ICCJ. Decizia nr. 3471/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3471/2008
Dosar nr. 1711/118/2006
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 109 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, dată în camera de consiliu, a fost respinsă, ca nefondată, cererea prin care reclamantul D.C. solicitase ca în contradictoriu cu SC C.S. SRL Constanţa şi pârâţii T.M., T.D.G. şi B.C. să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a asociaţilor din 23 decembrie 2003.
Din considerentele acestei sentinţe, pronunţată în contradictoriu numai cu pârâta SC C.S. SRL rezultă că prin încheierea interlocutorie din 15 februarie 2007, dată în cauză, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor T.M., T.D.G. şi B.C., acţiunea reclamantului formulată împotriva acestora fiind respinsă la acel termen ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate.
La acelaşi termen s-au respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii reclamantului ca şi cea a lipsei calităţii sale procesuale active invocate de SC C.S. SRL.
Pe fondul cererii instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că motivele de nulitate absolută invocate de reclamant nu pot fi reţinute deoarece reclamantul a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 doar cu privire la desemnarea lui T.D. ca administrator, desemnare făcută ca urmare a renunţării la mandat de către T.M., în condiţiile în care acesta nu a arătat ce anume nu s-a consemnat în procesul-verbal în legătură cu aceste aspecte.
De asemenea, s-a reţinut că adunarea din 23 decembrie 2003 a reprezentat a doua adunare, în sensul legii, ea fiind menţionată în convocator, aşa încât nu s-au încălcat dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, fiind întrunite cerinţele legale pentru deliberare şi decizie.
În final se reţine că interdicţia impusă reclamantului de a vota a fost motivată de existenţa unui alt interes al acestuia decât acela al SC C.S. SRL în problema extinderii reţelei de televiziune prin cablu, aşa încât ea a fost făcută de ceilalţi asociaţi în considerarea dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 text aplicabil şi societăţilor cu răspundere limitată în virtutea dispoziţiilor art. 197 alin. (3) din aceeaşi lege, iar dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 31/1990 nu se aplică în cauză.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă nr. 286/ COM din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, iar pe fond soluţia a fost schimbată în tot în sensul admiterii acţiunii şi constatării nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. din 23 decembrie 2003 a SC C.S. SRL.
Prin aceeaşi decizie a fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de T.D.G. şi B.C. pe aspectul cheltuielilor de judecată neacordate la fond, apreciindu-se că nu sunt întrunite cerinţele art. 193 C. proc. civ.
Cât priveşte apelul reclamantului instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că în cazul în care administratorul unei societăţi comerciale a fost mandatat în această calitate prin actele constitutive, atunci revocarea sa nu mai are caracterul unei revocări ci reprezintă o modificare a actului constitutiv.
În acest caz, conform dispoziţiilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 convocatorul adunării generale trebuia să cuprindă textul integral al propunerilor, cerinţă neîndeplinită în speţă, actele constitutive ale pârâtei SC C.S. SRL menţionându-l în art. 5 alin. (5.2) pe T.M. ca administrator. Împrejurarea că actele constitutive reprezintă voinţa asociaţilor nu face ca acestea să se aplice cu prioritate, deoarece ar echivala cu eludarea legii.
În consecinţă, acest motiv de nulitate al hotărârii adunării generale invocat de reclamant a fost apreciat ca întemeiat.
