ICCJ. Decizia nr. 3151/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3151/2008
Dosar nr. 361/1/2008
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 2859 din 15 noiembrie 2004, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în cauza privind pe reclamanta SC S.C. SRL cu sediul social în Rădăuţi judeţul Suceava şi pârâta SC J. SA cu sediul social în Rădăuţi judeţul Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului de natură comercială în favoarea Tribunalului Suceava, cu motivarea că obiectul acţiunii este obligaţia de a face, obiect neevaluabil în bani, devenind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 163 din 17 martie 2005, a respins ca prematur introdusă acţiunea în constatare formulată de către reclamanta SC S.C. SRL, reţinând că în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părţi, s-a prevăzut că SC J. SA s-a obligat să încheie contractul autentificat de vânzare-cumpărare la data de 15 noiembrie 2005. Cum cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 6 februarie 2004, reclamanta nu prezintă un interes născut şi actual, element definitoriu al acţiunii civile.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 10 din 1 februarie 2006, a admis apelul declarat de reclamanta SC S. SA împotriva sentinţei nr. 163 din 17 martie 2005 a Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a desfiinţat sentinţa atacată a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe a fondului pricinii. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenţie formulată de D.G.F.P. Suceava.
S-a apreciat că împlinindu-se termenul stipulat de părţi în antecontract se impune desfiinţarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare a cauzei, pentru ca prima instanţă să se pronunţe pe fond. Deoarece cererea de intervenţie în interesul intimatei a făcut referiri la sechestrarea bunului în baza dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, a fost găsită nefondată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 3118 din 24 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P.J. Suceava împotriva deciziei nr. 10 din 10 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a decide astfel, s-a stabilit că antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 6610 din 4 octombrie 2002 s-a încheiat numai între cele două părţi în litigiu, raporturile juridice dintre societatea pârâtă şi D.G.F.P. Suceava fiind străine de actul expus anterior.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 558 din 11 aprilie 2007, rejudecând cauza în fond, a respins ca nefondată acţiunea având ca obiect „acţiune în constatare” formulată de reclamanta SC S. SA în contradictoriu cu pârâta SC J. SRL şi intervenienta D.G.F.P. Suceava. De asemenea, a fost admisă cererea de intervenţie accesorie şi obligată reclamanta la plata sumei de 2326,60 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii s-a apreciat că aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară nr. 732 din 21 martie 2007 eliberat de B.C.P.I. Rădăuţi, coroborat cu celelalte extrase de carte funciară şi cu procesele verbale de sechestru ale A.F.P. Rădăuţi aflate la dosar, asupra procesului verbal 866/15 s-a intabulat dreptul de ipotecă în favoarea S.R. în baza proceselor verbale de sechestru pentru bunuri imobile nr. 7776 din 29 septembrie 2004, nr. 3467 din 19 aprilie 2005 şi nr. 5271 din 1 iulie 2005, toate anterioare împlinirii termenului stipulat în convenţia încheiată între părţi.
Consecinţa instituirii sechestrului asupra imobilului ce face obiectul convenţiei dintre părţi o reprezintă indisponibilizarea acestuia, conform art. 147 C. proc. fisc. Pârâta nu putea, aşadar, să procedeze la transmiterea dreptului de proprietate asupra acestui imobil şi să îşi îndeplinească obligaţia de a face, pe care şi-a asumat-o prin antecontractul de vânzare-cumpărare, deoarece nu mai există toate atributele ce decurg din dreptul de proprietate.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 130 din 10 decembrie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta SC S.C. SRL împotriva sentinţei nr. 558 din 11 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, fiind preluate, în esenţă, toate argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 130 din 10 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC S.C. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi schimbării în tot a sentinţei nr. 558 din 11 aprilie 2007 a Tribunalului Suceava, prin admiterea acţiunii şi respingerii cererii de intervenţie accesorie a D.G.F.P. Suceava.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că pârâta neîndeplinindu-şi obligaţia de a face, se impunea ca instanţa, în lumina principiului executării în natură a obligaţiilor, să pronunţe în baza art. 1073 şi 1077 C. civ., o hotărâre care să ţină loc de vânzare-cumpărare. Mai mult, antecontractul nr. 6610 din 4 octombrie 2002 a intervenit anterior indisponibilizării imobilului prin procesul verbal de sechestru.
Intimata intervenientă D.G.F.P. Suceava a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefundat, acest recurs, pentru următoarele considerente.
Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta SC S.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC J. SA, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, determinat de faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 6610 din 4 octombrie 2002, pârâta i-a vândut imobilul constând din suprafaţa de 55 m.p. spaţiu comercial cu terenul aferent format din o parte a parcelei virane nr. 866/15, fostul magazin 108 H., situat în municipiul Rădăuţi, Str. Calea Bucovinei judeţul Suceava.
Din conţinutul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6610 din 4 octombrie 2002 la B.N.P. A.S. din Rădăuţi, reiese că preţul de 400.000.000 lei a fost plătit integral, iar pârâta, în vederea întocmirii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică s-a obligat a radia ipoteca din cartea funciară şi a perfecta contractul la data de 15 noiembrie 2005.
Este de necontestat că prin procesul verbal de sechestru bunuri imobile nr. 7776 din 20 septembrie 2004 încheiat de A.F.P.M. Rădăuţi s-a dispus sechestrarea imobilului în suprafaţă de 170 m.p. reprezentând parcela virană cu construcţii 866/15 situată în Rădăuţi Calea Bucovinei judeţul Suceava.
A fost făcută dovada, de către intervenientă, că organele de executare au procedat la sechestrarea imobilului în litigiu, iar la data luării acestei măsuri, pârâta SC J. SA a făcut dovada proprietăţii potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate SV 0030 şi SV 0038, aşa cum se regăseşte menţionat în procesul verbal de sechestru. Ulterior, dreptul de ipotecă asupra parcelelor 866/15 şi 866/24 a fost intabulat în favoarea S.R., aspect confirmat de extrasul de Carte Funciară al O.C.P.I. Suceava B.C.F. – Rădăuţi.
Din această perspectivă, corect s-a apreciat că prin efectul care îl produc procesele verbale de sechestru asupra imobilului în litigiu, operează indisponibilizarea bunurilor şi scoaterea lor din circuitul civil, context în care antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6010/4 octombrie 2002 este doar generator de drepturi de creanţă.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Rădăuţi împotriva deciziei nr. 130 din 10 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Rădăuţi împotriva deciziei nr. 130 din 10 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3104/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3153/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
