ICCJ. Decizia nr. 3403/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3403/2008
Dosar nr. 4115/121/2007
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC N. SRL, ca prin sentinţa care se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de intermediere, tranzacţie acţiuni pe piaţa de capital, finalizat cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare din data de 20 iunie 2006 pentru motivul că a fost fraudată legea. În cauză a fost formulată cererea de intervenţie în interes propriu prin care SC M.G.I. SRL Galaţi, intervenienta, a susţinut că este dobânditor de bună credinţă a valorilor mobiliare, tranzacţia fiind încheiată în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004 prin lansarea ordinului de cumpărare pe piaţa bursieră, operaţiunea fiind realizată prin intermediul unei societăţi de investiţii autorizată să acţioneze pe piaţa de capital.
Sentinţa nr. 2315 din 29 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Soluţionând litigiul instanţa de fond a examinat raporturile juridice dintre părţi şi a stabilit că între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat un contract de asociere în participaţie, ale cărui clauze se pretinde greşit că au fost încălcate prin încheierea de către pârâtă a unei tranzacţii pe piaţa de capital. După analiza motivelor de nulitate a tranzacţiei încheiată de pârâtă, tribunalul a constatat că părţile în contractul de vânzare-cumpărare, SC N. şi SC M.G.I. SRL nu au încălcat nicio dispoziţie legală atunci când au încheiat actul juridic a cărui nulitate se solicită. Instanţa de fond nu a reţinut nici motivul de nulitate referitor la cauza falsă a contractului de asociere în participaţie întrucât prin acţiune nu s-a solicitat nulitatea acestui contract şi nici nu s-au constatat motive anterioare sau concomitente încheierii actului care să ducă la nulitate. Cu aceleaşi argumente a fost admisă şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC M.G.I. SRL.
Decizia nr. 28/ A din 31 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva sentinţei fondului a declarat apel, reclamanta SC T.S. SRL prin care a supus analizei Curţii, critica privind greşita interpretare a actelor aflate la dosar, în speţă a clauzelor contractului de asociere nr. 451/2003 prin care s-au stipulat obligaţii reciproce pe care pârâta intimată nu le-a respectat. De asemenea, a susţinut că nu au fost respectate prevederile art. 15 din contract prin care s-a stipulat că orice document care se încheie şi care priveşte societăţile implicate în asociere se semnează de ambii asociaţi. Pe cale arbitrală, a mai arătat recurenta, s-a solicitat rezilierea contractului şi partajarea în părţi egale a pachetului de acţiuni conform art. 17 alin. (2) din contract, iar Curtea de Arbitraj a admis ca până la soluţionarea partajării pachetului de acţiuni să fie reprezentat în A.G.A. de M.G. conform mandatului nr. 154 din 15 septembrie 2006. În fine s-a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a tranzacţiei pentru că aceasta se întemeiază pe o cauză falsă fiind făcută cu fraudarea legii în condiţiile în care la momentul vânzării acţiunile erau deţinute în coproprietate de SC N. SRL şi SC T.S. SRL care se aflau în proces de divizare.
Pentru a respinge criticile apelantei, Curtea de apel a reţinut că reclamanta a susţinut nulitatea tranzacţiei bursiere, fără a invoca motive de nulitate în ce priveşte operaţiunea de cumpărare de acţiuni de către terţul intervenient, dar cu raportarea la cauza falsă şi frauda la lege pe care pretinde că le-a săvârşit fostul titular al acţiunilor în interiorul contractului de asociere în participaţie. Aceste argumente, a mai reţinut Curtea de apel, pot servi pentru desfiinţarea contractului de asociere în participaţie dar nu au niciun efect asupra tranzacţiei bursiere la care a participat în nume propriu asociatul acesteia.
A fost înlăturată de Curte şi susţinerea potrivit căreia vânzarea-cumpărarea acţiunilor s-a realizat pe piaţa bursieră în momentul în care societatea emitentă a acţiunilor era în faliment, lucru demonstrat a fi nereal, potrivit Curţii, întrucât prin decizia nr. 2449/2005 a Curţii de Apel Galaţi, cererea pentru deschiderea procedurii falimentului a fost respinsă.
Recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL Galaţi
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi prin care s-a respins apelul său, reclamanta SC T.S. SRL a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut în argumentarea criticilor aduse soluţiilor anterior pronunţate că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au trecut cu uşurinţă peste încălcarea flagrantă a legii atunci când au reţinut că la data tranzacţionării pachetului de acţiuni al SC E. SA, aceasta nu era în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, situaţie în care acordul judecătorului sindic era obligatoriu.
În continuare a susţinut că s-a dat şi o interpretare greşită deciziei nr. 2449/2005, că deşi s-a respins cererea formulată de SC L. SRL celelalte cereri din dosarul nr. 201/2005 formulate de alţi creditori pentru deschiderea procedurii falimentului s-au judecat în continuare.
Potrivit autoarei procedura falimentului este concursală, conform Legii nr. 64/1995, astfel că îşi produce efecte asupra tuturor creditorilor care nu au renunţat la cerere. În sprijinul acestei afirmaţii s-a referit la decizia 182/16R/1999 a Curţii Constituţionale şi a susţinut că societatea E. SA era în faliment la momentul încheierii tranzacţiei chiar dacă faţă de o creditoare cererea de deschidere a procedurii fusese respinsă astfel că operaţiunea (tranzacţia dintre pârâtă şi intervenientă) este nulă întrucât s-au încălcat prevederile Legii nr. 64/1995. În consecinţă pentru aceste motive a constatat că este îndreptăţită să solicite anularea tranzacţiei înregistrată la C.N.V.M. sub codul 1799975.
Intimata intervenientă în interes propriu prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului învederând faţă de susţinerile recurentei că nu au fost încălcate prevederile art. 38 din Legea nr. 64/1995 (33 din Legea nr. 85/2006) deoarece la data încheierii convenţiei cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată împotriva SC E. SA era respinsă prin decizia nr. 2449/2005 pronunţată de Curtea de apel Galaţi. A mai arătat intimata că impedimentul de înstrăinare putea exista numai dacă s-ar fi comunicat de către judecătorul sindic către C.N.V.M. că a intervenit suspendarea de la tranzacţionare a valorilor mobiliare, pe piaţa de capital. În concluzie a solicitat să se menţină soluţia de respingere a apelului pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ca legală şi temeinică.
Recursul este nefondat
1. Recurenta a invocat în sprijinul criticilor redate mai sus, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) (9) C. proc. civ. Deşi a promovat o cale extraordinară de atac, ale cărei reguli sunt bine determinate în capitolul intitulat „Recursul”, dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ., nu au fost observate de recurentă. Art. 304 C. proc. civ., stabileşte expres că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9.
Raportând dispoziţiile amintite la prevederile art. 3021 lit. c) se poate observa, că nu este suficientă indicarea motivului de nelegalitate fără ca acesta să fie dezvoltat. În acest sens se dispune expres că „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii … (c) „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor…”.
Astfel, se constată că deşi la finele recursului a fost invocat punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., acesta nu a fost dezvoltat şi argumentat în drept. Se mai poate observa că în cuprinsul cererii sale recurenta şi-a exprimat opinii în legătură cu soluţia pronunţată anterior fără să se înscrie în cerinţele textului pe care a arătat că îşi sprijină criticile.
Art. 304 pct. 8 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când „instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia”. Prin prisma acestor dispoziţii poate fi pusă în discuţie denaturarea înţelesului actului atunci când concluzia instanţelor care au analizat fondul este contrazisă de sensul clar şi vădit neîndoielnic al termenilor şi conţinutului actului. În speţă, recurenta nu a numit actul pretins denaturat şi nici nu a arătat în ce constă denaturarea lui.
Dacă instanţa de recurs s-ar raporta la actul dedus judecăţii, respectiv tranzacţia din data de 20 iunie 2006 a cărei nulitate se solicită, ar constata că termenii actului nu au fost denaturaţi şi că nu a fost invocată o astfel de denaturare care să fi dus la o calificare greşită a acestuia. De asemenea, s-ar constata că natura juridică a acestui act şi conţinutul său nu au creat nici un dubiu pentru ca acesta să fie pus în discuţie prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. De altfel, interpretarea dată actului juridic constituie în realitate o chestiune de fapt care nu justifică invocarea acestui motiv .
În fine, recurenta a pus în discuţie o soluţie a Curţii de Apel Galaţi care a fost pronunţată într-un alt litigiu care privea respingerea cererii de deschidere a procedurii falimentului împotriva SC E. SA emitentul acţiunilor care au constituit obiectul tranzacţiei. Această decizie nu constituie act dedus judecăţii în sensul motivului de nelegalitate invocat.
În acord cu această concluzie trebuie observat că chestiunea influenţei deciziei nr. 2449/2005 asupra nulităţii actului încheiat de pârâta SC N. SRL cu intervenienta SC M.G.I. SRL a fost examinată de instanţele anterioare, care au reţinut corect că nu există motive de nulitate, cu atât mai mult cu cât acţiunile au fost dobândite după îndeplinirea procedurilor cerute de piaţa de capital. Mai este de reţinut că soluţia instanţei de apel a avut în vedere şi ipoteza în care societatea emitentă s-ar fi aflat în faliment la momentul dobândirii pachetului de acţiuni de către intervenient şi a ajuns la concluzia că nulitatea absolută ca viciu fundamental al unui act juridic se constată numai ca urmare a abuzului de drept sau al fraudei la lege şi are efecte doar asupra participanţilor de rea-credinţă la încheierea actului. În plus, faţă de argumentele instanţei de apel se observă că din nici un act depus de recurentă nu rezultă faptul că, în condiţiile legii falimentului, s-ar fi dispus indisponibilizarea acţiunilor, şi că tranzacţia s-a încheiat fără a se ţine seama de această măsură. De asemenea, nu rezultă din înscrisurile de la dosar că procedura de faliment a fost continuată faţă de societatea emitentă a acţiunilor la cererea altor creditori chiar dacă a fost pronunţată decizia nr. 2449/2005 de respingere a cererii formulată de creditoarea SC L. SRL. În fine, înscrisurile depuse în recurs, care se aflau de altfel la dosar, nu confirmă că în dosarul de faliment s-a pronunţat o altă hotărâre irevocabilă de deschidere a procedurii împotriva emitentului acţiunilor, iniţiată de alţi creditori care ar fi rămas irevocabilă înainte de data încheierii convenţiei a cărei nulitate se cere.
Oricum aceste argumente şi solicitări ale recurentei nu sunt de natură să conducă la nulitatea tranzacţiei bursiere şi nici nu constituie fundament pentru a se reţine că asocierea în participaţie perfectată anterior încheierii tranzacţiei s-a constituit pe o cauză falsă în condiţiile în care nu s-a solicitat nulitatea acestei convenţii încheiată între reclamantă şi pârâtă.
Sintetizând concluziile de mai sus, urmează să se reţină că motivul invocat, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu a fost argumentat în drept şi în fapt şi că susţinerile recurentei care vizează în realitate chestiuni de fapt nu duc la concluzia denaturării actului dedus judecăţii, care să justifice invocarea acestui motiv.
2. Al doilea motiv de nelegalitate invocat de recurentă vizează pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., care poate fi susţinut atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
După cum s-a arătat în precedent, nici acest motiv nu a fost argumentat arătându-se în concret în ce constă încălcarea legii sau lipsa temeiului legal. Astfel, se poate observa că în drept au fost invocate Legile nr. 64/1995, 85/2006, 297/2004, fără a se arăta în concret care anume dispoziţii au fost încălcate şi care sunt argumentele care sprijină afirmaţiile referitoare la eventualele încălcări ale legii.
Trimiterea în general la legile care reglementează diferitele domenii care ar putea avea legătură cu litigiul şi cu criticile asupra soluţiilor pronunţate echivalează cu o nemotivare aşa încât din acest punct de vedere se va reţine că Înalta Curte nu se poate substitui recurentei pentru a iniţia eventuale ipoteze de analiză. În privinţa aplicării greşite a legii, sintetizând expunerile recurentei rezultă că totuşi a fost pusă în discuţie aplicarea art. 46 din Legea nr. 64/1995, susţinere care va fi înlăturată întrucât acest text a fost redat trunchiat fără să se observe şi pct. 2 al articolului menţionat care se referă la indisponibilizarea acţiunilor, măsură care poate fi luată de judecătorul sindic aşa cum s-a arătat mai sus. Întrucât această critică nu a fost formulată în apel, nu va putea fi examinată în detaliu, omisso medio, în recurs.
În consecinţă, faţă de cele ce preced recursul potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL Galaţi împotriva deciziei nr. 28/ A din 31 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3397/2008. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3410/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
