ICCJ. Decizia nr. 3230/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3230/2008
Dosar nr. 2784/101/2006
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 iunie 2006 reclamanta SC B.C. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii L.F.M., D.M. şi L.O. să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâţii L.F.M. în calitate de cumpărătoare şi D.M. în calitate de vânzător privind construcţia metalică cu parter şi etaj în suprafaţă construită de 246,70 mp, să i se recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra construcţiei şi obligarea pârâtului L.O. la restituirea posesiei acesteia.
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 325/Com din 22 iunie 2007 a respins acţiunea reclamantei.
Prin Decizia nr. 36 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
S-a reţinut în considerentele deciziei că autoarea pârâtului L.O. a fost de bună credinţă la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat din 15 iunie 2003 la BNP V.G. din Drobeta Turnu Severin şi întrucât acesta nu are o cauză ilicită nu se impune nulitatea absolută a convenţiei.
În raport de soluţia pronunţată asupra cererii principale, în mod corect instanţa de fond nu a mai examinat celelalte capete de cerere privind recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantei şi restituirea posesiei locuinţei.
Instanţa de apel a avut în vedere şi faptul că intimatul – pârât D.M. a prezentat la data de 14 noiembrie 2007 un proces - verbal de conciliere încheiat la 4 martie 2007 prin care apelanta – reclamantă a acceptat o despăgubire de la pârât în sumă de 10.000 dolari S.U.A. reprezentând contravaloarea construcţiei metalice amplasate în Drobeta Turnu Severin.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC B.C. SRL cu sediul în Drobeta Turnu Severin a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mehedinţi.
A susţinut recurenta că hotărârea instanţei de apel prin care s-a reţinut buna credinţă la încheierea contractului de vânzare – cumpărare este lipsită de temei, deoarece problema calităţii de proprietar a vânzătorului a fost analizată foarte succint.
S-a invocat că în raport de dispoziţiile art. 261 şi art. 304 pct. 7 C. proc. civ. instanţa de apel nu a arătat motivele de fapt şi de drept pentru care nu au fost analizate cele două capete de cerere distincte ce au ca temei legal art. 111 C. proc. civ. şi art. 480 C. civ. instanţa a reţinut numai că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală.
Reclamanta a invocat ca temei juridic dispoziţiile art. 480 C. civ. şi astfel instanţa trebuia să analizeze cererea acesteia privind constatarea dreptului său de proprietate asupra construcţiilor metalice şi cea privind obligarea la restituirea aceleeaşi construcţii care reprezintă o cerere în revendicare.
Prin întâmpinare intimatul - pârât D.M. a solicitat respingerea recursului întrucât la încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 5 iunie 2003 ambele părţi, vânzătorul şi cumpărătorul au fost de bună credinţă.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care a susţinut că actul de vânzare - cumpărare are o cauză ilicită, cu intenţia de a frauda proprietarul construcţiei metalice, respectiv recurenta nu are suport probator.
Astfel, nu s-a dovedit că la data încheierii contractului de vânzare - cumpătate autentificat din 5 iunie 2003 între pârâtul D.M. în calitate de vânzător şi pârâta L.F.M., aceasta din urmă a fost de rea credinţă, adică a cunoscut că bunul respectiv construcţia metalică aparţine unui terţ, respectiv reclamantei.
Mai mult, din certificatul de moştenitor al pârâtului D.M., certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie rezultă că bunurile aparţin vânzătorului, aşa încât instanţa de apel nu a făcut o aplicare greşită a legii atunci când a respins cererea reclamantei privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare, întrucât nu a existat o cauză ilicită la încheierea acestuia.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs fondat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu a arătat motivele de fapt şi de drept pentru care s-au înlăturat celelalte capete de cerere ce formau obiectul litigiului.
Prin respingerea cererii având ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare ambele instanţe au reţinut în mod corect că nu se mai impune analizarea celorlalte două cereri formulate de reclamantă privind recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiei metalice şi obligarea pârâtului L.O. la restituirea posesiei acestei construcţii.
Aceste cereri urmau să fie examinate în situaţia în care s-ar fi admis primul capăt de cerere, s-ar fi constatat nulitatea parţială a contractului de vânzare - cumpărare şi ca o consecinţă ar fi fost admise şi celelalte două capete de cerere.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta l-a enunţat numai, fără însă a arăta în concret în ce a constat încălcarea de către instanţă a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Conform art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 2.600 lei cheltuieli de judecată către intimatul D.M. reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL Drobeta Turnu Severin, prin lichidator judiciar E.P., împotriva deciziei nr. 36 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.600 lei cheltuieli de judecată către D.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3228/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3233/2008. Comercial → |
|---|
