ICCJ. Decizia nr. 3406/2008. Comercial. Nulitate act juridic. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3406/2008
Dosar nr. 5093/1/2008
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2753/ C din 5 decembrie 2006, a respins acţiunea formulată şi precizată, precum şi acţiunea conexă formulată reclamanta SC T.C. SA Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâţii I.S. şi SC I.P. SRL Târgu Mureş, s-a luat act de declaraţia de renunţare la capătul de cerere privind sistarea stării de indiviziune şi înscrierea în CF a dreptului de proprietate şi a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtei suma de 11.200 lei cheltuielile de judecată.
Instanţa de fond, pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1109/1998 reclamanta SC T.C. SA Târgu Mureş a vândut către SC P. SRL cota indiviză de 20,44 mp teren din cota exclusivă de 1621,36 mp teren înscris în CF 12950 Târgu Mureş nr. top 594/6 iar la 26 mai 1999 SC P. SRL a vândut către SC I.P. SRL spaţiul comercial construcţie împreună cu 20,44 mp teren cotă indiviză din cota exclusivă de 1621 mp.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada că actul de voinţă a fost determinat de existenţa unui scop mediat ilicit întrucât pârâta SC P. SRL desfăşura activitate comercială în zonă din anul 1992, iar corespondenţa purtată de părţi probează că reclamanta avea cunoştinţă de scopul urmărit de cumpărătoare prin încheierea contractului.
În temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunţare la capetele de cerere privind sistarea stării de indiviziune şi înscrierea în CF a dreptului de proprietate a reclamantei.
Apelul pârâtei SC I.P. SRL declarat împotriva încheierilor de şedinţă din data de 20 şi 27 martie 2006 a fost respins ca urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii acestuia de către Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 30/A/2007 din 22 iunie 2007.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de control judiciar a respins ca nefondat apelul reclamantei SC T.C. SA reţinându-se că instanţa de fond a dat o hotărâre legală şi temeinică sub raportul criticilor formulate, făcându-se o corectă interpretare a materialului probator administrat.
Împotriva deciziei nr. 30/A/2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamanta SC T.C. SA prin care a invocat drept motive de nelegalitate art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a reluat susţinerile în legătură cu vicierea actului juridic a cărui nulitate a solicitat-o.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, investită cu soluţionarea recursului, a pronunţat decizia nr. 985 din 11 martie 2008 prin care a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC T.C. SA.
Pentru a respinge recursul reclamantei, Înalta Curte examinând criticile aduse deciziei pronunţată prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., a stabilit că reclamanta nu a indicat în motivele de recurs în ce constă în concret nelegalitatea deciziei, care ar fi acordat plus sau minus petita. În ceea ce priveşte al doilea temei de drept al recursului (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), Înalta Curte a constatat că şi acesta este nefondat întrucât din corespondenţa purtată între reclamantă şi SC P. SRL, în cursul anului 1992, cu privire la terenul pentru care s-a emis autorizaţie de construire provizorie pentru magazinul care urma să fie creat prin încheierea spaţiului dintre unităţile magazinului L., rezultă că reclamanta avea cunoştinţă de scopul urmărit de cumpărătoare şi în consecinţă reclamanta nu poate invoca necunoaşterea scopului pentru care se cumpără terenul pe care de 6 ani exista magazinul.
Împotriva deciziei nr. 985 din 11 martie 2008 reclamanta SC T.C. SA a formulat contestaţie în anulare prin care a invocat că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivului de recurs prin care contestau legalitatea vânzării cu rea credinţă a lucrului altuia.
În acest sens contestatoarea a susţinut că analizarea doar a argumentelor privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru teren pe motiv de cauza ilicită nu atrage după sine, inutilitatea analizării argumentelor privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a construcţiei motivată pe vânzarea lucrului altuia cu rea-credinţă, întrucât nu era subsumat argumentului analizat şi nu avea doar rolul de a-l sprijini.
Intimata SC I.P. SRL prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1) – (3) modificată şi completată a luat în examinare excepţia netimbrării contestaţiei în anulare şi a reţinut:
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.
Totodată, s-a instituit obligaţia persoanelor fizice cât şi a persoanelor juridice de a achita taxele stabilite în sarcina lor anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Înalta Curte, constatând că taxele nu au fost achitate anticipat i-a pus în vedere contestatoarei în condiţiile art. 20 alin. (2) raportat la art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, să plătească taxele de timbru datorate până la termenul de judecată din 14 noiembrie 2008 fiind citată cu această menţiune.
Cum contestatoarea nu s-a conformat obligaţiei de timbrare şi nu a depus la dosar dovezile de plată în cuantumul datorat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea contestaţiei în anulare ca netimbrată.
Înalta Curte, în temeiul art. 274 C. proc. civ., va respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata SC I.P. SRL ca fiind nedovedită întrucât nu au fost depuse la dosar documentele justificative în original pentru dovedirea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T.C. SA – Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 985 din 11 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca netimbrată.
Respinge cererea de acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3405/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 3420/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
