ICCJ. Decizia nr. 3228/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3228/2008
Dosar nr. 16684/3/2007
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 8220 din 18 iunie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a admis cererea formulată de reclamanta RA M.O. în contradictoriu cu pârâta SC N.V.M. SRL şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 100.718,17 lei contravaloarea debit şi penalităţi de întârziere.Pentru a pronunţa această sentinţă judecătorul fondului a reţinut că la 30 noiembrie 2005 între părţi a intervenit un contract având ca obiect realizarea de către reclamantă a unor lucrări de poligrafie, conform cererii de ofertă a pârâtei. Potrivit contractului, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată, debitorul - pârâta, urma să plătească penalităţi de întârziere de 0,4 % pe zi de întârziere, fără limitarea acestora. În baza contractului, reclamanta a emis facturi, cu menţiunea procentului de penalitate ce urmează a fi aplicat în cazul neplăţii, facturile nefiind onorate de pârâtă. Reclamanta a notificat pârâtei pretenţiile sale, aceasta din urmă recunoscând obligaţia sa de plată şi angajându-se să plătească până la data de 1 mai 2007, cu excepţia sumei facturate pentru numărul 12 al revistei CB, din cauza modului greşit de tipărire. Deşi nu a fost recunoscută suma de 13.999,99 lei, pârâta nu a administrat nicio probă din care să rezultă susţinerile sale, cu privire la calitatea neconformă a publicaţiei indicate. în consecinţă, nu a fost reţinută această apărare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 35 din 23 ianuarie 2008 a admis apelul pârâtei cu consecinţa desfiinţării sentinţei Tribunalului şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reţinându-se în considerente, în esenţă, că în cursul primei judecăţi a cauzei, apelanta - pârâtă nu a fost citată cu respectarea dispoziţiilor legale, la sediul său, ori al sucursalei sau reprezentanţei, fiind încălcat astfel dreptul acestei părţi la apărare, drept garant atât de dispoziţiile legale naţionale, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În contra celei din urmă hotărâi, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs, reclamanta a susţinut în esenţă că, în cauză sunt incidente prevederile art. 90 alin. (2) C. proc. civ., în argumentarea cărora arată că pârâta nu are sediul şi nici punctul de lucru la adresa din București însă în fapt comerţul, actele şi corespondenţa se face la această adresă, iar sediul social, conform actelor modificatoare la actul constitutiv al societăţii pârâte este în Bucureşti, sectorul 3 (conform actului constatator din 5 martie 2007).
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (2) C. proc. civ.: „Înmânarea se poate face oriunde când cel citat primeşte citaţia".
Alin. (1) al aceluiaşi articol, mai sus menţionat, reglementează locul de înmânare a citaţiei şi al tuturor actelor de procedură. Astfel, regula este aceea că înmânarea se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat, în cazul persoanelor fizice, respectiv la sediul persoanei juridice.
Iar, înmânarea actelor de procedură poate fi făcută şi la locul aşezării agricole, comerciale, industriale sau profesionale – la locul de muncă al pârâtei, dacă partea deţine o asemenea aşezare.
La alin. (2) al textului de lege enunţat, de asemenea, prevede că, înmânarea poate fi făcută „şi în orice loc", singura condiţie fiind aceea a dovedirii faptului că persoana citată a primit citaţia.
Procedura de citare cu pârâta a fost legal îndeplinită, pentru termenul din 18 iunie 2007 când a fost citată la adresa din Bucureşti, sectorul 3; adresă pe care a indicat-o însăşi reclamanta în acţiunea introductivă, citaţia fiind primită de funcţionarul însărcinat cu primirea actelor de procedură.
Este evident că, în cauză, a fost îndeplinită condiţia prevăzută de textul de lege enunţat – art. 90 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că s-a făcut dovada că pârâta a primit citaţia.
Prin urmare, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că, în cursul judecăţii cauzei la fond pârâta nu a fost citată cu respectarea dispoziţiilor legale, la sediul său, cât timp aceasta a primit citaţia şi în cauză operează dispoziţiile art. 90 alin. (2) C. proc. civ. iar nu dispoziţiile art. 87 din acelaşi cod.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei şi va casa Decizia recurată cu trimiterea cauzei spre soluţionare în fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta RA M.O. Bucureşti împotriva deciziei nr. 35 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza pentru soluţionarea pe fond a apelului, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3226/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3230/2008. Comercial → |
|---|
