ICCJ. Decizia nr. 3262/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3262/2008
Dosar nr. 5538/59/2006
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 iulie 2005 reclamanta SC R. SRL Satu Mare cheamă în judecată pe pârâta SC X.E. SRL Arad solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumelor de 337.020.000 lei (rol) reprezentând diferenţă de preţ, de 827.416.073 lei (rol) reprezentând dobânzi legale şi de 287.500.829 lei (rol) reprezentând reactualizarea creanţei în funcţie de rata inflaţiei, cu cheltuieli de judecată.
La 16 august 2005 pârâta formulează cerere reconvenţională prin care solicită rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare, încheiat cu reclamanta - pârâtă reconvenţională la 30 ianuarie 2004 pentru rulmenţi în valoare de 5.569.200.000 lei (rol), pentru vicii ascunse şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul obligării pârâtei reconvenţionale la restituirea avansului plătit, în sumă de 2.199.000.000 lei (rol), cu cheltuieli de judecată.
La 5 septembrie 2005 reclamanta formulează cerere de majorare a pretenţiilor solicitând, cu titlu de reactualizare a diferenţei de preţ în funcţie de rata inflaţiei, suma de 270.381 lei ron, potrivit raportului de expertiză extrajudiciară efectuată în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 398 din 27 martie 2006 Tribunalul Arad, secţia comercială şi contencios administrativ, respinge acţiunea principală formulată de reclamantă şi admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, dispune rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare materializat în factura din 30 ianuarie 2004 în valoare de 5.563.200.000 lei şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul obligării reclamantei - pârâte reconvenţionale la plata sumei de 219.900 lei ron, cu 9.271,2 ron cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei – pârâtă reconvenţională.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că, faţă de concluziile raportului de expertiză tehnică, excepţia de neexecutare a contractului - invocată de pârâtă - apare ca întemeiată, reclamanta nefiind, deci, îndreptăţită la a încasa contravaloarea mărfurilor livrate, respectiv a diferenţei de preţ şi a accesoriilor la preţ - solicitate prin acţiunea principală, că la recepţia cantitativă din momentul livrării nu se putea constata că rulmenţii livraţi de reclamantă nu erau corespunzători din punct de vedere calitativ, că reclamanta - ca ultim vânzător - nu a comunicat pârâtei certificatele de calitate cu viză, pretinse de dispoziţiile legale în vigoare, precum şi că reclamanta - pârâtă reconvenţională nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală asumată de a livra rulmenţi corespunzători din punct de vedere calitativ, reclamanta reconvenţională nefiind însă îndreptăţită la dobânzi legale deoarece obligaţia de plată ca efect al repunerii părţilor în situaţia anterioară s-a născut doar în temeiul hotărârii acestei instanţe.
Prin Decizia nr. 38/A din 10 martie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, respinge apelul declarat de reclamanta - pârâtă reconvenţională împotriva sentinţei primei instanţe, cu 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel în sarcina apelantei, reţinând, în acest sens, că faţă de concluziile rapoartelor expertizelor administrate în cauză, reclamanta apelantă a livrat pârâtei intimate rulmenţi necorespunzători destinaţiei pentru care au fost achiziţionaţi, necorespundere ce putea fi constatată doar cu ocazia folosirii acestora, fapt ce presupunea despachetarea şi deconservarea lor, că – deci – reclamanta pârâtă reconvenţională nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, situaţie raportat la care soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 299 şi urm. C. proc. civ., admiterea acestuia şi, în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea dosarului pentru rejudecare, unei alte instanţe de acelaşi grad pentru o bună administrare a justiţiei, iar, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate ca nelegală şi netemeinică, admiterea acţiunii sale astfel cum a fost formulată şi respingerea cererii reconvenţionale.
