ICCJ. Decizia nr. 3517/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3517/2008
Dosar nr. 771/63/2006
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4683 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins acţiunea promovată de reclamanta I. Gmbh Germania prin administrator H.M. în contradictoriu cu pârâţii H.J., SC H.H. SRL Biled şi H.M.
Instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea promovată reclamanta a solicitat excluderea pârâtului H.J. din SC H.H. SRL Biled în temeiul art. 222 din Legea nr. 31/1990 pentru săvârşirea de către acesta de acte de concurenţă neloială faţă de societatea al cărui asociat este, înfiinţând şi administrând o altă societate cu acelaşi obiect de activitate, dar că probele administrate nu au confirmat susţinerea cu privire la identitatea obiectului de activitate al celor două societăţi şi că interdicţia instituită de art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 priveşte pe administrator, pârâtul având doar calitatea de simplu asociat.
S-a reţinut totodată că lipsa de affectio societatis nu poate fi dedusă din faptul că pârâtul este asociat şi la o altă societate.
În contra sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta I. Gmbh şi pârâţii H.M. şi SC H.H. SRL Biled pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 18 din 14 mai 2007 a respins apelurile declarate ca nefondate.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut ca neîntemeiate criticile apelanţilor cu privire la greşita stabilire a situaţiei de fapt şi la inexistenţa affectio societatis, lipsă care ar rezulta din numeroasele procese pe care pârâtul le-a intentat societăţii şi care denotă gravele neînţelegeri existente între asociaţii SC H.H. SRL, arătând, în primul rând, că cele două societăţi la care pârâtul este asociat au obiecte de activitate diferite conform certificatelor eliberate de registrul comerţului.
Faptul că pârâtul deţine o cotă de participare de 55% la societatea care are ca obiect de activitate producţia de vehicule pentru invalizi nu reprezintă o dovadă a săvârşirii unor acte de concurenţă neloială de către acesta, respectiva societate având obiectul de activitate menţionat de la data înfiinţării ei, din 30 octombrie 2003 iar reglementările în vigoare nu interzic asociaţiilor cu răspundere limitată să constituie alte societăţi cu un obiect de activitate similar celei în care au deja calitate de asociaţi.
Interdicţia prevăzută de art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se referă la administratori iar nu la asociaţi, aceştia, sub sancţiunea răspunderii pentru daune faţă de societate, nu pot conform art. 79, să ia parte la deliberări privind operaţiuni în care ar avea interese contrare celor ale societăţii, dar care nu constituie temei al excluderii şi nici al pierderii affectio societatis.
Între pârât şi societate mai există, un singur proces, nefăcându-se dovada existenţei mai multor acţiuni judiciare promovate de acesta împotriva societăţii iar apelanta nu a invocat cazurile de excludere menţionate de art. 222 din Legea nr. 31/1990.
În contra deciziei menţionate au declarat recurs reclamanta I. Gmbh Germania şi pârâţii SC H.H. SRL Biled şi H.M.
I. Reclamanta I. Gmbh critică decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare invocă criticile care urmează.
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conţine motive contradictorii sau străine de natura pricinii (art. 307 pct. 7 C. proc. civ.):
a). afirmând că domeniile principale de activitate diferă între ele, instanţa de apel nu aminteşte că una din activităţile secundare ale SC H.H. SRL Biled se suprapune cu obiectul principal de activitate al societăţii înfiinţate de pârât şi anume producţia de vehicule pentru invalizi;
b). deşi, instanţa de apel, susţine că prin sentinţă nu s-au analizat aspecte ce ţin de competenţa instanţei sesizată cu acţiunea în contrafacere aceasta face referire la exclusivitatea brevetului, fără a face însă diferenţa între contrafacere şi concurenţă neloială;
c). referirea la art. 79 din Legea nr. 31/1990 este străină de natura pricinii iar considerentele sentinţei privind lipsa calităţii de administrator sunt preluate în decizia atacată, fapt ce contravine art. 6 C.E.D.O., prin neoferirea unei motivaţii proprii.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
a). interpretarea şi aplicarea greşită a art. 222, respectiv art. 227 din Legea nr. 31/1990, în sens restrictiv, deoarece interpretarea sistematică şi teleologică a Legii nr. 31/1990 conduce la calificarea excluderii ca remediu social, ca o alternativă la dizolvarea societăţii, doctrina acceptând şi legalitatea clauzelor statutare de excludere iar prin art. 13 lit. b) din actul constitutiv al SC A. SRL s-a stipulat drept clauză de excludere: dezinteresul asociatului faţă de societate;
b). interpretarea greşită a probelor în stabilirea existenţei affectio societatis din partea pârâtului faţă de SC H.H. SRL, aceasta având acelaşi obiect de activitate ca şi SC H. SRL, societate înfiinţată de pârât împreună cu un terţ; ignorarea importanţei litigiului promovat de pârât împotriva reclamantei; stabilirea greşită a datei de la care SC H. SRL a început producţia de lifturi pentru invalizi şi a faptului că în lipsa unui drept exclusiv nu există acte de concurenţă neloială, situaţia de fapt rezultând din declaraţiile extrajudiciare ale celor trei persoane fizice date în formă autentică.
