ICCJ. Decizia nr. 3516/2008. Comercial. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3516/2008
Dosar nr. 724/62/2007
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2600 din 26 iunie 2007, Tribunalul Braşov, secţia comercială, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanţii F.M.G. şi F.D.N. în contradictor cu pârâta SC P.C. SRL Miercurea Ciuc şi în parte cererea reconvenţională şi cererea conexă formulate de pârâtă şi în consecinţă a constatat rezoluţiunea de plin drept a antecontractului de vânzare - cumpărare şi actelor adiţionale la acesta încheiate între părţi având ca obiect imobilul situat în Braşov. Prin aceeaşi hotărâre s-a instituit în favoarea pârâtei un drept de retenţie asupra imobilului menţionat până la achitarea de către reclamanţi a sumei de 150.000 euro şi a dispus notarea în cartea funciară a dreptului de retenţie astfel instituit, respingând celelalte pretenţii formulate de părţi.
Instanţa de fond a reţinut că părţile au încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare din 2004 prin care reclamanţii s-au obligat să transmită proprietatea imobilului situat în Braşov, preţul convenit în sarcina pârâtei fiind de 245.000 euro din care s-a convenit să se achite în avans 25.000 euro până la data de 15 decembrie 2004, urmând ca diferenţa să fie achitată până la data de 31 ianuarie 2005.
La data de 21 decembrie 2004 şi respectiv 12 aprilie 2005 părţile au încheiat acte adiţionale de reeşalonare a diferenţei de preţ iar la data convenită pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare: 15 iunie 2006, acesta nu s-a încheiat din culpa pârâtei care nu a plătit diferenţa de preţ.
În contra sentinţei au declarat apel reclamanţii, critica acestora vizând respingerea petitului privind evacuarea, întrucât contestarea rezoluţiunii trebuia să conducă la repunerea părţilor în situaţia anterioară, în speţă nefiind incident art. 1444 C. civ.
A declarat apel şi pârâta, critica acesteia vizând greşita apreciere a culpei reclamanţilor care neintabulând imobilul nu a putut obţine creditul pentru achitarea diferenţei de preţ şi greşita operare a pactului comisoriu de grad IV, deoarece după data stabilită pentru încheierea contractului, 15 iunie 2005, ambele părţi au executat din obligaţiile asumate.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 219/Ap din 30 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de pârâtă şi schimbând în tot sentinţa, a respins acţiunea promovată de reclamanţi, a admis cererea reconvenţională şi în consecinţă, i-a obligat pe reclamanţi să încheie cu pârâta contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică pentru imobilul în speţă, în caz contrar hotărârea să ţină loc de act apt de intabulare, sub rezerva plăţii diferenţei de preţ de 97.000 euro, la un echivalent de minim 3,66 lei/euro.
S-a dispus înscrierea deciziei în cartea funciară. Pe cale de consecinţă, apelul declarat de reclamanţi a fost respins.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel reţinând realitatea antecontractului de vânzare - cumpărare din 29 noiembrie 2004 şi a actelor adiţionale din 21 decembrie 2004 şi 12 aprilie 2005, a statuat că la data de 15 iunie 2005 stabilită pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare, reclamanţii, deşi notificaţi, nu s-au prezentat la notariat dar executarea prestaţiei de plată de către pârâtă a continuat şi după această dată, acceptată de reclamanţi, situaţie în care pactul comisoriu de ultim grad stipulat în ultimul act adiţional nu a operat.
S-a mai reţinut că la data de 15 iunie 2005, dată la care urma să opereze pactul comisoriu, reclamanţii nu şi-au executat obligaţia de a prezenta actele necesare întabulării, motiv pentru care aceştia nu pot invoca rezoluţiunea de drept a antecontractului, aşa încât, antecontractul fiind în vigoare, în baza art. 1073 C. civ., cererea reconvenţională a fost admisă în sensul mai sus arătat, reţinându-se şi că prin ultimul act adiţional, plata diferenţei de preţ a fost stabilită la 5 zile de la data încheierii contractului.
