ICCJ. Decizia nr. 3420/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3420/2008
Dosar nr. 8129/2/2007
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 iunie 2006 la Judecătoria Bacău, S.I.F.M. SA a formulat în contradictoriu cu A.V.A.B. contestaţia împotriva executării silite pornită prin somaţia de executare comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis de SC S.G.I. SRL Bucureşti în favoarea SC B. SA la data de 6 iunie 1996 şi scadent la 30 octombrie 1997 în valoare de 800.000 DOLARI S.U.A. şi pe care apare ilizibil menţiunea privind acordarea unui aval de către F.P.P. II M.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 7743 din 14 septembrie 2006 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 217 din 2 martie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti cu motivarea că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 242 din 13 decembrie 2007, a respins contestaţia la executare formulată de S.I.F.M. SA, ca nefondată.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că intimata A.V.A.S. a preluat creanţa obiect al litigiului dedus judecăţii de la SC B. SA privind debitorul cedat SC S.G.I. SRL prin contractul de cesiune nr. 096445 din 24 iunie 1999 în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, act normativ cu dispoziţii speciale privind soluţionarea litigiilor în ceea ce priveşte executarea silită şi termenul special de prescripţie. Că odată pornită executarea silită în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, debitorul nu se poate apăra decât cu mijloacele procedurale puse la dispoziţie de acest act normativ.
Faptul că A.V.A.S. a devenit titularul biletului la ordin, că dreptul incorporat în acest bilet reprezintă o creanţă neperformantă preluată de la o bancă cu capital parţial de stat, respectiv B., iar biletul la ordin are calitatea de titlu executoriu în accepţiunea O.U.G. nr. 51/1998 determină ca legea aplicabilă în materie executării silite să fie O.U.G. nr. 51/1998 şi nu Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei obligaţiei de plată a biletului la ordin în cauză este aplicabil termenul de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, termen care curge de la data preluării creanţei A.V.A.S. asupra debitorului cedat SC S.G.I. SRL prin contractul de cesiune de creanţă nr. 096445 din 24 iunie 1999, dată la care termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită nu se împlinise.
Împotriva acestei sentinţe contestatoarea S.I.F.M. SA cu sediul în Bacău a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anularea formelor de executare întocmite în baza biletului la ordin emis de SC S.G.I. SRL la 6 iunie 1996 şi scadent la 6 iunie 1997.
S-a susţinut, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii întrucât deşi contestaţia la executare se referea, la executarea BO emis de S.G.I. SRL la 6 iunie 1996 şi scadent la 6 iunie 1997, instanţa de fond a analizat alt BO în valoare de 650.000 DOLARI S.U.A. emis tot de S.G.I., dar la 30 octombrie 1996 cu scadenţa la 30 octombrie 1997.
A invocat recurenta că intimata A.V.A.S. a pus în executare un BO dobândit prin gir de aceasta de la B. SA şi avalizat de recurentă instituţie specială dreptului cambial.
În al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa de fond a schimbat natura cambială a titlului în una de drept comun şi a reţinut că intimata a dobândit titlul prin cesiune de creanţă, că termenul de 7 ani care este de drept comun curge de la data încheierii contractului de cesiune, când în realitate prescripţia aplicabilă în cauză este cea cambială prevăzută de art. 94 din Legea nr. 58/1934.
În ultimul motiv de recurs recurenta a susţinut că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a precizat că legea aplicabilă în executarea unui titlu cambial este Legea nr. 58/1934.
A precizat recurenta că biletul la ordin are valoare de titlu executoriu conform dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi nu în baza O.U.G. nr. 51/1998, act normativ care în mod greşit a fost aplicat în speţa de faţă.
S-a precizat că O.U.G. nr. 51/1998 prevede expres la art. 38 şi art. 39 titlurile executorii de drept comun şi debitorii de drept comun cărora li se aplică, iar titlul cambial şi debitorii cambiali sunt reglementaţi de Legea nr. 58/1934.
În ceea ce priveşte executarea silită recurenta a susţinut că este o executare supusă normelor de drept cambial, respectiv termenului de 3 ani prevăzut de art. 94 din Legea nr. 58/1934 şi care curge de la data scadenţei.
Astfel biletul la ordin a fost emis la 6 iunie 1996 de SC S.G.I. SRL cu scadenţa 6 iunie 1997, aşa încât executarea solicitată la 2 iunie 2006 de către intimată este prescrisă.
S-a invocat că şi în situaţia în care s-ar admite că se aplică termenul de prescripţie de 7 ani, acesta curge de la data scadenţei 6 iunie 1997 şi deci la data executării, 2 iunie 2006, termenul de prescripţie era împlinit.
În final, recurenta susţine că executarea declanşată de intimată este nulă întrucât nu există încheierea prin care s-a investit cu formulă executorie biletul la ordin conform art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi nu există la dosar somaţia de executare.
Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. Bucureşti a solicitat respingerea recursului formulat de contestatoare întrucât odată preluată la datoria publică, creanţa dobândeşte un regim juridic special conform O.U.G. nr. 51/1998 în ceea ce priveşte valorificarea ei şi derogă de la prevederile Legii nr. 58/1934.
Astfel, în cauză instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu s-a împlinit termenul de prescripţie de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 şi care se calculează de la data cesiunii creanţei.
Recursul contestatoarei este fondat pentru următoarele considerente.
Susţinerea recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că deşi contestaţia la executare se referea la biletul la ordin emis de S.G.I. SRL la 6 iunie 1996 cu scadenţa 6 iunie 1997 instanţa de fond a examinat un alt bilet la ordin emis la 30 septembrie 1996 cu scadenţa 30 octombrie 1997 în valoare de 650.000 DOLARI S.U.A., nu poate fi reţinută deoarece deşi iniţial în considerente s-a făcut această menţiune, ulterior s-a reţinut că executarea silită se referă la biletul la ordin exigibil la 6 iunie 1997 în valoare de 800.000 DOLARI S.U.A., adică cel care face obiectul litigiului dedus judecăţii.
Criticile invocate de recurentă în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., ce vizează rezolvarea aceleeaşi probleme, respectiv a legii aplicabile pentru executarea silită a biletului la ordin emis la 6 iunie 1006 sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Contestatoarea S.I.F. M. SA în calitate de avalist a biletului la ordin emis la data de 6 iunie 1996 cu scadenţa 6 iunie 1997 de către SC S.G.I. SRL în favoarea SC B. SA pentru suma de 800.000 DOLARI S.U.A. este un debitor în regres, iar executarea silită împotriva acestuia este supusă normelor speciale prevăzute de Legea nr. 58/1934.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi ale cărei dispoziţii legale se aplică şi biletului la ordin conform art. 106 din acelaşi act normativ, „cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, stabilite conform art. 53, 54 şi 57”.
Biletul la ordin pentru a fi pus în executare trebuie investit cu formulă executorie, condiţie care a fost îndeplinită întrucât pe biletul la ordin din data de 6 iunie 1996 ce constituie obiectul litigiului de faţă există formula executorie prevăzută de art. 269 C. proc. civ.
Art. 94 din Legea nr. 58/1934 prevede în mod imperativ că orice acţiuni ce rezultă din cambie, text care se aplică şi biletului la ordin împotriva acceptantului, se prescriu în termen de 3 ani, care curge de la data scadenţei.
Prescripţia cambială curge de la scadenţă atât pentru dreptul la acţiune cât şi pentru dreptul la executare silită, posesorul titlului având potrivit art. 63 din acelaşi act normativ, un drept de opţiune între a promova acţiunea cambială directă sau a trece la executarea cambială.
Faţă de aceste prevederi legale, rezultă că în speţă, executarea silită a biletului la ordin cade sub incidenţa Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, ale cărei dispoziţii nu au fost modificate sau abrogate prin O.U.G. nr. 51/1998.
Aşa fiind, în raport de data scadenţei biletului la ordin în valoare de 800.000 DOLARI S.U.A., 6 iunie 1997, somaţia de executare expediată recurentei-contestatoare în temeiul acestui titlu executor la data de 2 iunie 2006 a fost comunicată peste termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de Legea nr. 58/1934.
În speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 privind termenul special de prescripţie de 7 ani întrucât acest act normativ nu cuprinde dispoziţii derogatorii de la Legea specială nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.
De menţionat că executarea silită se referă la biletul la ordin emis la 6 iunie 1996 căruia îi sunt aplicabile normele speciale ale Legii nr. 58/1934, fiind fără relevanţă faptul că titularul biletului la ordin este A.V.A.S. sau că dreptul încorporat în acest bilet reprezintă o creanţă neperformantă preluată de la Bancorex.
Aceasta se impune întrucât Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede la art. 63 că o lege specială nu poate fi abrogată de o altă lege decât în mod expres, şi poate fi dispusă, de regulă printr-o dispoziţie distinctă în finalul actului normativ respectiv.
De altfel, chiar în situaţia în care s-ar aplica termenul special de prescripţie de 7 ani prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998, somaţia la executare din 2 iunie 2006 a fost comunicată după împlinirea acestui termen, care se calculează de la data scadenţei, 6 iunie 1997 şi nu de la data preluării creanţei A.V.A.S. prin contractul de cesiune de creanţă nr. 096445 din 24 iunie 1999 cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond, ce se va modifica în sensul că se va admite contestaţia la executare şi se vor anula formele de executare silită iniţiate prin somaţia de executare comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis la data de 6 iunie 1996.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA BACĂU împotriva sentinţei comerciale nr. 242 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel, secţia a VI-a comercială, modifică sentinţa recurată, în sensul că admite contestaţia la executare formulată de S.I.F. M. SA BACĂU şi anulează formele de executare silită iniţiate prin somaţia de executare comunicată de intimata în baza biletului la ordin emis la data de 6 iunie 1996.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3406/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 344/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