Cât priveşte interzicerea exercitării dreptului de a vota pentru extinderea reţelei C.A.T.V. a Canal S. şi majorarea capitalului social, impusă reclamantului, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a legii deoarece Legea nr. 31/1990 realizează cadrul de formare a voinţei sociale, aşa încât nerespectarea dispoziţiilor sale procedurale atrage nulitatea hotărârii luate în asemenea condiţii. Ori, este lipsit de relevanţă faptul că şi fără votul reclamantului s-ar fi întrunit majoritatea cerută de lege, aşa încât excluderea sa de la vot a fost nelegală pentru ultimele două puncte de pe ordinea de zi a adunării.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC C.S. SRL şi pârâţii T.D.G. şi B.C., solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7 şi 9 C. proc. civ., recurenţii critică, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora apelul ar fi trebuit judecat în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, fapt ce atrage nulitatea hotărârii în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 121 alin. (1) C. proc. civ.; greşit instanţa de apel s-a pronunţat şi în contradictoriu cu T.D.G. şi B.C. în apelul reclamantului deoarece aceştia nu mai aveau calitate procesuală pasivă încă din 15 februarie 2007, încheiere pe care reclamantul nu a apelat-o, aşa încât instanţa a dat mai mult decât s-a cerut; instanţa de apel greşit a aplicat dispoziţiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 şi societăţilor cu răspundere limitată, deoarece acest text vizează doar societăţile pe acţiuni, iar art. 190 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 obliga doar la enunţarea ordinii de zi în convocatorul adunărilor societăţilor cu răspundere limitată, mai ales că ar fi fost imposibil de a se trece în convocator numele noului administrator în condiţiile în care la data convocării era imposibil de a se cunoaşte ce propuneri se vor face; de asemenea, recurenţii critică greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 privind suprimarea dreptului de vot al reclamantului, sub acest aspect motivarea fiind şi contradictorie, raportată la probele existente în dosar; în final, este criticată greşita respingere a cererii de aderare la apel formulată de T.D.G. şi B.C., motivată eronat pe dispoziţiile art. 193 C. proc. civ. şi nu art. 293 C. proc. civ., întrucât nu erau întrunite cerinţele legale pentru respingerea ei.
Intimatul reclamant a depus astăzi concluzii scrise la dosar în susţinerea celor orale de la termenul de astăzi.
Recursul este parţial fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Anterior analizării criticilor invocate, Curtea, urmează să analizeze recursul formulat şi criticile invocate prin prisma interesului fiecăruia dintre recurenţi, interes apreciat în raport de soluţiile date în cauză.
Astfel, deşi recursul este formulat printr-o cerere unică de către societatea pârâtă şi pârâţii T.D.G. şi B.C., cum pentru aceştia din urmă s-a constatat încă de la fond, prin încheierea din 15 februarie 2007, lipsa calităţii lor procesuale pasive, ei aderând la apelul reclamantului doar pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază că ei au interesul şi calitatea să recureze soluţia din apel doar în legătură cu modul de soluţionare a cererii lor de aderare şi nu în legătură cu fondul pricinii pentru care doar societatea pârâtă poate recura soluţia şi invoca critici în acest sens.
Din această perspectivă, Curtea apreciază criticile recurentei SC C.S. SRL ca fiind întemeiate în ceea ce priveşte greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 117 alin. (8) şi art. 79 din Legea nr. 31/1990, astfel cum erau în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.A. a cărei nulitate a invocat-o reclamantul.
Aşa cum rezultă din structura reglementărilor cuprinse în Legea nr. 31/1990, dispoziţiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 privesc funcţionarea societăţilor pe acţiuni, societăţi de capital guvernate de reguli diferite faţă de cele specifice societăţilor de persoane, cum este societatea cu răspundere limitată.
Extinderea aplicabilităţii regulilor specifice societăţilor pe acţiuni şi societăţilor cu răspundere limitată este de strictă interpretare şi ea este posibilă doar acolo unde legiuitorul a stipulat în mod expres acest lucru.
Instanţa de apel a considerat greşit că hotărârea asociaţilor este lovită de nulitate în condiţiile în care în convocator nu s-a trecut integral textul propunerilor legate de noul administrator ce urma a fi desemnat, extinzând nejustificat dispoziţiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 şi societăţii cu răspundere limitată, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă în actul constitutiv era nominalizată o anume persoană ca administrator, alegerea unei alte persoane, ca urmare a retragerii acesteia, tot în aceeaşi funcţie, făcea imposibilă nominalizarea în convocator a noii propuneri deoarece ar fi însemnat ca administratorul, ce face convocarea adunării, să se substituie adunării generale, singura în care se poate manifesta voinţa societară de către toţi asociaţii ce pot face propuneri pentru noul administrator.
