ICCJ. Decizia nr. 3379/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3379/2008
Dosar nr. 155/35/2008
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Satu-Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1831/ LC din 20 decembrie 2007, a respins acţiunea reclamantului P.C. cu domiciliul procedural ales la Cabinetul de avocatură S.I.S.R. cu sediul în Cluj Napoca judeţul Cluj împotriva pârâţilor P.Z. domiciliat în municipiul Carei judeţul Satu-Mare, B.W. domiciliat în comuna Petreşti judeţul Satu Mare, B.D.I. domiciliat în Satu Mare judeţul Satu Mare, SC F.F. SRL cu sediul social în Timişoara judeţul Timiş şi SC U.G. SRL cu sediul social în municipiul Carei judeţul Satu Mare având ca obiect obligaţia de a face şi plata daunelor cominatorii.
A mai fost obligat reclamantul şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei către pârâtul P.Z. şi 1000 lei către pârâta SC U.G. SRL.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în principal, că la data de 13 aprilie 2006, a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Asociaţilor SC U.G. SRL care a adoptat hotărârile cuprinse în procesul verbal de şedinţă şi care se regăsesc şi în actul adiţional. Astfel, s-a hotărât cesionarea de către reclamantul P.C. a părţilor sale sociale în număr de 210, cu o valoare nominală de 10 lei, în total cu valoarea de 2100 lei către pârâtul P.Z.
Preţul cesiunii a fost de 200.000 euro, pârâtul cesionar obligându-se să îl achite în rate de 50.000 Euro, scadente la datele indicate la pct. 2 din Hotărârea A.G.A.
La pct. 4 din procesul verbal din data de 13 aprilie 2006 s-a stabilit că, în situaţia nerespectării obligaţiilor financiare prevăzute în actul adiţional, respectiv neplata ratelor, pârâtul cesionar P.Z. pierde sumele achitate în contul cesiunii, iar semnatarii actului pârâţi în prezenta cauză, se obligă să semneze act adiţional prin care reclamantul P.C. va redeveni asociat în SC U.G. SRL.
La pct. 5 din actul susmenţionat s-a stipulat că preţul ratelor privind contravaloarea părţilor sociale va putea fi achitat în numerar, în contul nominalizat deschis la B.C.R. SA Negreşi Oaş ori prin orice modalitate prevăzută de legislaţia românească.
Prevederile invocate se regăsesc şi în actul adiţional încheiat la data de 13 aprilie 2006, reţine prima instanţă.
Totodată, în actul adiţional la pct. 4 s-a prevăzut că în garantarea achitării ultimelor trei rate, cesionarul eliberează la data semnării actului, către cedent, trei bilete la ordin completate cu sumele şi datele prevăzute, analizate de SC U.G. SRL.
Din acte rezultă că rata a 2-a a cesiunii a fost plătită la 22 august 2006, cu o întârziere de 2 zile iar din declaraţia martorei G.C., rezultă că pârâtul P.Z. a avut o înţelegere cu reclamantul prin care s-a stabilit că plata celei de-a treia rată să se facă personal, în numerar la data de 11 iunie 2007.
Întrucât reclamantul nu s-a prezentat la data stabilită pentru primirea preţului celei de-a treia rată, pârâtul P.Z. a consemnat banii la CEC la dispoziţia reclamantului, aspect recunoscut de către reclamant la interogatoriul luat.
În speţă, clauzele contractuale au fost clar exprimate, constatându-se că obligaţiile asumate de părţi în vederea efectuării demersurilor necesare pentru ca reclamantul să-şi respecte calitatea de asociat în SC U.G. SRL se vor naşte numai în situaţia de neplată a ratelor. Nu s-a prevăzut nicăieri în actele încheiate că neplata la scadenţă a ratelor conduce la redobândirea calităţii de asociat la SC U.G. SRL
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 35/ A/C din 8 aprilie 2008, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelantul P.C., împotriva sentinţei civile nr. 1831/ LC din 20 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Satu – Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ. De asemenea, e obligată parte apelantă să plătească părţii intimate P.Z. suma de 12.000 lei şi celorlalţi intimaţi suma de 25.874 lei, respectiv câte 11.900 lei pentru SC F.F. SRL şi SC U.G. SRL şi 2074 lei pentru B.W. şi B.D.I. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a preluat, în esenţă, toate argumentele primei instanţe stabilind că în condiţiile în care actul adiţional din 13 martie 2006 prin care reclamantul apelant a cesionat pârâtului intimat părţile sale sociale este în vigoare şi în prezent, nefiind desfiinţat, nu se poate acorda eficienţă juridică clauzei de la pct. 6 deoarece această clauză intervine numai în urma nerespectării obligaţiilor financiare, respectiv a neplăţii ratelor, motiv de reziliere a contractului încheiat între părţi.
