ICCJ. Decizia nr. 3278/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3278/2008
Dosar nr. 2803/108/2007
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2234 din 24 septembrie 2007 pronunţată în Dosar nr. 2803/108/2007 al Tribunalului Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul B.M. - primarul Comunei Sintea Mare şi Consiliul Local Sintea Mare împotriva pârâtei SC J.C.A.B.C. SRL şi în consecinţă s-a constatat încetarea contractului de închiriere din 14 mai 1997 modificat, s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat administrativ în satul Ţipar, com. Sintea Mare, jud. Arad înscris în C.F. Ţipar, pârâta fiind obligată şi la plata sumei de 1.229,60 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi. Totodată s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiuni şi s-a respins acţiunea reconvenţională formulată de pârâtă împotriva reclamanţilor pentru obligarea acestora la plata sumei de 43.000 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând investiţii făcute la imobil şi instituirea dreptului de retenţie.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că, prin contractul de închiriere din 7 februarie 1994 încheiat pe o perioadă de 5 ani, reclamanţii în calitate de locatori au închiriat pârâtei în calitate de locatar imobilul anterior identificat, proprietatea comunei Sintea Mare la care pârâta a efectuat o serie de transformări şi îmbunătăţiri conform autorizaţiei de construcţie din 28 februarie 1994 emisă de reclamanţi.
Ulterior, la data de 14 mai 1997, între părţi se încheie un nou contract de închiriere pe o durată de 10 ani, iar prin adresa din 4 aprilie 2007, reclamanţii notifică pârâtei încetarea contractului de închiriere punându-i în vedere şi să elibereze spaţiul.
În aceste condiţii, arată tribunalul, contractul a încetat, astfel că în temeiul art. 1436 C. civ. şi art. 3 din contractul din 1997, solicitarea reclamanţilor de a se constata încetarea contractului de închiriere precum şi aceea de a se dispune evacuarea pârâtei au fost apreciate ca întemeiate, fiind admise ca atare.
În privinţa cererii reconvenţionale formulate de pârâtă având ca obiect obligarea reclamanţilor la plata sumei de 43.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor făcute la imobilul închiriat precum şi instituirea unui drept de retenţie, prima instanţă a arătat că aceasta fiind o acţiune pentru valorificarea unui drept de creanţă este prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958.
Acest termen a început să curgă la data de 14 mai 1997, adică data încheierii contractului din 1997 când chiriaşul avea posibilitatea să solicite contravaloarea îmbunătăţirilor deoarece cunoştea îmbogăţirea precum şi pe cel obligat la restituire, însă a semnat noul contract în condiţiile în care investiţiile erau deja efectuate, motiv pentru care conform art. 8 alin. (2) din actul normativ menţionat s-a apreciat că pretenţiile pârâtei au fost formulate după expirarea termenului general de prescripţie.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin decizia civilă nr. 8 din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timiş, secţia comercială, iar hotărârea primei instanţe desfiinţată în parte, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea cererii reconvenţionale, cu motivarea că termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă numai de la data expirării raporturilor de locaţiune dintre părţi, respectiv începând cu data de 15 mai 2007, pentru că până la acel moment pârâta fiind în posesia îmbunătăţirilor făcute la imobilul proprietatea reclamanţilor nu avea niciun interes în promovarea unei acţiuni pentru recuperarea contravalorii acestora.
Totodată au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active a primarului comunei Sintea Mare şi a lipsei capacităţii procesuale a Consiliului Local Sintea Mare în considerarea faptului că potrivit art. 12 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 213/1998 în litigii privind bunurile unităţilor administrativ-teritoriale au calitate procesuală atât consiliile locale cât şi primarul localităţii respective.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ.
În mod concret, recurenţii invocă faptul că, contrar celor reţinute de instanţa de apel, termenul de prescripţie a început să curgă la data de 14 mai 1997, când între părţi s-a încheiat un nou contract de închiriere, în temeiul căruia pârâta a preluat investiţiile deja efectuate.
Prin urmare, arată recurenţii, imobilul fiind predat chiriaşului cu toate investiţiile făcute, rezultă că din acel moment chiriaşul cunoştea îmbogăţirea şi pe cel obligat la restituire, cu consecinţa că de la acea dată, potrivit art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani în care putea fi solicitată contravaloarea îmbunătăţirilor, fiind lipsită de relevanţă data încetării raporturilor de locaţiune, cum greşit a motivat instanţa de apel.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondat respingându-l ca atare.
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de apel că termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 a început să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, respectiv din momentul încetării raporturilor contractuale dintre părţi, adică 15 mai 2007 deoarece până la acea dată intimata utilizând îmbunătăţirile făcute la imobilul proprietatea recurenţilor nu avea vreun interes în a solicita restituirea contravalorii lor. Din aceeaşi dată a încetării contractului de închiriere, recurenţii s-au îmbogăţit fără just temei cu valoarea îmbunătăţirilor iar patrimoniul intimatei a suferit o însărăcire, ceea ce are drept consecinţă naşterea dreptului la acţiune pentru recuperarea acestei contravalori şi respectiv a începerii prescripţiei, fiind lipsit de relevanţă sub acest aspect atât momentul efectuării lucrărilor de îmbunătăţire cât şi cel al prelungirii contractului iniţial încheiat între părţi.
În concluzie, rezultă că, recurenta interpretând eronat prevederile art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 formulează critici nefondate astfel încât, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii Comuna Sintea Mare prin primar şi Consiliul Local Sintea Mare împotriva Deciziei civile nr. 8/A din 21 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3277/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3280/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
