ICCJ. Decizia nr. 3294/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3294/2008
Dosar nr. 43184/3/2006
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 iulie 2005, reclamanta SC Z. SA cu sediul în Bucureşti, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M.B. să se constate că este proprietara activului - imobil situat în Bucureşti sector 1, Şos. Rudeni-Chitila f.n. incluzând şi construcţii supraterane în suprafaţă totală de 1749,2 mp, construcţii subterane în suprafaţă totală de 12.025,3 mp şi teren aferent în suprafaţă de 140.376 mp, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 581 din 16 februarie 2006, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins cererea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu motivarea că pârâta nu a intrat în nici un raport juridic cu reclamanta şi nu s-a dovedit că ar pretinde un drept real asupra imobilului în cauză.
Prin decizia comercială nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, ce a fost desfiinţată şi cauza s-a trimis spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că faţă de dispoziţiile Legii nr. 215/2001 Primarul reprezintă oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, persoane fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie.
Imobilul asupra căruia se solicită a se constata că reclamanta are un drept de proprietate a fost preluat în administrare de la stat, iar prin efectul Legii nr. 15/1990, orice bun aflat în administrarea vechii întreprinderi de stat trece automat în capitalul noii societăţi înfiinţate.
Rejudecând cauza, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 8982 din 29 iunie 2007, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 612 din 10 decembrie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat de SC Z. SA cu sediul în Bucureşti împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că potrivit art. 7 din H.G. nr. 1353/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industria alimentară, activul şi pasivul unităţilor de stat desfiinţate se preiau de către societăţile comerciale nou înfiinţate, dar aceasta presupune întocmirea unor înscrisuri pentru inventariere şi preluarea patrimoniului unităţilor economice de stat, aspecte care nu au fost probate de către reclamantă.
S-a apreciat că fişele mijloacelor fixe şi procesele verbale de delimitare a suprafeţelor de teren care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei nu sunt suficiente pentru a demonstra care sunt activele preluate de la fosta unitate economică de stat şi pe care aceasta le-a avut în administrare înainte de anul 1990.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC Z. SA cu sediul în Bucureşti a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat în principal modificarea hotărârii, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei instanţei de fond şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În subsidiar s-a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în vederea administrării de noi probe, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a făcut o succintă prezentare a situaţiei de fapt şi a susţinut în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu a fost dobândit prin efectul legii, fără a fi cerută îndeplinirea unor condiţii aşa cum a stabilit instanţa de apel care prin aceasta a adăugat la lege.
A arătat recurenta că ea a luat fiinţă prin reorganizarea unei foste unităţi economice de stat conform Legii nr. 15/1990, iar actul de înfiinţare îl constituie H.G. nr. 1353/1990, care la art. 7 alin. (2) prevede că activul şi pasivul societăţilor comerciale desfiinţate se preiau de către societăţile comerciale înfiinţate fără a se impune o condiţie de formă în privinţa actului de preluare.
S-a invocat faptul că a dovedit existenta, dreptului de administrare al autoarei sale şi transmiterea activului şi pasivului acesteia precum şi dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor care rezultă din lege şi din înscrisurile depuse din care rezultă că întreprinderea socialistă avea în administrare cele două forturi, terenul în suprafaţă de 140.376 mp. şi construcţiile de la intrarea în cele două forturi şi terenul din interiorul fortului mic.
Potrivit art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1353/1990 recurenta a precizat că la data înfiinţării acesteia I.I.S. Z. şi-a încetat existenţa iar dreptul de administrare asupra întregului patrimoniu deţinut la acea dată s-a transformat în dreptul de proprietate al acesteia iar instanţa trebuia doar să constate prin hotărâre judecătorească această situaţie de fapt şi de drept consfinţite prin lege.
S-a susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ce vizează rolul activ atunci când a reţinut că nu a prezentat contractul de societate şi statutul deoarece în raport de dispoziţiile legale menţionate avea obligaţia, să ordone din oficiu prezentarea probelor utile în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În mod greşit instanţa de apel nu a dat eficienţă aspectelor reţinute, irevocabil prin decizia nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin care s-a stabilit că imobilul din litigiu a fost preluat în administrare de la stat, iar prin efectul Legii nr. 15/1990 a trecut automat în capitalul noii societăţi înfiinţate, că dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obligativitatea dezlegărilor în drept date de instanţa ierarhic superioară, trebuie considerate aplicabile şi în apel.
