 2003 începând cu 1 septembrie 2007 ca urmare a faptului că a fost evacuată prin forţă de către personalul pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timiş prin Decizia civilă nr. 1281 din 21 septembrie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamantă reţinând în esenţă că reclamanta nu a făcut nici un fel de probe în sensul existenţei unei înţelegeri cu pârâtul pentru o eventuală prelungire a contractului de închiriere pe care l-a încheiat cu aceasta, nu a făcut dovada nici măcar că s-a adresat cu o cerere pârâtului prin care să solicite o prelungire a contractului.
S-a reţinut că instanţa nu are nici un temei în virtutea căruia să poată obliga pârâtul la prelungirea sau încheierea unui nou contract de închiriere cu reclamanta în condiţiile în care pârâtul este proprietarul spaţiului şi orice măsură luată în acest sens ar conduce la încălcarea dreptului de proprietate şi a dispoziţiilor art. 480 C. civ. potrivit cărora „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut (…)”.
Prin Decizia civilă nr. 2/A din 14 ianuarie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins apelul declarat de reclamanta SC R.C.I. SRL confirmând soluţia pronunţată de instanţa de fond.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut că pârâtul nu poate fi obligat în contra şi peste voinţa sa să încheie un nou contract sau să-l prelungească pe cel vechi cu atât mai mult cu cât susţinerea de neplată a chiriei restante nici nu a fost contestată de reclamantă.
Din dispoziţiile contractuale sau legale incidente în cauză, nu rezultă nici un temei în baza căruia să poată fi obligat pârâtul la prelungirea sau încheierea unui nou contract de închiriere cu reclamanta, în condiţiile în care pârâtul este proprietarul spaţiului şi orice măsură luată în acest sens ar conduce la încălcarea dreptului de proprietate şi a dispoziţiilor art. 480 C. civ.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta SC R.C.I. SRL întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului declarat reclamanta a criticat decizia recurată privind reţinerea în mod greşit de către instanţa de apel că nu mai folosesc spaţiul închiriat întrucât au fost reintrodu-şi în spaţiul din litigiu în baza ordonanţei preşedinţiale prin intermediul executorului judecătoresc. Totodată recurenta-reclamantă prin criticile formulate arată că instanţa de apel nu a avut în vedere actul adiţional la contractul de închiriere atunci când a reţinut că nu a fost achitată chiria la zi şi că nu există temei legal pentru a fi obligată pârâta la prelungirea contractului de închiriere.
La termenul din data de 30 octombrie 2008 recurenta-reclamantă, a solicitat, prin cerere scrisă, să se ia act de renunţarea la judecată.
Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurenta-reclamantă în temeiul art. 246 C. proc. civ. şi a reţinut.
Potrivit art. 246 C. proc. civ. renunţarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecăţii, în faţa primei instanţe sau a instanţei de apel ori acelei de recurs, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
În speţă manifestarea de voinţă a recurentei (fila 18 dosar recurs) în sensul de a renunţa la judecarea cererii de recurs reprezintă un act de dispoziţie al acesteia, care nu este supus cenzurii instanţei.
În consecinţă, Înalta Curte având în vedere cererea formulată de recurenta-reclamantă, apreciază îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 246 C. proc. civ. privind renunţarea la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecarea recursului declarat de reclamanta SC R.C.I. SRL Timişoara împotriva Deciziei civile nr. 2/A din 14 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3166/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 3178/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
