ICCJ. Decizia nr. 3264/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3264/2008
Dosar nr. 20649/99/2006
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2803/Com din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea reclamantei SC L. SRL Iaşi prin care solicitase ca în contradictoriu cu pârâta S.C.M. de gradul I „S.” din Iaşi să se constate nulitatea procesului-verbal de adjudecare a licitaţiei din 27 noiembrie 2006 organizată de pârâtă pentru vânzarea unor active din patrimoniu.
În esenţă instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a dovedit că pârâta ar fi încălcat vreo dispoziţie legală prin organizarea licitaţiei cu plic închis. Faptul că reclamanta era chiriaşa spaţiului comercial scos la vânzare nu-i conferea vreun drept de preemţiune, cu atât mai mult cu cât aceasta a participat la licitaţie, alături de alte două ofertante, dar a pierdut oferind un preţ mai mic.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 12 din 3 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Instanţa de apel a reţinut că licitaţia din 27 noiembrie 2006 a fost organizată cu publicarea în presa locală a anunţului de vânzare în zilele de 22, 23 şi 24 noiembrie 2006, spaţiul comercial scos la vânzare fiind adjudecat de SC C. SRL care a oferit preţul cel mai mare de 90.000 euro.
Împrejurarea că administratorul reclamantei a lucrat din 1970 ca maistru în cooperativa pârâtă nu îi conferă societăţii reclamante vreun drept de preemţiune, câtă vreme un asemenea drept nu e stipulat în vreun act normativ şi câtă vreme persoana fizică nu se confundă cu persoana juridică.
Invocarea în apel de către reclamanta apelantă a unor critici referitoare la nepublicarea în ziar a convocării adunării generale şi aprobarea vânzării de către A.G.A., s-a apreciat că nu pot fi cercetate, acestea constituind cereri noi şi invocate cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, după prezentarea argumentării soluţiilor de fond şi apel, recurenta critică decizia instanţei de apel pentru nepronunţarea asupra încălcării dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 1/2005 referitoare la nepublicarea în M. Of. şi în registrul comerţului a hotărârilor adunării generale pentru opozabilitatea lor faţă de terţi.
Cum instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestui mijloc al său de apărare şi cum a ignorat şi interpretat greşit dispoziţii din Legea nr. 1/2005, recurenta solicită admiterea recursului său pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului întrucât dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. sunt abrogate, iar pe fond cererea reclamantei este neîntemeiată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica recurentei privind ignorarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 1/2005 şi nepronunţarea asupra criticilor sale din apel în legătură cu nepublicarea Hotărârii A.G.A. pârâtei este nefondată deoarece o asemenea cerere a fost formulată abia prin concluziile scrise depuse în apel şi susţinută şi oral cu ocazia judecării apelului, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii procedurale, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi.
În consecinţă, instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale atunci când a apreciat că noile cereri nu pot fi analizate întrucât ele nu au format obiectul judecăţii la fond.
Chiar dacă în recurs recurenta apreciază că cele invocate în apel în legătură cu legalitatea hotărârii A.G.A. privind vânzarea spaţiului comercial constituie mijloace de apărare şi nu cereri noi, Curtea nu poate primi o asemenea critică întrucât prin cele invocate reclamanta schimbă de fapt cauza cererii sale de chemare în judecată, argumentată pe cu totul alte motive decât cele invocate iniţial şi care au format obiectul judecăţii în primă instanţă.
În consecinţă, critica argumentată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Critica privind omisiunea de a se pronunţa asupra unui mijloc de apărare esenţial în dezlegarea pricinii, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Curtea urmează să constate că este inadmisibilă în condiţiile în care acest motiv de recurs era abrogat la data declarării recursului, în temeiul art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Având în vedere considerentele expuse Curtea apreciază recursul ca nefondat urmând a-l respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC L. SRL Iaşi împotriva Deciziei nr. 12 din 3 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3261/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 3265/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
