ICCJ. Decizia nr. 3552/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3552/2008
Dosar nr. 1051/35/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 475 din 13 octombrie 2005, Tribunalul Bihor Oradea, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de Consiliul Local Salonta în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Salonta şi în consecinţă, a dispus rezilierea contractului de concesiune din 27 martie 1997 încheiat între reclamant în calitate de concedent şi pârâtă în calitate de concesionară cu privire la serviciul public de producere şi distribuire a energiei termice în Salonta, respingând celelalte capete de cerere având ca obiect redevenţă şi penalităţi de întârziere ca nefondate.
Instanţa de fond, reţinând realitatea contractului de concesiune a constatat că potrivit art. 15 din contract nevirarea sumelor datorate cu titlu de redevenţă atrage penalităţi conform legislaţiei în vigoare şi daune interese dar că acestea nu pot fi acordate deoarece în neplata la scadenţă a ratelor nu se poate reţine culpa pârâtei.
Aceasta, deoarece, astfel cum rezultă din Protocolul încheiat între autorităţile locale şi asociaţiile de proprietari beneficiare, reclamanta s-a obligat să depună diligenţe pentru obţinerea de fonduri, cunoscând deci situaţia financiară a pârâtei, caz în care potrivit art. 24 din contract aceasta din urmă nu poate fi obligată nici măcar la plata redevenţei la nivelul amortismentului, urmând a se dispune numai rezilierea contractului de concesiune cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea bunurilor concesionate.
Prin Decizia nr. 45 din 4 aprilie 2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Salonta.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1378 din 17 aprilie 2007, a admis recursul Consiliului Local al Municipiului Salonta, a casat Decizia criticată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
În motivarea acestei decizii, s-a reţinut că prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata redevenţei restante şi a penalităţilor de întârziere aferente, în baza unui contract de concesiune a cărui reziliere a solicitat-o.
Instanţa de apel, confirmând sentinţa instanţei de fond a făcut aplicarea art. 24 din contract şi constatând existenţa cazului de forţă majoră a exonerat pârâta de executarea obligaţiilor contractuale, dispunând însă asupra rezilierii contractului.
Deşi intimata - pârâtă nu a invocat în apărare art. 24 din contract respectiv cazul de forţă majoră instanţa de apel a reţinut incidenţa cazului de forţă majoră, fără ca pârâta să fi invocat şi fără a se fi dovedit respectarea procedurii convenite pârâta fiind exonerată chiar de plata redevenţei nu numai a penalităţilor şi dobânzii.
În concluzie casarea s-a făcut cu indicaţia ca în rejudecare să pună în discuţia părţilor, cu respectarea garanţiilor procesuale calificarea împrejurărilor invocate de intimata - pârâtă prin întâmpinare din perspectiva art. 1082 C. civ. a cazului străin şi eventuala incidenţă a acestuia asupra neexecutării la timp a redevenţei la care pârâta s-a obligat.
În apel după rejudecare, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de control judiciar a reţinut forţa majoră în noţiunea generală de cauză străină neimputabilă prevăzută de art. 1082 C. civ., dar este stipulat şi în convenţia părţilor, respectiv art. 24.
Prin contractul de concesiune încheiat, forţa majoră a fost definită ca fiind orice eveniment neprevăzut sau prevăzut dar inevitabil, care apare după încheierea acestuia şi care împiedică îndeplinirea obligaţiilor asumate.
De asemenea în acelaşi articol se precizează şi procedura prin care forţa majoră trebuie invocată.
S-a apreciat că lipsa fondurilor băneşti necesare achiziţionării combustibilului pentru furnizarea energiei termice generată de epuizarea resurselor băneşti subvenţionate de către apelantă şi a creditelor asumate de intimată precum şi de nerecuperarea contravalorii serviciilor prestate de la beneficiarii direcţi, în ciuda diligenţelor pârâtei constituie un eveniment neprevăzut şi inevitabil care se circumscrie noţiunii de forţă majoră.
Instanţa de apel a reţinut că acest eveniment a fost adus la cunoştinţa partenerului contractual în concordanţă cu art. 24 din contract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Salonta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată.
Recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată Consiliul Local al Municipiului Salonta a solicitat obligarea pârâtei SC G. SA Salonta la plata redevenţei rezultate în baza contractului din 1998; la plata penalităţilor de întârziere calculate până la achitarea redevenţei datorate, să dispună rezilierea contractului de concesiune din 27 martie 1997 pentru serviciul public de producerea şi distribuţia energiei termice şi să oblige pârâta la predarea bunurilor aflate în concesiune, conform art. 20 pct. 9 şi 10 al contractului încheiat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia de casare a constatat că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 969 C. civ.
Nerespectând indicaţiile date, se pronunţă aceiaşi soluţie adică exonerarea pârâtului atât de la plata redevenţei cât şi de la plata penalităţilor de întârziere.
De asemenea instanţa era obligată ca, prin hotărâre să rezolve toate cererile formulate cu privire la obiectul procesului, ceea ce echivalează cu o nemotivare motiv de nulitate a deciziei criticate, respectiv nu a avut în vedere cererea privind predarea bunurilor aflate în concesiune.
Deşi instanţa de casare a indicat că se impune să se pună în discuţia părţilor calificarea împrejurărilor invocate de intimată din perspectiva art. 1082 C. civ., a cazului străin şi eventuala incidenţă a acestuia asupra neexecutării la timp a redevenţei la care pârâta s-a obligat, instanţa de apel nu s-a conformat.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 315 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Salonta împotriva deciziei nr. 55/2008-A/C din 6 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3551/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3554/2008. Comercial → |
|---|