Împotriva deciziei nr. 35/ A/C din 8 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul P.C. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, pentru toate fazele procesuale.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a evocat detaliat întreaga situaţie de fapt şi de drept care a stat la baza demersului judiciar atât la instanţa de fond cât şi cea de apel, precizând că pârâtul P.Z. a fost de rea credinţă, în contextul în care şi asociaţii SC U.G. SRL nu şi-au respectat obligaţiile asumate.
Nici declaraţia martorei G.K. audiată la cererea pârâtului P.Z. nu corespunde adevărului, fiind subiectivă, încercând să-şi păstreze raportul juridic de muncă cu pârâtul.
Mai mult, neplata ratelor la scadenţă echivalează practic cu neîndeplinirea obligaţiei asumate de plată, cu nerespectarea obligaţiilor financiare, împrejurare care atrage după sine antrenarea sancţiunilor stabilite de părţi şi anume pierderea sumelor de bani plătite până la data respectivă şi obligarea pârâţilor de a încheia un alt act adiţional prin intermediul căruia recurentul redevine asociatul SC U.G. SRL.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefundat, recursul reclamantului P.C. pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamantul P.C., prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâţilor nominalizaţi anterior la adoptarea şi semnarea tuturor documentelor, inclusiv hotărârea A.G.A. şi actul adiţional, necesare redobândirii de către acesta a calităţii de asociat în cadrul SC U.G. SRL în condiţiile imediat anterioare hotărârii A.G.E.A. a SC U.G. SRL din data de 13 aprilie 2006 şi a actului adiţional nr. 30 din 13 aprilie 2006 atestat de către consilierul juridic M.G.D., prin cesionarea de către asociatul P.Z. a celor 210 părţi sociale în valoare nominală de 10 Ron şi o valoare totală de 2100 Ron.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare, amplu documentat şi bine argumentat au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, în deplină concordanţă cu toate clauzele actului adiţional din 13 aprilie 2006 şi a prevederilor cuprinse în extrasul din procesul verbal din 13 aprilie 2006 al Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor SC U.G. SRL. Din această perspectivă a fost bine determinată întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc de părţile contractante, fiind dată eficienţă juridică dispoziţiilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Este adevărat că rata a 2-a a cesiunii a fost plătită la data de 22 august 2006, cu o întârziere de 2 zile, deşi în actul adiţional din 13 aprilie 2006 la pct. 3 alin. (2) era precizat că plata trebuie efectuată până la data de 20 august 2006, rată în cuantum de 50.000 Euro. De remarcat că reclamantul a acceptat plata cu întârziere de 2 zile.
Nu poate fi primită teza acreditată de recurent potrivit căreia această întârziere de plată echivalează cu neîndeplinirea obligaţiei financiare asumată contractual, impunându-se aplicarea regimului sancţionator stipulate la pct. 6 din actul adiţional.
Din redactarea clauzelor contractuale, reiese fără echivoc că în situaţia nerespectării obligaţiilor financiare prevăzute în actul adiţional descris anterior şi anume neplata ratelor, pârâtul P.Z. va pierde sumele de bani achitate până la data la care se invocă şi dovedeşte această nerespectare.
Din verificarea întregii documentaţii apare cât se poate de evident că pârâtul P.Z. şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, prin plata sumelor de bani aşa cum au fost ele stabilite contractual de părţile actului adiţional din 13 aprilie 2006.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurentul la 13.186,18 lei cheltuieli de judecată către intimatul P.Z. şi la 28.043,98 lei cheltuieli de judecată, către intimaţii B.W., B.D.I., SC F.F. SRL Timişoara şi SC U.G. SRL Carei.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C., împotriva deciziei nr. 35/ A/C din 8 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P.C., împotriva deciziei nr. 35/ A/C din 8 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la 13.186,18 lei cheltuieli de judecată către intimatul P.Z. şi la 28.043,98 lei cheltuieli de judecată, către intimaţii B.W., B.D.I., SC F.F. SRL Timişoara şi SC U.G. SRL Carei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3365/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 3393/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