În contra deciziei menţionate au declarat recurs reclamanţii pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. în a căror dezvoltare invocă criticile care urmează:
- greşita apreciere a actelor adiţionale în stabilirea culpei contractuale, încheierea acestora fiind determinată de neplata preţului de către pârâtă;
- greşit instanţa de apel a reţinut neprezentarea lor la notariat în condiţiile notificării, deşi la dosar nu există o atare dovadă;
- instanţa a ignorat buna lor credinţă constând în încredinţarea imobilului pârâtei şi greşit nu a făcut aplicarea pactului comisoriu expres care operează indiferent de culpă, plăţile parţiale de preţ fiind obligaţi să le primească, întrucât erau făcute prin virament;
- instanţa de apel a apreciat diferenţiat probele administrate dând eficienţă în mod parţial probelor în favoarea pârâtei.
Intimata SC P.C. SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei ca legală arătând că diferenţa de preţ trebuia plătită dintr-un credit bancar pe care nu l-a obţinut pentru că reclamanţii nu au prezentat încheierea de intabulare decât în anul 2006. După data stabilită pentru încheierea contractului ambele părţi şi-au executat din obligaţii : intabularea construcţiei în 2006 de către reclamanţi şi plăţi parţiale din preţ de către pârâtă.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
1. Trebuie mai întâi observat că motivul de recurs întemeiat pe pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005 şi, drept urmare acesta nu va fi analizat.
Nu vor fi analizate nici criticile prin care se antamează temeinicia hotărârii atacate sub aspectul aprecierii probelor, deoarece, potrivit art. 304 C. proc. civ., partea introductivă, controlul instanţei de recurs se limitează la motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate, limitativ prevăzute de acest text de lege.
2. Întemeiat este motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la art. 1020 şi 1073 C. civ.
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentinţa instanţei de fond a fost schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii având ca obiect constatarea ca rezolvit de plin drept a antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat din 29 noiembrie 2004, conform pactului comisoriu de grad 4 din actul adiţional încheiat şi autentificat din 12 aprilie 2005 şi admiterii cererii reconvenţionale având ca obiect obligarea reclamanţilor la încheierea contractului de vânzare - cumpărare în speţă, în forma autentică.
S-a reţinut în mod corect, că pactul comisoriu convenit prin ultimul act adiţional nu a operat întrucât ulterior datei stabilită pentru încheierea contractului în forma autentică pârâta a mai efectuat plăţi din diferenţa de preţ, acceptate de reclamanţi.
Greşit însă, faţă de constatarea de mai sus, s-a reţinut culpa reclamanţilor prin neprezentarea lor la notariat cu dovada întabulării la încheierea actului de vânzare - cumpărare câtă vreme pârâta nu a făcut dovada plăţii diferenţei de preţ nici chiar la data pronunţării deciziei atacate, deşi astfel cum aceasta susţine prin întâmpinare, reclamanţii din anul 2006 şi-au intabulat imobilul.
Cum potrivit prevederii contractuale (alin. (6)), contractul de vânzare - cumpărare se va încheia concomitent cu achitarea integrală a preţului de înstrăinare a imobilului, prevedere nemodificată prin actele adiţionale, instanţa de apel a făcut, deci o greşită aplicare a prevederilor art. 1073 C. civ. ignorând şi prevederile art. 1313 C. civ. conform cărora vânzătorul are două obligaţii principale, de a preda lucrul şi de a răspunde de el, îndeplinite de reclamanţi precum şi prevederile art. 1361 C. civ. care dispun că principala obligaţie a cumpărătorului este de a plăti preţul în ziua şi la locul determinat prin contract, neîndeplinită de către pârâtă.
În atare situaţie, instanţa de apel trebuia să respingă şi cererea reconvenţională, iar nu să o admită în condiţiile în care a constatat că pârâta nu şi-a executat obligaţia de plată a preţului asumată prin antecontractul de vânzare - cumpărare.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul admiterii în parte a apelului şi respingerii cererii reconvenţionale, primul capăt de cerere privind neoperarea pactului comisoriu, pe cale de consecinţă, menţinând restul dispoziţiilor deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii F.M.G. şi F.D.N. împotriva Deciziei nr. 219 din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Modifică decizia atacată în sensul că admite în parte apelul declarat de pârâta SC P.C. SRL Miercurea Ciuc şi respinge cererea reconvenţională formulată de aceasta.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei cu privire la schimbarea în tot a sentinţei nr. 2600 din 26 iunie 2007 a Tribunalului Braşov şi a respingerii apelului declarat de reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3502/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3517/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs → |
|---|
