ICCJ. Decizia nr. 3269/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3269/2008
Dosar nr. 1864/2/2008
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 69 din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă excepţia insuficientei timbrări a cererii invocată din oficiu iar pe fond a fost anulată ca insuficient timbrată acţiunea reclamanţilor A.E. şi A.G. prin care solicitase, în contradictoriu cu A.V.A.S., constatarea nulităţii absolute a titlului executoriu din 26 martie 2002 emis de pârâtă.
S-a reţinut în argumentarea acestei soluţii că deşi li s-a pus în vedere reclamanţilor să achite 194 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar aceştia au achitat doar 20 lei taxă judiciară şi 0,3 lei timbru judiciar, refuzând să achite diferenţa de taxă judiciară.
Nemulţumiţi de această decizie reclamanţii au declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor recurenţii apreciază că s-a încălcat principiul disponibilităţii şi dispoziţiile art. 112, 129 C. proc. civ. şi art. 6 C.E.D.O. întrucât ei au investit instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii titlului executoriu din 26 martie 2002 pentru care au achitat taxele datorate legal, acţiunea nefiind evaluabilă în bani.
Prin întâmpinare intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La 8 octombrie 2008 recurenţii au depus prin registratură precizări ale obiectului cererii lor, apreciind că aceasta era o acţiune neevaluabilă în bani întrucât ei au atacat un act administrativ, ce nu li s-a comunicat niciodată de către intimată şi nicidecum o creanţă neperformantă preluată de A.V.A.S., aşa încât, în final, invocă necompetenţa materială şi teritorială a Curţii de Apel Bucureşti şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei, respectiv a recursului.
Recursul este nefondat.
Având în vedere că recurenţii nu şi-au încadrat criticile formulate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere şi precizările recurenţilor din 8 octombrie 2008 prin care invocă excepţia de ordine publică a necompetenţei Curţii de Apel Bucureşti, apreciază că recursul reclamanţilor vizează motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ.
Cât priveşte necompetenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea cauzei în primă instanţă, Curtea apreciază critica drept nefondată întrucât potrivit art. 44 şi 45 din O.U.G. nr. 51/1998 orice litigiu în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică se soluţionează de curtea de apel în raza căreia îşi are sediul sau domiciliul pârâtul.
În speţă, pârâta este A.V.A.S. Bucureşti iar obiectul cererii reclamanţilor îl constituie nulitatea actului prin care pârâta A.V.A.S. a comunicat titlul executoriu, respectiv adresa din 26 martie 2002.
În consecinţă, Curtea apreciază că soluţionarea litigiului revenea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, în raza căreia îşi are sediul pârâta, iar soluţionarea recursului revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, competentă în temeiul dispoziţiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ.
Cât priveşte încălcarea principiului disponibilităţii criticată în recursul iniţial Curtea apreciază critica drept nefondată întrucât reclamanţii şi-au intitulat cererea lor ca fiind o cerere în „constatarea nulităţii absolute a titlului executoriu din 26 martie 2002”, calificare menţinută şi de instanţa de fond care a pus în vedere timbrajul cererii prin citaţiile aflate la filele 51-52.
Împrejurarea că reclamanţii au considerat că ar datora o taxă de timbru mai mică decât cea cu care au fost citaţi îi îndreptăţea ca să solicite reexaminarea taxei de timbru în condiţiile art. 18 al.3 din Legea nr. 146/1997 şi nu să refuze achitarea diferenţei, aşa cum rezultă din preambulul sentinţei recurate.
Recurenţii nu pot invoca greşita aplicare a dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 84 C. proc. civ. judecătorul este cel ce califică cererea de chemare în judecată, caz în speţă, când instanţa de fond le-a pus în vedere reclamanţilor taxele de timbru aferente contestaţiei la executare reglementate în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, având în vedere că actul a cărui nulitate au invocat-o reclamanţii era un act de executare emis de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti.
În consecinţă, criticile recurenţilor sunt apreciate ca nefondate recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii A.E. şi A.G. împotriva sentinţei comerciale nr. 69 din 14 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3266/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3272/2008. Comercial. Pretenţii. Revizuire -... → |
|---|
