ICCJ. Decizia nr. 3104/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3104/2008
Dosar nr. 6028/62/2007
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3624 din 12 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 6028/62/2007, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale invocată de pârâta SC A. SA Codlea.
S-a admis cererea formulată de reclamanta SC F.P. SRL Dumbrăviţa, prin lichidator R. I.P.U.R.L., împotriva pârâtei SC A. SA Codlea.
S-a dispus reînscrierea în CF nr. 10160 Codlea a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor de sub A + 1 cu nr. top 6854/4/1/1/2/1 compus din 4 hale pui, 8 silozuri concentrate, 2 magazii, fânar, birou, CT, depozit carburanţi, cu cota de 3/6 din puc I şi cota de ½ din puc II cu teren de 44.743 mp şi de sub A + 4, cu nr. top 6854/4/1/1/2/4, compus din 2 hale pui, 4 silozuri concentrate, cu 1/6 din puc I - post trafo, racordurile şi branşamentele utilităţi şi teren de 662 mp şi cota de 1/2 din puc II - teren de 375 mp, precum şi asupra imobilului înscris în CF Dumbrăviţa nr. 40787, sub A + 16, cu nr. top 1832/7/2/1/4, compus din 6 hale, 2 magazii, una construcţie birouri, un bazin de decantare cu cota de 30 % din părţile de uz comun şi teren în suprafaţă de 20.160 mp.
S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta SC A. SA Codlea împotriva reclamantei.
S-a instituit în favoarea pârâtei de mai sus un drept de retenţie asupra celor 6 hale pui şi terenului înscrise în CF nr. 10160 Codlea sub A+1 şi sub A + 4, până la concurenţa sumei de 1.711.228 euro echivalent în lei la data plăţii.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâta SC A. SA Codlea a sumei de 8.008,3 lei RON cheltuieli de judecată.
S-a luat act şi s-a consfinţit tranzacţia încheiată între reclamanta SC F.P. SRL, prin lichidator şi pârâta SC T.P. SRL având nr. 448 din 14 august 2007, aflată la fila nr. xx din dosarul nr. 5133/197/2007 al Judecătoriei Braşov, tranzacţie ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A reţinut Tribunalul că, prin sentinţa civilă nr. 33/ CC din 12 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Braşov, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 966 din 6 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, la cererea lui C.R., anularea hotărârii A.G.E.A. SC F.P. SRL nr. 1 din 26 noiembrie 2004 şi a contractelor de vânzare - cumpărare nr. 2735 din 9 decembrie 2004 şi nr. 2736 din 9 decembrie 2004, prin care SC F.P. SRL înstrăina către SC T.P. SRL, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr. 10160 Codlea, sub A + 1, cu nr. top.6854/4/1/1/2/1 compus din 4 hale pui, 8 silozuri concentrate, 2 magazii, 1 fânar, birou, CT, depozit carburanţi cu cota de 3/6 din puc II cu teren de 44.743 mp şi de sub A + 4, cu nr. top 6854/4/1/1/2/4, compus din 2 hale pui, 4 silozuri concentrate, cu 1/6 din puc I, post trafo, racordurile şi branşamentele utilităţi şi teren de 662 mp şi cota de ½ din puc II - teren de 375 mp şi respectiv asupra imobilelor înscrise în CF Dumbrăviţa nr. 4078, sub nr. A + 16, cu nr. top.1832/7/2/1/2 compus din 6 hale, 2 magazii, una construcţie birouri, un bazin de decantare cu cola de 30 % din părţile de uz comun şi teren în suprafaţă de 20.160 mp.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Este lipsit de relevanţă că titularul acţiunii în anulare în urma căreia s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 33/ CC din 12 iulie 2005 de către Tribunalul Braşov a fost numitul C.R. şi că în dispozitivul sentinţei s-a dispus anularea actelor şi nu constatarea nulităţii absolute a acestora.
Indiferent de felul nulităţii invocate într-o cerere de chemare în judecată, absolută sau relativă, odată pronunţată anularea ori constatată nulitatea, efectele nulităţii actului vizat de hotărârea judecătorească sunt aceleaşi, nefiind aplicabile distincţiile ce se fac între titularii dreptului la acţiune în cazul unei nulităţi relative şi titularii dreptului la acţiune în cazul unei nulităţi absolute.
Odată pronunţată nulitatea unui act, fie că este absolută, fie că este relativă, de efectele nulităţii se poate prevala oricare persoană interesată, cu atât mai mult cu cât în speţă este vorba de chiar una dintre părţile actelor juridice anulate.
De altfel, din punct de vedere procedural, întrucât inclusiv acţiunea ce priveşte o nulitate absolută este o cerere în realizare şi nu una în constatare, corect este a se solicita anularea actului şi nu constatarea nulităţii absolute a acestuia.
Faţă de efectele nulităţii referitoare la restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului, s-a apreciat ca lipsit de relevanţă faptul că anularea contractelor nu se datorează culpei pârâtei 1, aceasta având posibilitatea valorificării obligaţiei de garanţie în caz de evicţiune rezultată din contractul de vânzare - cumpărare.
De asemenea, instanţa a reţinut că, în mod evident, lichidatorul judiciar al reclamantei pot promova acţiuni în justiţie în numele acesteia, pentru valorificarea drepturilor care se cuvin societăţii.
Renunţarea numitului C.R. la petitul privind restabilirea situaţiei anterioare de CF într-un proces anterior nu este de natură a o împiedica pe una dintre părţile actului care s-a anulat, respectiv reclamanta, de a solicita ea înseşi acest lucru.