Menţionarea în convocatorul adunării generale la pct. 2 a „desemnării administratorului SC C.S. SRL” urmare renunţării la mandat de administratorul în funcţie, ce a şi făcut convocarea, este şi în concordanţă cu cele stipulate în art. 5.2 din contractul de societate.
Cât priveşte greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 în legătură cu suprimarea dreptului de vot al reclamantului pentru pct. 4 şi 5 de pe ordinea de zi, Curtea apreciază că soluţia instanţei de apel este greşită în condiţiile în care, aşa cum s-a consemnat în procesul-verbal al adunării, această suprimare s-a produs urmare aprecierii că reclamantul avea interese contrare acelora ale societăţii în problema extinderii emisiei reţelei, interese apreciate corect de instanţa de fond în raport de notificarea reclamantului din 5 septembrie 2003 comunicată celorlalţi asociaţi.
În consecinţă, Curtea apreciază criticile pe acest aspect ca fiind întemeiate, urmând ca recursul să fie admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Celelalte critici invocate de aceeaşi recurentă sunt nefondate întrucât soluţionarea pricinii în camera de consiliu nu este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi pentru soluţionarea căilor de atac.
Mai mult, recurenta nu probează vătămarea ce ar fi suferit-o prin soluţionarea apelului cu publicitate lărgită aşa încât în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 105 alin. (2) C. proc. civ., critica recurentei pe acest aspect urmând a fi respinsă.
Neîntemeiată este şi critica privind pronunţarea instanţei de apel asupra a ceea ce nu s-a cerut, deoarece, menţionarea în dispozitivul deciziei recurate a pârâţilor T.D.G. şi B.C., în apelul reclamantului ţine de tehnica redactării imperfecte a dispozitivului deciziei şi nicidecum de fondul deliberării, care nu cuprinde nici o dispoziţie în legătură cu aceştia sau cu încheierea din 15 februarie 2007.
Cât priveşte critica în legătură cu greşita soluţionare a cererii de aderare la apel, critică ce vizează pe recurenţii T.D.G. şi B.C., Curtea o apreciază, ca nefondată deoarece, chiar dacă dintr-o eroare materială s-a menţionat art. 193 C. proc. civ., în loc de art. 293 C. proc. civ., sub acest aspect argumentarea deciziei din apel urmând a fi amendată, pe fond soluţia este temeinică şi legală întrucât apelul reclamantului viza sentinţa civilă nr. 109 din 20 iunie 2007 în timp ce T.D.G. şi B.C. au solicitat cheltuielile de judecată neacordate prin încheierea din 15 februarie 2007 când acţiunea faţă de ei a fost respinsă constatându-se lipsa calităţii lor procesuale, încheiere pe care ei nu au apelat-o şi nici reclamantul, ei neputând adera la o cale de atac exercitată împotriva unei sentinţe în care ei nu mai figurează ca părţi.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că recursul pârâtei SC C.S. SRL este întemeiat urmând a fi admis iar decizia din apel modificată în parte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii apelului reclamantului, ca nefondat, urmând a fi menţinută sentinţa de fond ca temeinică şi legală.
Decizia din apel urmează a fi menţinută sub aspectul soluţionării cererii de aderare la apel, motiv pentru care recursul formulat de T.D.G. şi B.C. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 286/ COM din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în parte în sensul că respinge, ca nefundat, apelul declarat de reclamantul D.C. împotriva sentinţei civile nr. 109 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei din apel.
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâţii T.D.G. şi B.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3470/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3472/2008. Comercial → |
|---|
