ICCJ. Decizia nr. 3344/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3344/2008
Dosar nr. 3655/111/2006
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1017 din 7 iunie 2007 Tribunalul Bihor a respins acţiunea formulată de reclamantul G.G. împotriva pârâtei Asociaţia S. PAS ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă. A respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a pârâtului A.D.G.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele.
Prin cererea precizată, înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 23 aprilie 2004, legal timbrată, reclamantul G.G. a solicitat obligarea pârâţilor Asociaţia S. PAS Oradea şi A.D.G. la respectarea dreptului de preemţiune pentru cumpărarea acţiunilor deţinute de asociaţie, în temeiul convenţiei încheiate cu aceasta la 22 iunie 1999, iar în subsidiar obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 3.478.255.000 lei despăgubiri, cu începere din anul 1999 până la data plăţii efective.
S-a arătat că în baza convenţiei amintite, reclamantul a achitat o rată scadentă cu dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente datorate de pârâtă F.P.P. în baza contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1996. În contul acestei plăţi, asociaţia s-a obligat ca acţiunile dobândite să fie distribuite şi repartizate pe numele reclamantului căruia i s-a recunoscut un drept de preemţiune în cadrul unor oferte ulterioare. În drept s-au invocat art. 1073, art. 1021, art. 1084 C. civ.
Prin sentinţa nr. 98/COM din 16 februarie 2005 a Tribunalului Bihor a fost respinsă cererea formulată de reclamant ca inadmisibilă, reţinându-se că nu s-a efectuat procedura concilierii prealabile.
Prin Decizia nr. 46/C/2006 - A a Curţii de Apel Oradea, a fost admis apelul declarat de apelantul - reclamant G.G. şi a fost trimisă cauza spre rejudecare cu menţiunea ca anterior analizării fondului litigiului, instanţa să aibă în vedere excepţiile lipsei calităţii procesual -pasive a pârâtului Ardelean Dan şi a prescripţiei dreptului la acţiune, invocate de pârâţi.
Cu prilejul rejudecării cauzei, prima instanţă, prin încheierea din 25 ianuarie 2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.D.G., având în vedere că acesta din urmă nu este parte în convenţia de care se prevalează reclamantul şi care este izvorul pretenţiilor ce fac obiectul litigiului.
În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, pronunţarea asupra acesteia a fost prorogată până la clarificarea cadrului procesual.
În acest sens, reţine prima instanţă, s-au administrat probe cu înscrisuri din care a reieşit că pârâta Asociaţia S. PAS, care a fost înfiinţată prin sentinţa nr. 10/N/1995 a Judecătoriei Oradea, a fost dizolvată prin sentinţa nr. 16/A din 27 ianuarie 2006 a aceleiaşi instanţe şi a fost radiată din registrele privind asociaţiile şi fundaţiile - ţinute de Judecătoria Oradea - la data de 30 august 2006, după cum reiese din adresa comunicată de Judecătoria Oradea la data de 5 iunie 2007.
Faţă de această împrejurare, prima instanţă a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei Asociaţia S. PAS, excepţie pe care, în raport de cele relatate anterior, a admis-o şi pe cale de consecinţă a respins în întregime cererea formulată.
Ulterior, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a numitului A.D.G. - în baza art. 57 C. proc. civ., cerere apreciată ca inadmisibilă de prima instanţă, faţă de împrejurarea că s-a pronunţat anterior faţă de acest aspect, constatând lipsa calităţii procesuale pasive.
