ICCJ. Decizia nr. 3362/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3362/2008
Dosar nr. 252/1259/2007
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 503 din 9 mai 2007, Tribunalul Comercial Argeş a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocat de pârâta SC L.I.I. SRL şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de Consiliul Local Piteşti. De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Consiliul Judeţean Argeş, ca neîntemeiată.
Reclamanta a sesizat instanţa cu o acţiune în rezilierea contractului de colaborare din 28 iulie 2000, cu obligarea pârâtei la daune contractuale rezultate din neexecutarea obligaţiilor contractuale, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului, daune evaluate la suma de 100.000 ron, petit la care – prin încheierea de şedinţă din 16 octombrie 2006 – reclamanta a renunţat.
În considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat nu este fondată, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi de obiect, părţi şi cauză cerută de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Cât priveşte cererea de intervenţie în interes propriu prin care s-a invocat nulitatea absolută a contractului de colaborare, motivat de faptul că prin contract s-a dat în folosinţă gratuită un teren ce aparţinea domeniului public, instanţa a considerat că este neîntemeiată în contextul în care, la data încheierii contractului (iulie 2000), terenul aparţinea domeniului privat al municipalităţii, iar celelalte motive invocate nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută.
Instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiată şi cererea principală prin care s-a solicitat rezilierea contractului câtă vreme s-a stabilit de autoritate de lucru judecat că cel care nu şi-a respectat obligaţia din contract a fost chiar reclamantul.
S-a avut în vedere faptul că acesta nu a pus la dispoziţie suprafaţa de teren decât după ce pârâta l-a acţionat în instanţă şi, tot instanţa, l-a obligat la eliberarea autorizaţiei de construire (chiar dacă – la momentul pronunţării sentinţei – nu devenise irevocabilă).
Apelurile formulate de reclamantul Consiliul Local Piteşti şi de intervenientul în interes propriu Consiliul Judeţean Argeş împotriva sentinţei au fost respinse ca nefondate.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că soluţia dată excepţiei autorităţii de lucru judecat a fost soluţionată corect, în raport de prevederile art. 1201 C. civ., iar pe fondul cauzei s-a reţinut corect că nu poate fi dispusă rezilierea contractului la cererea reclamantului căruia îi incumbă culpa de a nu-şi fi executat propriile obligaţii.
S-a apreciat că nu i se poate imputa pârâtei neexecutarea contractului.
De asemenea, s-a considerat că terenul ce a făcut obiectul contractului de colaborare nu a aparţinut domeniului public la data contractului, nefiind suficientă numai hotărârea consiliului local în acest sens, ci şi Hotărârea de Guvern care să ateste această natură juridică motiv pentru care contractul nu este nul.
Nici imposibilitatea realizării contractului, pe temeiul neconformităţii soluţiei tehnice convenite, cu standardul legal al soluţiei tehnice nu a fost primită, neexistând nicio dovadă că antreprenorul nu are o soluţie, această situaţie nefiind de natură a atrage sancţiunea nulităţii contractului.
În ce priveşte apelul Consiliului Judeţean Argeş s-a constatat că este nefondat, neputându-se reţine natura terenului în litigiu, de bun domenial asupra căruia s-ar fi făcut acte de dispoziţie.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamantul cât şi intervenientul în interes propriu, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul Consiliul Local Piteşti a invocat nelegalitatea prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele:
- În mod eronat s-a reţinut de către instanţa de apel că critica referitoare la soluţionarea cauzei pe excepţia lucrului judecat este nefondată.
Recurentul consideră că greşit s-a reţinut autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care a fost obligat să-şi respecte el însuşi obligaţiile şi nu ar mai fi fost necesară administrarea de probe.
Deşi s-a reţinut această excepţie, ea nu a fost pusă în discuţia părţilor.
- Instanţa de apel nu a avut în vedere probele administrate din care rezultă că terenul a fost trecut în domeniul public prin hotărârea consiliului local, independent de emiterea unei Hotărâri de Guvern.
- În mod greşit nu s-a primit critica privind imposibilitatea realizării contractului pe temeiul neconformităţii soluţiei tehnice convenite, cu standardul legal al soluţiei tehnice.
Recurentul Consiliul Judeţean Argeş a susţinut nelegalitatea deciziei atacate prin următoarele critici:
- Instanţa de apel a dat o interpretare eronată prevederilor Legii nr. 213/1998 şi HG nr. 548/1999, în sensul că un bun devine public sub condiţia publicării unei hotărâri de guvern în Monitorul Oficial al României.
- S-au aplicat greşit prevederile art. 1006 C. civ., înlăturându-se natura de obligaţie potestativă convenită prin art. 16 lit. g) din contract care depindea de voinţa exclusivă a pârâtei.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
La termenul din data de 23 septembrie 2008, recurentul - reclamant în baza art. 305 C. proc. civ. a depus la dosar copia deciziei nr. 127 din 1 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit acestei decizii, în mod irevocabil, s-a respins acţiunea formulată de SC L.I.I. SRL împotriva Primarului Municipiului Piteşti, prin care s-a solicitat aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere pentru nerespectarea sentinţei 127/2007 a Tribunalului Argeş rămasă irevocabilă.
Din considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că s-a reţinut necesitatea întocmirii unui nou proiect care să corespundă cerinţelor impuse de Directivele Comisiei Europene, împrejurare recunoscută şi de SC L.I.I. SRL printr-un proiect de act adiţional care însă nu a fost însuşit de beneficiar.
De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a înlăturat culpa instituţiei publice pentru neeliberarea autorizaţiei de construire şi pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti nr. 127 din 19 februarie 2007 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 661 din 8 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, hotărâre care a stat la baza fundamentării soluţiilor date în cauza de faţă de instanţele anterioare.
În atare situaţie, în care instanţele anterioare au analizat condiţiile rezilierii contractului de colaborare, numai sub aspectul culpei Consiliului local Piteşti, constatând culpa exclusivă a acestuia în nexecutarea obligaţiilor asumate în baza sentinţei nr. 127/2007, irevocabilă prin Decizia 661/2007. având în vedere şi actul nou depus în recurs, Înalta Curte apreciază că nu poate proceda la exercitarea controlului judiciar al aspectelor de nelegalitate invocate, impunându-se stabilirea cu certitudine a împrejurărilor de fapt faţă de noua situaţie, atribut ce aparţine instanţei de fond.
Având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi art. 314 C. proc. civ. urmează a se admite recursurile ca fondate cu consecinţa casării atât a deciziei atacate cât şi a sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa fondului căreia îi revenea obligaţia analizării cauzei pe fond, în raport de hotărârea depusă în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul Consiliul Local Piteşti şi de intervenientul în nume propriu Consiliul Judeţean Argeş împotriva deciziei nr. 134/A-C din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa Comercială nr. 503 din 9 mai 2007 a Tribunalului Comercial Argeş şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Comercial Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3351/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3363/2008. Comercial → |
|---|
