ICCJ. Decizia nr. 3286/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3286/2008
Dosar nr. 473/1259/2007
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 martie 2007 reclamantul P.C. solicită instanţei, în contradictoriu cu SC G.I.A.T.S.A. SA, anularea hotărârii din 3 decembrie 2004 a A.G.A.
La data de 14 iunie 2007 reclamantul îşi precizează acţiunea solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. pentru încălcarea dispoziţiilor art. 207 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa comercială nr. 26 din şedinţa Camerei de Consiliu din 10 august 2007 Tribunalul Comercial Argeş respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului reţinând, în acest sens, că invocându-se nulitatea absolută dreptul la acţiune este imprescriptibil, precum şi că în cauză nu se pot constata încălcări ale unor dispoziţii imperative ale legii care să atragă nulitatea absolută a hotărârii A.G.A., reducerea capitalului social al societăţii - cu care reclamantul a fost de acord la data adoptării hotărârii contestate - făcându-se prin anularea unui număr de acţiuni.
Prin Decizia nr. 3/A/C din 16 ianuarie 2008 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei de mai sus, reţinând că instanţa de fond - într-o motivare concisă - a motivat corect şi complet soluţia pronunţată, că una dintre modalităţile de reducere a capitalului social al unei societăţi - prevăzută de art. 207 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 31/1990 (republicată) - este aceea a reducerii numărului de acţiuni, că această modalitate a fost votată de 75% dintre acţionarii societăţii, că reducerea capitalului social al societăţii pârâte nu s-a făcut prin desfiinţarea a trei unităţi service, vânzarea acestora - ca active - fiind decisă în A.G.A. din 1997, din 1998, din 1999 şi din 2002, precum şi că reclamantul apelant nu a făcut dovada că s-a opus adoptării hotărârii atacate prin menţionarea, la cererea sa, a votului său negativ în procesul-verbal sau prin înscrierea în fals faţă de contestarea semnăturii de pe menţionatul proces-verbal.
Împotriva deciziei de mai sus reclamantul declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi în principal - desfiinţarea deciziei instanţei de apel şi a sentinţei instanţei de fond şi, admiterea acţiunii sale, iar în subsidiar - casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În fundamentarea recursului său recurentul critică instanţa de apel pentru analiza superficială a probelor şi pentru pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea art. 202 din Legea nr. 31/1990, a art. 115 din aceeaşi lege şi a dispoziţiilor actului constitutiv privind validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, ca şi a dispoziţiilor imperative ale art. 22 din Legea nr. 31/1990.
Examinând recursul recurentului reclamant sub aspectul regularităţii declarării acestuia se constată că acesta a fost formulat cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ.
Se constată, în acest sens, că decizia instanţei de apel a fost comunicată recurentului la data de 1 februarie 2008 (fila 95 dosar de apel), cu respectarea dispoziţiilor art. 92 alin. (4), iar cererea de recurs a fost expediată la 28 februarie 2008 (fila 6 dosar de recurs), cu depăşirea termenului de 15 zile precizat în art. 301 C. proc. civ.
Astfel fiind, şi faţă de faptul că recurentul reclamant nu a dovedit că a fost împiedicat să formuleze recursul în termen printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa - cum prevede art. 103 alin. (1) C. proc. civ. - şi nici că în cauză ar fi incidente dispoziţii de lege care ar dispune un alt termen, cu aplicarea dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., recursul recurentului reclamant urmează a fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva Deciziei nr. 3/A/C din 16 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3280/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3294/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