Cât priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă, în raport de soluţia pronunţată, analiza acesteia a fost considerată de prima instanţă drept superfluă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat, a formulat apel G.G. solicitând desfiinţarea ei ca fiind nelegală şi netemeinică şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 164 din 13 noiembrie 2007, a respins apelul reclamantului ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul G.G. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Reclamantul a invocat în esenţă următoarele motive:
1. Acţiunea promovată de el a fost soluţionată de către instanţa comercială care era necompetentă întrucât este o acţiune în răspundere civilă contractuală, fiind vorba despre un drept de preemţiune privind vânzarea de acţiuni în cadrul Asociaţia S. PAS şi nu în cadrul SC S. SA, iar asociaţia nu este supusă regulilor comerciale. Mai mult, la termenul din 17 mai 2007 a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a lui A.D.G., întemeiată pe art. 57 C. proc. civ., având ca obiect dezdăunarea potrivit cu prevederile art. 1073 şi art. 1000 C. civ. Se susţine că, pentru acest motiv, hotărârea recurată cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
2. În mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.D.G. întrucât acesta are calitate procesuală pasivă în raport cu capătul subsidiar de cerere respectiv răspunde solidar cu Asociaţia S. PAS faţă de prejudiciul care i-a fost adus, răspundere care rezultă din art. 20 al Statutului asociaţiei potrivit căruia „asociaţia răspunde pentru obligaţiile sale cu acţiunile dobândite". Răspunderea acestora este solidară faţă de reclamant chiar dacă este considerat terţ.
După soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului de rândul 1, la termenul din 17 mai 2007, în temeiul art. 57 C. proc. civ. a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a numitului A.D.G., însă aceasta a fost greşit respinsă de instanţa de fond ca inadmisibilă iar ideea inadmisibilităţii a fost preluată în mod greşit şi de instanţa de apel, care a reţinut în mod eronat că dispoziţiile art. 1000 C. civ. au fost invocate pentru prima oară în apel. Această cerere de chemare în judecată a altor persoane a fost formulată pentru că Asociaţia S. PAS a fost desfiinţată şi radiată din evidenţele Judecătoriei Oradea, iar instanţa nu a dat curs prevederilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ., respectiv nu a dat un termen pentru îndeplinirea lipsurilor. Faţă de acestea se apreciază că hotărârea recurată cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În acelaşi timp se face trimitere şi la prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., fără alte dezvoltări sau precizări.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Toate instanţele, inclusiv ultima instanţă de apel, au apreciat în mod corect caracterul comercial al litigiului şi drept urmare şi-au definit în mod legal competenţa de soluţionare a prezentului litigiu. Este fără dubiu, faţă şi de prevederile art. 3 pct. 4 C. com., caracterul comercial – şi nu civil – al litigiului având în vedere faptul că obiectul acţiunii constă în despăgubiri rezultând din nerespectarea unei convenţii privind plata unor rate din preţul acţiunilor unei societăţi comerciale, respectiv în obligarea pârâtei să respecte întocmai obligaţiile asumate prin menţionata convenţie. Faţă de acestea şi cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de reclamant la 17 mai 2007 are caracter comercial, cu atât mai mult cu cât este formulată într-un litigiu comercial iar „motivele pretenţiilor formulate sunt cele menţionate în cererea de chemare în judecată şi precizată" (dosar apel). Ca atare nu este dat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de recurent.
Nu este întemeiat nici al doilea motiv de recurs întrucât în mod legal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.D.G. întrucât acesta nu a fost parte în Convenţia pe care reclamantul îşi întemeiază acţiunea şi deci între reclamant şi pârât nu există raport juridic pe care să se fondeze acţiunea în răspundere contractuală formulată de reclamant, cu invocarea prevederilor art. 1073 C. civ. Pârâtul A.D.G. a semnat convenţia invocată dar nu în nume propriu, ca parte în acest act juridic, ci doar ca administrator al pârâtei Asociaţia S. PAS.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, pârâtul A.D.G. ar putea fi acţionat în judecată de către reclamant pentru eventuale daune cauzate din vina sa, dar în cadrul răspunderii membrilor consiliului de administraţie faţă de terţi, conform art. 7 pct. 4 din Statutul asociaţiei, respectiv într-o acţiune în răspundere delictuală şi nu contractuală. Ca atare şi respingerea cererii reclamantului formulată la 17 mai 2007, în temeiul art. 57 C. proc. civ. de chemare în judecată a pârâtului A.D.G., a fost legală având în vedere că anterior fusese admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia şi că, în apel, conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ. „nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii şi nici nu se pot face alte cereri noi".
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva deciziei nr. 164/2007 - A/C din 13 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3336/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3347/2008. Comercial → |
|---|
