ICCJ. Decizia nr. 3265/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3265/2008
Dosar nr. 43482/3/2006
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, la data de 27 septembrie 2006, sub nr. 14786/300/2006 reclamanta SC M.A.L.T. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul S.R., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului să înceteze deîndată faptele de concurenţă neloială, constând în deturnarea clientelei reclamantei prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă, în cadrul funcţiei deţinute anterior la reclamantă, obligarea pârâtului la plata sumei de 12.119,66 euro, în lei la cursul oficial din ziua plăţii, reprezentând daune interese pentru repararea prejudiciului material constând în beneficiul nerealizat şi a sumelor de 2.901 lei şi 350 euro, în lei la cursul oficial din ziua plăţii, reprezentând daune interese pentru repararea prejudiciului material constând în paguba efectivă, cu obligarea pârâtului şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 8716 din 14 noiembrie 2006 Judecătoria sector 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC M.A.L.T. SRL Bucureşti şi pe pârâtul S.R., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 19 decembrie 2006, sub nr. 43482/3/2006.
Prin sentinţa comercială nr. 7009 din 22 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M.A.L.T. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul S.R., ca neîntemeiată sub aspectul ambelor capete de cerere şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 2.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută susţinerea că pârâtul a contactat clienţii sau vândut hârtia producătorului C. prin intermediul SC R.M. SRL. Pe lângă faptul că nu există nicio dovadă în acest sens, ofertele făcute de pârât poartă antetul C. (a se vedea filele 17 şi 31 dosar Judecătoria sector 2).
Reclamanta nu a adus nicio probă cu privire la faptul că în luna iunie 2005, pârâtul a negociat în Polinia condiţiile propriei sale colaborări, în dauna societăţii reclamante.
În speţă, între reclamantă şi pârât nu există un raport de concurenţă. După cum s-a arătat anterior, pârâtul este reprezentantul producătorului de la care reclamanta achiziţiona marfă pentru a o revinde. A susţine că există un raport de concurenţă între reclamantă şi pârât echivalează cu a pretinde că distribuitorul este concurentul producătorului, ceea ce nu poate fi acceptat.
Nefiind îndeplinit caracterul ilicit al faptei pârâtului, nu poate fi antrenată răspunderea delictuală.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 7009 din 22 mai 2007 a declarat apel reclamanta SC M.A.L.T. SRL Bucureşti criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând admiterea apelului şi schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii acţiunii.
Prin Decizia comercială nr. 50 din 11 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC M.A.L.T. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul S.R. împotriva sentinţei comerciale nr. 7009 din 22 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 43482/3/2006 şi a obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
În motivarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut că, pentru a se putea constata săvârşirea faptei de concurenţă neloială prevăzută de art. 4 lit. g) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001, apelanta ar fi trebuit să administreze probe concludente din care să rezulte cu certitudine faptul că intimatul cu intenţie a deturnat clientela apelantei în virtutea legăturilor pe care le stabilise cu aceasta în cadrul funcţiei deţinute la societatea apelantă.
Pentru existenţa unei asemenea fapte ilicite prin care clientela societăţii concurente apelante a fost atrasă neloial de către intimat şi pentru a se putea atrage răspunderea acestuia, apelanta ar fi trebuit să dovedească în primul şi în primul rând existenţa unui raport de concurenţă între părţi.
Or, acest fapt lipseşte cu desăvârşire întrucât între apelantă şi intimat nu a existat un astfel de raport, între apelantă şi producător existând raporturi producător - distribuitor iar între producător şi intimat existând raporturi producător - reprezentant al producătorului, raporturi în virtutea cărora producătorul nu putea face acte de concurenţă neloială distribuitorului.
În altă ordine de idei mai trebuie semnalat şi faptul că apelanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu suferit şi fapta ilicită de concurenţă neloială săvârşită de societatea SC R.M. SRL.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta SC M.A.L.T. SRL Bucureşti, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării hotărârii primei instanţe şi admiterii acţiunii sale, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamanta a invocat, în esenţă următoarele motive:
Instanţa de apel a respins apelul, interpretând şi aplicând greşit prevederile art. 4 din Legea nr. 11/1991 şi pronunţând o hotărâre nelegală.
Instanţa de apel reţine faptul că între apelantă şi producătorul polonez nu a existat un contract de exclusivitate sau vreo înţelegere în baza căreia producătorului să îi fie interzisă deschiderea propriei reprezentanţe în România sau ca acesta să aibă şi alţi distribuitori în afara apelantei pe teritoriul ţării noastre.
Această susţinere este corectă, însă nerelevantă, instanţa de apel interpretând greşit condiţiile prevăzute de Legea nr. 11/1991 pentru existenţa concurenţei neloiale.
Instanţa de apel reţine că între apelantă şi intimat nu s-a încheiat legal şi valabil din punct de vedere juridic un act adiţional cu clauză de confidenţialitate care să îl oblige pe intimat la abţinerea de la săvârşirea vreunei fapte de concurenţă neloială, prin deturnarea clientelei cu care a avut raporturi în virtutea funcţiei deţinute la societatea apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.A.L.T. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 50 din 11 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul Scutăraşu Radu.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3264/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 3266/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