Nerestituirea preţului de către reclamantă pârâtei 1 nu are relevanţă sub aspectul realizării uneia dintre condiţiile restabilirii situaţiei anterioare, respectiv reînscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele vânzătoarei, atâta vreme cât pe cale principală ori reconvenţională pârâta 1 - cumpărătoare nu a solicitat respectiva restituire.
Văzând şi raportul expertului întocmit cu privire la imobilul înscris în CF nr. 10160 Codlea sub nr. A + 1 şi sub A + 4 în beneficiul B.I.R. Braşov referitor la preluarea imobilului de mai sus, instanţa a admis cererea reconvenţională a pârâtei 1 având ea obiect instituirea în favoarea acesteia a unui drept de retenţie până la concurenţa respectivei valori.
De asemenea, instanţa a luat act, conform art. 271 – art. 273 de tranzacţia reclamantei şi a pârâtei 2 şi va admite cererea de restabilire a situaţiei anterioare referitoare la imobile, avându-se în vedere sentinţa civilă nr. 33/ CC din 12 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Braşov.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta SC F.P. SRL Dumbrăviţa prin lichidator R. I.P.U.R.L. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii reconvenţionale.
Curtea de Apel Braşov, prin decizia nr. 33 din 25 martie 2008, a admis apelul reclamantei şi a modificat în parte sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reconvenţionale pentru drept de retenţie şi cheltuieli de judecată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că prin acţiunea promovată de reclamanta SC F.P. SRL Dumbrăviţa nu s-a solicitat evacuarea (restituirea) imobilului, ci doar rectificarea CF 10160 Codlea, nefiind pusă în discuţie detenţia.
Ori, în condiţiile în care prin acţiunea principală nu s-a obţinut un titlu prin care SC A SA Codlea să fie obligată să restituie, urmărindu-se doar publicitatea dreptului de proprietate, cererea de instituire a unui drept de retenţie este inadmisibilă.
Aceasta, întrucât dreptul de retenţie este strict legat de materialitatea bunului, fiind inadmisibilă recunoaşterea sa, cât în cauză nu s-au discutat aspecte legate de detenţie, ci strict de proprietate.
În ceea ce priveşte creanţa pe care SC A. SA Codlea o are asupra SC F.P. SRL ea nu are caracter cert. Aceasta întrucât acţiunea reconvenţională nu a învestit instanţa fondului şi cu o acţiune în pretenţii privind preţul şi cheltuielile de îmbunătăţire ci doar cu o acţiune privind înscrierea în CF a unui drept de retenţie. Ori, jurisprudenţa a conchis că este inadmisibilă acţiunea reconvenţională pentru constatarea existenţei dreptului de retenţie asupra imobilului, fără ca pârâta să pretindă asupra reclamantei neplata valorii acestor îmbunătăţiri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen pârâta SC A. SA Codlea.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică decizia susţinând că instanţa de apel susţine în mod greşit că instituţia dreptului de retenţie este inadmisibilă câtă vreme în cauză nu s-au discutat aspecte legate de detenţie ci strict de proprietate şi că dimpotrivă, punctul de vedere al instanţei de fond este cel corect.
Dezvoltând unele consideraţii cu privire la regimul dreptului de retenţie recurenta subliniază că în cazul constatării nulităţii actului juridic nu este afectat dreptul de retenţie, că acesta asigură „reciprocitatea şi simultaneitatea restituirii pretenţiilor efectuate în baza actului juridic nul” şi că „dreptul de retenţie este opozabil nu numai proprietarului, dar şi lichidatorului, acesta din urmă putând recupera bunul plătind creanţa”.
În cel de al doilea motiv de recurs se invocă şi prevederile art. 304 pct. 9 arătându-se doar că, în contextul arătat, instanţa a făcut şi o greşită aplicare a legii.
Examinând recursul prin prisma celor două motive de recurs invocate, prevăzute de pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., dar în fapt susţinute de aceleaşi argumente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Instanţa de apel nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, nu a schimbat natura ori înţelesul vădit al acestuia şi nici nu a făcut o greşită aplicare a legii şi, drept urmare, nu există motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pentru admiterea recursului. Dimpotrivă, instanţa de apel, în mod legal, a respins cererea reconvenţională a pârâtei privind instituirea dreptului de retenţie reţinând, în mod corect, că, prin acţiunea sa, reclamanta nu a solicitat restituirea imobilului şi evacuarea pârâtei şi nu a pus în discuţie detenţia imobilului ci a vizat doar rectificarea înregistrării în cartea funciară urmare constatării nulităţii absolute a unor acte de transfer a proprietăţii. Ca atare părţile nu se află în situaţia restabilirii situaţiei anterioare cu privire la detenţia bunului, care ar justifica, în mod legal, invocarea dreptului de retenţie întemeiat pe investiţiile făcute de pârâtă.
Mai mult, instanţa nu a fost învestită de pârâtă, prin cererea reconvenţională, cu o acţiune în pretenţii faţă de reclamantă, prin care prima să solicite obligarea celei de a doua la plata contravalorii investiţiilor făcut în imobil, ci doar cu o cerere de instituire a dreptului de retenţie.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă urmează a fi obligată să-i plătească intimatei cheltuielile de judecată în recurs reprezentate de onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Codlea împotriva deciziei nr. 33/ Ap din 25 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta - pârâtă să plătească intimatei - reclamante SC F.P. SRL Dumbrăviţa, prin lichidator judiciar SC R. IPURL Braşov suma de 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3097/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3151/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