În susţinerea recursului său reclamanta recurentă reproşează instanţei de apel greşita aplicare a dispoziţiilor art. 70 C. com. cu privire la termenul de decădere în care cumpărătorul trebuie să comunice vânzătorului viciile aparente sau ascunse ale mărfii livrate, instanţa criticată ignorând că pârâta cumpărătoare sesizează abia prin cererea reconvenţională că rulmenţii - livraţi şi recepţionaţi fără obiecţiuni la data de 30 ianuarie 2004, data acceptării facturii - nu au fost însoţiţi de certificate de calitate sau declaraţii de conformitate şi nu poartă viză, viciu aparent ce trebuia notificat în termen de două zile de la constatare, precum şi că abia la 13 decembrie 2004 notifică reclamantei vânzătoare actul emis din 13 septembrie 2004, care constată faptul că rulmenţii prezintă urme de lovire, de acţiuni mecanice, cu lipsa marcajelor cu acid şi culoare schimbată, elemente considerate ca vicii ascunse care ar fi trebuit comunicate vânzătorului în două zile de la descoperirea lor, instanţa omiţând să verifice şi dacă aşa-zisele vicii ascunse au existat în momentul vânzării, expertizele administrate la doi ani de la vânzare constatând, de fapt, vicii ce puteau rezulta din defectuoasa depozitare sau manevrare a rulmenţilor de către pârâta cumpărătoare.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru ignorarea faptului că plata rulmenţilor achiziţionaţi de către intimata - pârâtă nu s-a făcut în avans, cum susţine aceasta, ci ulterior livrării de la data de 30 ianuarie 2004, prin plăţi parţiale efectuate la 17 februarie 2004, 22 martie 2004, 31 martie 2004, 10 iunie 2004, 19 iulie 2004, expertizele administrate în cauză fiind considerate de către recurentă ca neconcludente şi greşit interpretate de către instanţă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Întrucât recurenta nu a indicat în recursul său, expres, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, invocând ca temei de drept art. 299 şi urm. C. proc. civ. şi criticând Decizia recurată ca netemeinică şi nelegală, cu aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. dezvoltările recurentei vor fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivului menţionat se constată că recursul recurentei reclamante este fondat, criticile formulate cu privire la Decizia recurată fiind întemeiate.
În acest sens se constată, în esenţă, că instanţa de apel, ignorând motivul de apel invocat de reclamanta apelantă, nu a verificat dacă au fost respectate dispoziţiile art. 70 C. com., în speţă fiind în discuţie livrarea de rulmenţi prezentând vicii. Astfel, deşi instanţa de apel reţine că reclamanta vânzătoare a predat pârâtei cumpărătoare rulmenţi, vânduţi la data de 30 ianuarie 2004 conform facturii din 30 ianuarie 2004, fără ca aceştia fiind însoţiţi numai de declaraţia de conformitate emisă la 29 ianuarie 2004 de către B.A.D.R. Braşov, instanţa ignoră că iregularitatea nefiind notificată reclamantei în cele două zile care au urmat recepţiei fără obiecţiuni a rulmenţilor livraţi s-au încălcat dispoziţiile art. 70 alin. (1) C. com., iregularităţile menţionate putând fi asimilate – faţă de specificitatea cauzei – unor vicii aparente, câtă vreme contractul dintre părţi a îmbrăcat doar forma facturii emise de vânzător şi acceptată de cumpărător.
Se reţine de asemenea că, deşi pârâta intimată a solicitat prin SC A. SRL Arad - depozitatul rulmenţilor în cauză - un aviz constatator din partea A.F.E.R., procesul - verbal de constatare a deficienţelor calitative – ce pot fi calificate ca vicii ascunse – încheiat la 9 decembrie 2004 a fost notificat de către pârâtă reclamantei cu adresa din 13 decembrie 2004, pârâta nedovedind sesizarea vânzătorului în 2 zile de la descoperirea viciilor ascunse, cum prevede art. 70 alin. (2) C. com., aspect de asemenea ignorat de instanţa de apel.
