ICCJ. Decizia nr. 3295/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 3295/2008

Dosar nr. 3014/62/2007

Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2008

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 16 ianuarie 2006, reclamanta SC M. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL să se constate că şi-a îndeplinit obligaţia asumată la momentul negocierii preţului pentru spaţiul cu altă destinaţie decât cea de locuinţă situat în Braşov, Piaţa Enescu – Mureşenilor, şi a achitat cu titlu de avans 30 % din valoarea de 65.000 dolari convenită la 5 iunie 2002; să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic apt de intabulare privind vânzarea acestui spaţiu; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu titlu de „drept cumpărare”, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 6013 din 6 iulie 2006, a respins acţiunea reclamantei, iar Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 406/ Ap din 28 noiembrie 2006, a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Braşov invocată din oficiu, a admis apelul reclamantei declarat împotriva hotărârii instanţei de fond pe care a anulat-o şi a trimis cauza Tribunalului Braşov, secţia comercială, competent în soluţionarea litigiului.

Prin sentinţa civilă nr. 2149 din 2 mai 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială, s-a respins acţiunea reclamantei.

Apelul declarat de SC M. SRL împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins prin decizia nr. 213/ Ap din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.

S-a reţinut în considerentele deciziei că preţul de vânzare a spaţiului cu altă destinaţie situat în Braşov Piaţa Enescu – str. Mureşenilor stabilit la suma de 65.000 DOLARI S.U.A. + 2 % comision + TVA nu este valabil, deoarece hotărârea comisiei de negociere s-a luat numai de doi din cei cinci membri, şi nu cu majoritatea simplă prevăzută de art. 4 pct. 4 şi 5 din H.G. nr. 505/1998.

Deci, preţul nu a fost stabilit prin acordul părţilor, aşa încât nu se poate pronunţa, conform art. 1073 C. civ., o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC M. SRL cu sediul ales în Braşov a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea în tot a hotărârii instanţei de apel în sensul admiterii acestuia, schimbarea în tot a sentinţei tribunalului şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinare intimata-pârâtă SC R. SRL Braşov a solicitat respingerea recursului întrucât instanţa de apel a reţinut incorect că nu se poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, deoarece nu a avut loc o negociere a preţului spaţiului din litigiu cu respectarea dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 505/1998.

A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii întrucât atunci când s-a stabilit că preţul de vânzare a imobilului din litigiu nu a fost aprobat prin voinţa majorităţii simple a comisiei de negociere aşa cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 505/1998, fiind semnat numai de doi membri ai acestei comisii.

S-a invocat faptul că prin definiţie majoritatea simplă reprezintă’ jumătate plus unul din cei prezenţi la vot, aşa încât în condiţiile în care trei membri ai comisiei de negociere au fost prezenţi la vot, iar doi au semnat procesul verbal de negociere majoritatea simplă cerută de lege a fost întrunită.

Instanţa de apel nu a reţinut faptul că nesemnarea procesului verbal de negociere din 5 iunie 2002 a fost invocată de intimata-pârâtă şi astfel nu a dat eficienţă principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans, respectiv, că nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine.

Recurenta, a precizat că atitudinea preşedintelui comisiei de negociere D. cele care iniţial a semnat procesul verbal, dar ulterior s-a obţinut poate fi asimilată unei clauze îndoielnice, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 978 C. civ., conform cărora clauza trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice.

Motivele invocate de preşedintele comisiei printre care şi acela că era soţul asociatei unice a societăţii intimate care solicita vânzarea nu erau în contradicţie cu dispoziţiile art. 8, Capit. VII din contractul de administrare.

Criticile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a susţinut valabilitatea procesului verbal de negociere din 5 iunie 2002 întrucât nu a fost încheiat cu încălcare art. 4 alin. (4) şi (5) din Normele Metodologice privind vânzarea spaţiilor aprobate prin H.G. nr. 505/1998 nu au temei legal.

Prin sentinţa civilă nr. 6840 din 29 mai 2002 a Judecătoriei Braşov, rămasă irevocabilă, intimata-pârâtă SC R. SRL a fost obligată să încheie cu recurenta-reclamantă SC M. SRL contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul situat în Braşov Piaţa Enescu – str. Mureşenilor, respectiv 15 noiembrie.

Ulterior, s-a încheiat procesul verbal din 5 iunie 2002 privind negocierea preţului de transmitere cu plată a spaţiului la suma reprezentând echivalentul în lei a 65.000 DOLARI S.U.A. + comision 2 % + TVA, chiria urmând a fi achitată în continuare, până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Referitor la acest proces verbal de negociere a preţului se constată că a fost semnat numai de doi din cei cinci membri ai Comisiei de negociere, preşedintele a declarat că se abţine conform menţiunilor din cuprinsul actului, aşa încât nu este valabil, pentru că nu a fost întrunită majoritatea simplă prevăzută de art. 4 pct. 4 şi 5 Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 505/1998.

Susţinerile recurentei în sensul că motivul „abţinerii” preşedintelui Comisiei de negociere nu este legal sau că prin definiţie majoritatea simplă reprezintă jumătate plus unu din cei prezenţi la vot şi care a fost întrunită prin votul a doi din cei trei membri prezenţi ai Comisiei de negociere nu pot fi reţinute întrucât au temei legal.

Afirmaţia recurentei că atitudinea oscilantă a preşedintelui Comisiei de negociere care iniţial a semnat procesul verbal, iar ulterior s-a abţinut poate fi asimilată unei clauze îndoielnice care trebuie interpretată în sensul în care produce un efect conform art. 978 C. civ., nu are temei legal, întrucât aceste dispoziţii legale se referă la interpretarea convenţiilor, iar în speţă suntem în prezenţa unui proces verbal care nu a fost semnat de preşedintele comisiei de negociere.

Susţinerea recurentei că în raport de dispoziţiile art. 6 din Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 505/1998, încheierea unui proces verbal de negociere este o formalitate cerută „ad probationem” şi nu „ad validitatem”, nu poate fi reţinută întrucât în speţă, nu a avut loc o negociere a preţului prin acordul de voinţă al părţilor, iar lipsa acestuia nu poate fi suplinit de instanţa de judecată.

Aşa fiind, toate celelalte critici prin care recurenta a susţinut că preţul trebuia achitat numai în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau că acesta ar fi fost stabilit prin procesul verbal de negociere prin care s-a prevăzut şi modalitatea achitării eşalonat în rate, nu pot fi examinate întrucât procesul verbal din 5 iunie 2002 de negociere a preţului nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 4, pct. 4 şi 5 din H.G. nr. 505/1998.

Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 213/ Ap din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3295/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs