ICCJ. Decizia nr. 3557/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3557/2008
Dosar nr. 3611/90/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1296/C din 19 decembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.G. SA cu sediul social în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta SC U.C.C.G. SA cu sediul social în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 909.070,84 lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă.
A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 12.277,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
S-a reţinut, în principal, că între părţi a fost încheiat contractul din 2004, pe o perioadă cuprinsă între 12 februarie 2004 şi 31 decembrie 2004, având ca obiect furnizarea energiei termice şi reglementarea raporturilor dintre furnizor şi consumator privind furnizarea energiei termice, facturarea, plata şi condiţiile de consum ale acesteia.
Prin adresa din 10 mai 2004 emisă de reclamantă s-a solicitat modificarea preţurilor motivat de menţinerea îndelungată a cursului dolarului şi de creşterea semnificativă a preţurilor la combustibil, la transport.
Prin adresa din 21 iunie 2004 pârâta a refuzat acceptarea noilor tarife.
Susţinerea pârâtei în sensul că modificarea preţurilor stabilite prin contract s-a realizat în mod unilateral de către reclamantă, sunt nefondate întrucât faptul că negocierea preţului s-a realizat rezultă din împrejurarea că pârâta a acceptat la plată şi a achitat o parte din facturile emise de reclamantă cu noile tarife, respectiv facturile emise în perioada 31 mai 2004 – 31 iulie 2004, refuzând la plată facturile aferente lunilor august 2004 – februarie 2005 şi acumulând un debit de 909.070,84 lei.
Mai mult, prin procesul - verbal încheiat între părţi la data de 4 ianuarie 2005 reprezentanţii pârâtei au fost de acord să achite contravaloarea facturilor aferente lunilor septembrie – decembrie 2004 şi o parte din datorie să fie convertită în acţiuni.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 34/A-C din 26 martie 2008 a admis apelul formulat de pârâta SC U.C.C.G. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei nr. 1296/C din 19 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească doar suma de 150.876,65 lei cu titlu de preţ, precum şi suma de 4.270 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că orice schimbare în preţul stabilit iniţial de părţi şi inserat în anexa din contract nu se putea face decât în urma unei negocieri şi a acceptării ei de către fiecare parte.
Potrivit art. 969 C. civ., invocat de prima instanţă, contractul este legea părţilor, astfel încât reclamanta nu putea să stabilească un nou preţ până când acesta nu era negociat cu pârâta şi până când modificarea preţului nu era în mod expres acceptată de aceasta, în aceiaşi formă în care consimţământul ei a fost exprimat cu ocazia întocmirii anexei 9 la contract.
Faptul că, la întâlnirea din data de 4 ianuarie 2005, reprezentantul B. – acţionar al pârâtei – a declarat că vor fi plătite facturile lunilor septembrie – decembrie 2004 şi că o parte din datoria pârâtei către reclamantă va fi convertită în acţiuni, este fără relevanţă în privinţa acceptării de către pârâtă a noului preţ stabilit de reclamantă, neavând valoarea unei recunoaşteri a datoriei. Astfel, din procesul - verbal al întâlnirii dintre conducătorii părţilor cu ocazia discuţiilor asupra deconectării pârâtei de la furnizarea energiei termice, nu rezultă că reprezentantul acţionarului B. a fost împuternicit să facă vreo recunoaştere de datorie a pârâtei faţă de reclamantă, cu atât mai mult cu cât la întâlnirea respectivă au participat şi preşedintele consiliului de administraţie şi directorul general al pârâtei care nu au făcut vreo recunoaştere de datorie.
Prin urmare, susţinerea reprezentantului acţionarului B. că vor fi plătite facturile lunilor septembrie – decembrie 2004, nefiind făcută de o persoană împuternicită să oblige pe pârâtă şi, respectiv, fiind exprimată într-o formă echivocă, nu valorează recunoaştere de datorie din partea pârâtei.
În consecinţă, pentru energia termică livrată în perioada august – decembrie 2004, apelanta - pârâtă a plătit în mod corect doar preţul rezultat din contractul din 2004 şi nu poate fi obligată la plata diferenţei până la preţul stabilit unilateral de reclamantă.
Pentru energia termică livrată după încetarea contractului din 2004, reclamanta era în drept să impună preţul apreciat de ea ca fiind cel corect.
Apelanta - pârâtă nu a invocat alte motive de neplată decât neconcordanţa preţului cu dispoziţiile contractului din 2004, astfel că aceasta nu a negat corectitudinea calculului noului preţ.
Împotriva deciziei nr. 34/A-C din 26 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC C.G. SA care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat SC U.C.C.G. SA şi a menţinerii sentinţei nr. 1296/C din 19 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţa de apel a dat o interpretare greşită textului prevăzut de art. 969 C. civ., iar acceptarea şi plata a trei facturi consecutive cuprinzând noile preţuri fac dovada acordului pentru modificarea preţului prevăzut în contract. De asemenea procesul - verbal din 4 ianuarie 2004 a fost semnat de cele trei persoane care au reprezentat legal societatea şi asumarea obligaţiei de plată este mai mult decât o recunoaştere de debit.
Intimata - pârâtă SC U.S.G.C.C.G. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că între SC C.G. SA, în calitatea de furnizor şi SC U.G. SA în calitatea de consumator, a fost încheiat contractul comercial din 2004 având ca obiect furnizarea energiei termice şi reglementarea raporturilor dintre furnizor şi consumator privind furnizarea energiei termice, facturarea, plata şi condiţiile de consum ale acesteia.
De comun acord părţile au stabilit în clauza de la art. 4 că respectivul contract îşi produce efectele de la 12 februarie 2004 până la 31 decembrie 2004 şi în continuarea reglementărilor la art. 9 s-a precizat că preţul pentru energia termică se stabileşte ţinându-se seama de prevederile art. 8 precum şi de necesarul prezumat transmis de către consumator. Modificarea preţului presupune modificarea anexei nr. 9 care va fi negociată şi acceptată de ambele părţi.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc.
Apare fără echivoc că numai acordul de voinţă liber exprimat al părţilor poate realiza modificarea preţului pentru energia termică, aspect în deplină concordanţă cu art. 969 C. civ., care consacră principiul: „contractul este legea părţilor".
Nu poate fi primită teza acreditată de reclamantă că au fost acceptate unele facturi la plată şi la întâlnirea din 4 ianuarie 2005 reprezentantul B., acţionar al pârâtei, s-a declarat de acord cu noile preţuri, deoarece din conţinutul corespondenţei părţilor rezultă că noile preţuri nu au fost acceptate. Nu există dovada negocierii preţului şi niciun acord cu privire la aceste împrejurări.
Pentru aceste raţiuni, corect a fost admisă acţiunea reclamantei, numai la concurenţa sumei de 150.876,65 lei, cu titlu de preţ neachitat, pentru facturile aferente perioadei 31 ianuarie – 28 februarie 2005.
S-a procedat corect şi în privinţa cheltuielilor de judecată, prin reducerea lor proporţional cu limitele admiterii acţiunii promovate de reclamantă.
În consecinţă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.G. SA împotriva deciziei nr. 34/A-C din 26 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 34/A-C din 26 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3556/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3558/2008. Comercial → |
|---|