Recurenta - reclamantă deşi, în final, a indicat ca temei de drept şi art. 304 pct. 3 şi 4, acestea nu sunt dezvoltate.
II. Recurenţii - pârâţi SC H.H. SRL şi H.M. au recursuri identice, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. a căror dezvoltare este aproape identică cu dezvoltarea motivelor de recurs depuse de reclamantă, în structură şi conţinut, motiv pentru care acestea nu vor mai fi reluate.
Intimatul H.J. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică întrucât cele două societăţi la care este asociat nu au obiecte de activitate identice, titularul de brevet a acordat o licenţă neexclusivă pentru o perioadă de 5 ani societăţii SC H.H. SRL la 6 august 2005 iar reclamanta a devenit titulara de brevet de invenţii cu titlu „lift în trepte” la aproape doi ani după ce a înfiinţat societatea SC H. SRL.
Instanţa de apel face o corectă interpretare a prevederilor art. 197 alin. (2), art. 79 şi 222 din Legea nr. 31/1990.
Recursurile nu sunt fondate.
1. Întrucât dezvoltarea recursurilor promovate antamează şi temeinicia hotărârii atacate se impune, mai întâi, observaţia ca potrivit art. 304 C. proc. civ., recursul - cale extraordinară de atac, poate conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate numai pentru motive de nelegalitate limitativ prevăzute de textul de lege enunţat.
Drept urmare, pct. b de la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304.9 C. proc. civ. mai sus redat, care referă exclusiv la interpretarea şi aprecierea greşită a probelor nu va fi analizat.
2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , Înalta Curte examinând decizia atacată sub acest aspect, constată netemeinicia criticilor formulate.
Textul de lege enunţat referă la lipsa motivelor pe care se sprijină soluţia, ipoteză care nu se verifică întrucât decizia atacată este motivată, sau conţinerea unor motive contradictorii, care, de asemenea, nu se verifică, considerentele deciziei având coerenţa necesară în stabilirea soluţiei. Nici ultima ipoteză când hotărârea conţine motive străine de natura pricinii, nu se verifică.
Stabilirea situaţiei de fapt în alt sens decât cel dorit de recurentă nu se încadrează în ipotezele textului menţionat iar referirea la art. 79 din Legea nr. 31/1991 nu este străină de natura pricinii cât timp acest text de lege conţine rezolvarea contrarietăţii de interese dintre asociat şi societatea cu răspundere limitată.
Drept urmare, hotărârea atacată conţine o motivare corespunzătoare, proprie, dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 C.E.D.O. nefiindu-i încălcat, cum greşit susţine recurenta.
3. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304.9 C. proc. civ.
Susţinerea recurenţilor în sensul că enumerarea cuprinsă de art. 222 din Legea nr. 31/1990 are caracter exemplificativ iar nu limitativ nu a fost formulată ca o critică în apel, ea fiind pentru prima dată invocată prin concluziile scrise, depuse după amânarea pronunţării, context în care afirmaţia din considerentele deciziei că se impunea precizarea în concret a dispoziţiilor legale încălcate de către pârât, prin raportare la art. 222 din Legea nr. 31/1990 este corectă.
De altfel, cauza de excludere sub aspectul dezvoltării ei în fapt a fost analizată în raport de criticile pe care reclamanta le-a formulat în apel şi pe care instanţa de apel găsindu-le nefondate le-a înlăturat.
3. Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta I. Gmbh Germania şi pârâţii H.M. şi SC H.H. SRL Biled împotriva Deciziei nr. 118 din 14 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3516/2008. Comercial. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 3519/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
