ICCJ. Decizia nr. 3402/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3402/2008
Dosar nr. 2829/1285/2007
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 iulie 2007, reclamantul C.L.M. Cluj – Napoca a solicitat ca în contradictoriu cu, pârâta SC S.A. SRL să se constate că aceasta este proprietar a unei construcţii provizorii tip gheretă, în suprafaţă de 51 mp situată în Cluj Napoca B-dul 21 Decembrie 1989 şi ocupă domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca fără autorizaţie de construire, pârâta să fie obligată la plata sumei de 86.635,92 Ron reprezentând taxa de ocupare abuzivă a domeniului public, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a depus o precizare de acţiune la data de 25 noiembrie 2007 prin care a solicitat să se constate că pârâta ocupă fără titlu legal terenul din B-dul 21 Decembrie 1989 domeniul public.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 5731 din 6 decembrie 2007, a admis excepţia inadmisibilităţii petitului întâi al cererii şi l-a respins, ca inadmisibil; a respins, ca neîntemeiat, petitul al doilea al cererii, aşa cum a fost precizat şi a obligat pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia civilă nr. 45 din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut, în considerentele deciziei, că primul capăt de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., a fost în mod corect respins, ca inadmisibil, întrucât acesta viza constatarea unei stări de fapt, respectiv ocuparea temporară a domeniului public de către pârâtă cu o construcţie provizorie tip gheretă, deşi reclamantul avea la îndemână calea acţiunii în realizare.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere s-a reţinut că faţă de natura fiscală a obligaţiei, procedura de realizare a creanţei este stabilită de codul de procedură fiscală O.G. nr. 92/2003 cu completările şi modificările ulterioare.
Împotriva acestei decizii reclamantul C.L.M. Cluj – Napoca a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii precizate, cu cheltuieli de judecată.
A susţinut recurentul că intimatei-pârâte i s-a emis abonamentul nr. 303 prin care s-a obligat să achite taxa pentru utilizarea temporară a locurilor publice conform art. 283 din Legea nr. 571/2003 obligaţie pe care a îndeplinit-o numai până la 18 iunie 2004.
Recurentul a invocat dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003 care îi dă dreptul de a percepe impozite, taxe şi alte contribuţii şi a susţinut că în mod greşit instanţa de apel i-a respins acţiunea şi a apreciat că se tinde la obţinerea unui titlu pe calea justiţiei.
Faţă de dispoziţiile art. 141 alin. (1) – (2) din O.G. nr. 92/2003 recurentul a arătat că este titularul unui drept de creanţă fiscală şi instanţa de apel în mod greşit a apreciat că se tinde la obţinerea unui titlu executoriu pe cale justiţiei, întrucât abonamentul emis pentru ocuparea domeniului public ajuns la scadenţă prin expirarea termenului de plată, reprezintă titlu în baza căruia pârâta poate fi obligată la plata taxei restante.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă SC S.A. SRL a solicitat respingerea recursului întrucât în mod corect instanţa de apel a reţinut că faţă de natura fiscală a obligaţiei procedura de realizare a creanţei este stabilită de codul de procedură fiscală şi reclamantul poate emite titluri executorii fără a fi necesară obţinerea unui titlu pe cale justiţiei.
Recursul reclamantului nu este fondat.
Deşi au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. În susţinerea recursului, nu s-a arătat în ceea ce priveşte art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care este actul juridic a cărui natură sau înţeles au fost schimbate de instanţă.
Susţinerea reclamantului întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind pronunţarea de către instanţa de apel a hotărârii recurate cu încălcarea prevederilor legale din materia fiscală va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.
Critica recurentei că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia fiscală rezultată din utilizarea temporară a domeniului public şi pentru care aceasta a solicitat şi emiterea abonamentului nr. 303 nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 283 din Legea nr. 571/2003 „consiliile locale pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice”.
În speţă, nu sunt aplicabile aceste prevederi legale deoarece nu s-a dovedit caracterul provizoriu al construcţiei din litigiu, aceasta fiind o construcţie fixă, tip gheretă profile metalice şi pereţi din beton cu fundaţie”.
Aceasta rezultă din certificatul de urbanism nr. 3473 din 17 iunie 2002 şi din considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 3395 din 31 octombrie 2007 prin care în urma admiterii recursului declarat de pârâtă, s-a modificat decizia instanţei de apel a fost schimbată sentinţa instanţei de fond în sensul că s-a admis în parte acţiunea pârâtei din litigiul dedus judecăţii şi reclamantul C.L.M. Cluj - Napoca a fost obligat să încheie contractul de concesiune privind terenul de sub construcţie (din litigiu) prin negociere directă.
Afirmaţia recurentei că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 141 alin. (1) – (2) din O.G. nr. 92/2003, că se urmăreşte obţinerea unui titlu pe calea justiţiei, nu pot fi reţinute pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003 „creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care rezultă din raporturile de drept material fiscal constând în dreptul de a percepe impozite, taxe şi alte contribuţii ce constituie venituri ale bugetului general”.
Art. 141 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, prevede că „titlurile de creanţă devin titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege”.
În raport de aceste prevederi legale recurentul-reclamant nu poate să obţină un titlu executoriu prin acţiunea dedusă judecăţii întrucât faţă de natura fiscală a taxei de utilizare a terenului în cazul construcţiei provizorii, reclamantul care invocă că este titular al unui drept de creanţă poate emite un titlu de creanţă în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, în mod corect instanţa de apel a reţinut că procedura de realizare a creanţei este prevăzută de codul fiscal, iar abonamentele invocate de recurent ca fiind titlu în baza cărora intimata poate fi obligată la plata taxei restante au avut termen de valabilitate numai până în luna iunie 2007.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul declarat de reclamant.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.L.M. CLUJ, împotriva deciziei civile nr. 45/2008 din 10 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Obligă recurentul reclamant C.L.M. Cluj la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3296/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 3405/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