În sfârşit din coroborarea declaraţiei de conformitate emisă de B.A.D.R. Braşov la 29 ianuarie 2004 - care însoţeşte factura din 30 ianuarie 2004, semnată atât de reprezentantul reclamantei vânzător cât şi a reprezentantului pârâtei cumpărător şi necontestată de pârâta intimată - cu adresa din 2 septembrie 2005 comunicată tot de B.A.D.R. Braşov pârâtei intimate ca răspuns la adresa acesteia din 1 septembrie 2005 rezultă că B.A.D.R. a vândut la 29 ianuarie 2004 numai rulmenţi în stare nouă, astfel că, indiferent de numărul de societăţi intervenite între aceasta şi recurentă, până la data de 30 ianuarie 2004, data livrării rulmenţilor către pârâta intimată, aceştia nu-şi puteau converti calitatea în rulmenţi uzaţi, prezentând urme de rulaj cum constată expertiza tehnică administrată la doi ani de la livrare, expertul verificând rulmenţii în cauză la depozitarul acestora SC A. SRL, cu privire la care A.F.E.R. reţine, între altele, prin procesul - verbal de constatare din 9 decembrie 2004, că aceasta nu dispune de dotările necesare pentru măsurarea umidităţii aerului din spaţiul de depozitare (pct. 6) şi nici de dispozitivele speciale de măsurare cu precizie a parametrilor tehnici ai rulmenţilor (8.5), precum şi că nu se poate realizarea conservarea seturilor de rulmenţi datorită lipsei unor băi de conservare (8.7).
Faţă de cele de mai sus, se constată că reclamanta recurentă şi-a îndeplinit obligaţia de a livra rulmenţi către pârâta intimată, care, însă, nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de plată integrală a preţului convenit, astfel că este întemeiată cererea reclamantei de a fi obligată pârâta la plata diferenţei de preţ de 337.020 lei şi a dobânzii legale de 82.741,6073 lei.
Cum reclamanta şi-a executat obligaţia de livrare a rulmenţilor şi pârâta este cea care nu şi-a executat obligaţia corelativă de plată a preţului, iar viciile ascunse ale rulmenţilor nu au fost dovedite a fi existat la momentul livrării şi nici nu au fost notificate reclamantei în termenul de decădere prevăzut de art. 70 C. com., cererea reconvenţională formulată de aceasta nu este întemeiată, pârâta-reclamantă reconvenţională neputând invoca propria culpă pentru a se prevala de excepţia de neexecutare a contractului de către reclamantă, obligaţia pretins neexecutată a acesteia - de furnizare a avizelor de omologare a rulmenţilor şi a documentaţiei tehnice nefiind, de altfel, menţionată într-un înscris contractual confecţionat de părţi, contractul fiind reprezentat doar de factura din 30 ianuarie 2004.
Astfel fiind, constatându-se că Decizia recurată nu este legală şi temeinică, instanţa de control judiciar făcând o greşită aplicare a legii prin ignorarea dispoziţiilor art. 70 C. com. care decad pe cumpărător din dreptul de a mai invoca viciile lucrului vândut peste termenul de două zile de la descoperirea viciilor ascunse ale mărfii, sau de la predarea respectivei mărfi cât priveşte viciile aparente, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. recursul declarat de recurenta reclamantă urmează a fi admis şi Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei instanţei de fond care urmează a fi schimbată în tot în sensul că urmează a fi admisă acţiunea principală formulată de reclamantă, iar pârâta urmează a fi obligată să plătească reclamantei suma de 337.020 lei diferenţă de preţ şi suma de 82.741,6073 lei dobânda legală, reactualizată cu rata inflaţiei la data plăţii; urmează, de asemenea, să fie respinsă ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pârâta intimată urmează a fi obligată să plătească reclamantei suma de 12.720,01 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi suma de 12.513,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Satu Mare împotriva deciziei civile nr. 38/A din 10 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 398 din 27 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia comercială şi contencios administrativ, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite acţiunea principală formulată de reclamanta SC R. SRL Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta SC X.E. SRL Arad, pe care o obligă la plata sumei de 337.020 lei diferenţă de preţ, precum şi la suma de 82.741,6073 lei dobândă legală, reactualizată cu rata inflaţiei la data plăţii.
Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta SC X.E. SRL Arad.
Obligă pârâta la 12.720,01 lei cheltuieli de judecată la fond.
Obligă intimata la 12.513,62 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3238/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3263/2008. Comercial → |
|---|