Prin întâmpinare, intimatul M.B. a solicitat respingerea recursului întrucât recurenta nu a dovedit că a exercitat anterior Legii nr. 15/1990 dreptul de administrare asupra terenului în suprafaţă de 140.376 mp, şi că a avut în patrimoniul său această suprafaţă de teren.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Prin Legea nr. 15/1990 unităţile economice de stat s-au organizat sub formă de regii autonome sau societăţi comerciale, iar la Capitolul III intitulat „societate comercială” art. 17 s-a prevăzut că „unităţile economice de interes republican se organizează ca societăţi comerciale prin hotărâre a guvernului”.
Potrivit art. 18 din acelaşi act normativ, prin actul de înfiinţare se aprobă statutul societăţii comerciale şi se vor stabili forma juridică, obiectul de activitate, denumirea şi sediul principal al societăţii, capitalul social subscris, structura şi modalitatea de constituire a acestuia şi modalitatea de preluare a activului şi pasivului unităţii economice de stat care se constituie în societate comercială.
La art. 19 s-a prevăzut că inventarierea patrimoniului unităţilor economice de stat supuse transformării în societăţi comerciale precum şi evaluarea şi stabilirea capitalului societăţilor comerciale înfiinţate pe această cale se fac în condiţiile stabilite prin hotărâre a guvernului.
În temeiul acestor dispoziţii legale, a fost înfiinţată reclamanta prin H.G. nr. 1353/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industria alimentară care la art. 7 a prevăzut că activul şi pasivul unităţilor de stat desfiinţate se preiau de către societăţile comerciale înfiinţate.
În raport de prevederile cuprinse în cele două acte normative menţionate, în mod corect în instanţa de apel a reţinut că este necesară întocmirea unor înscrisuri pentru inventarierea şi preluarea patrimoniului unităţilor economice de stat sau menţionarea în actul constitutiv al modalităţii concrete în care se va realiza preluarea acestui patrimoniu.
Este adevărat că art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 prevede că „bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu, aşa cum recurenta a susţinut, dar aceasta nu a dovedit că la data transformării sale în societate comercială pe acţiuni, imobilul din litigiu situat în Bucureşti sector 1 Şos. Rudeni-Chitila f.n. exista în patrimoniul fostei unităţi economice de stat Î.V.Ş. Bucureşti Z.
Pentru considerentele reţinute nu poate fi avută în vedere afirmaţia recurentei că actul său de înfiinţare este legea, respectiv H.G. nr. 1353/1990, care nu impune o condiţie de formă privind actul de preluare a activului şi pasivului de către societăţile comerciale înfiinţate.
Recurenta nu a făcut dovada cu înscrisurile depuse, respectiv fişele pentru calcul şi repartizarea amortizărilor şi fişele mijloacelor fixe, procesele verbale de delimitare a unor suprafeţe de teren şi care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei că a avut în administrare anterior anului 1990 imobilul situat în Bucureşti Şos. Rudeni-Chitila f.n. compus din construcţii supraterane, subterane şi teren în suprafaţă de 140.376 mp, astfel cum a fost identificat şi a cărei proprietate o revendică prin acţiunea dedusă judecăţii.
Susţinerea recurentei privind achitarea impozitului către stat ca o dovadă a faptului că bunul s-a aflat anterior în administrarea sa corespunde realităţii numai în ceea ce priveşte achitarea taxei pe terenul în folosinţă pe trimestrul I 2005 conform OP nr. 440 din 11 martie 2005 înscrisuri care nu pot face dovada calităţii de proprietar a reclamantei asupra imobilului revendicat aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.
Motivul de recurs invocat de recurentă în temeiul art. 129 (5) C. proc. civ., nu este întemeiat.
Pe de o parte acesta nu a fost invocat în faţa instanţei de apel, iar pe de altă parte în raport de dispoziţiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., recurenta putea solicita la această instanţă completarea probelor administrate la prima instanţă.
Nici ultimul motiv de recurs prin care s-a susţinut că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a dat eficienţă aspectelor reţinute irevocabil prin decizia nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nu este fondat.
Prin decizia comercială nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a admis apelul formulat de reclamanta SC Z. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 581 din 16 februarie 2006 a tribunalului Bucureşti prin care s-a respins acţiunea împotriva M.B., prin P.G., ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Aşa fiind, prin decizia nr. 475 din 17 octombrie 2006 instanţa s-a pronunţat numai asupra calităţii procesuale pasive şi constatând că intimatul M.B. are această calitate, a trimis cauza la prima instanţă care iniţial a respins acţiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei.
Pentru toate considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC Z. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 612 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3286/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3300/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
