ICCJ. Decizia nr. 3556/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3556/2008
Dosar nr. 3335/85/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr. 227/CC/2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta D.M. împotriva pârâţilor M.L., Ş.B.H., V.A. şi SC P. SRL Sibiu şi s-a anulat contractul de vânzare - cumpărare părţi sociale încheiat la data de 18 decembrie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat în formulă autentică la data de 18 decembrie 2006, vânzătoarea M.L., acţionară a SC P. SRL a vândut cele 6 părţi sociale ce le deţinea, cumpărătoarei V.A.
Întrucât cesionarea părţilor sociale s-a făcut fără o decizie luată de asociaţi în unanimitate aşa cum prevede statutul SC P. SRL contractul de vânzare - cumpărare încheiat în formă autentică la 18 decembrie 2006 este lovit de nulitate şi în consecinţă instanţa de fond l-a anulat.
Împotriva sentinţei fondului au declarat apel pârâţii M.L., Ş.B.H. şi V.A. prin care a supus analizei Curţii, criticile privind nemotivarea hotărârii instanţei de fond întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină precum şi respingerea excepţiei privind lipsa de interes a reclamantei în promovarea acţiunii.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia comercială nr. 35/A din 21 martie 2008 a respins apelul pârâţilor reţinând în esenţă, referitor la critica privind nemotivarea hotărârii că este neîntemeiată întrucât instanţa de fond a argumentat soluţia dată raportându-se la încălcarea dispoziţiilor legale imperative ale Legii nr. 31/1990 respectiv art. 202 alin. (2) şi art. 203 alin. (1).
Nici criticile privind greşita respingere a excepţiei privind lipsa de interes a reclamantei în promovarea acţiunii nu sunt fondate, apelaţii invocând faptul că respectivele contracte nu au produs efecte juridice şi nu i-au cauzat nici un prejudiciu reclamantei întrucât nu a fost făcută menţiunea cesiunii de părţi sociale la registrul comerţului Sibiu.
Or, conform principiului potrivit căruia nimeni nu îşi poate invoca propria turpitudine această susţinere nu a fost primită de instanţa de apel, art. 203 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prevăzând imperativ că „transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în Registrul Comerţului" astfel, că nerespectarea unei prevederi legale nu poate reprezenta un fundament al lipsei interesului reclamantei.
Pe de altă parte, a reţinut instanţa de apel, dat fiind caracterul personal al societăţilor cu răspundere limitată interesul reclamantei este legitim şi actual fiind protejat de dispoziţiile art. 202 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâţii M.L., Ş.B.H., V.A. şi SC P. SRL Sibiu întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, în argumentarea criticilor aduse soluţiilor anterior pronunţate, că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au interpretat greşit dispoziţiile imperative ale Legii nr. 31/1990 întrucât art. 202 din această lege nu conţine prevederi expuse privind momentul aprobării cesiunii de către asociaţi.
În opinia recurenţilor această aprobare poate fi dată atât înainte cât şi după încheierea contractului de cesiune, iar obţinerea acordului celorlalţi asociaţi este necesară doar pentru înregistrarea menţiunii la Registrul Comerţului astfel încât să-şi producă efectele juridice faţă de terţe persoane, însă, susţin pârâţii, ei au încheiat aceste contracte fără ca ulterior să aibă loc efectiv cesiunea părţilor sociale şi nici nu au efectuat demersurile necesare în vederea înscrierii acestei menţiuni la Registrul Comerţului.
Totodată susţin recurenţii, deşi nu au invocat „propria turpitudine" instanţa de apel face referire la acest principiu cu atât mai mult cu cât principiu nici nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă, ei doar au ales să nu facă înscrierea de menţiuni la Registrul Comerţului referitoare la încheierea acestor acte, iar fără existenţa acestor menţiuni la O.R.C. nu avea cum să prejudicieze reclamanta întrucât drepturile sale societare nu au fost afectate în niciun fel.
Recursul este nefondat.
Susţinerea recurenţilor întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 202 din Legea nr. 31/1990, este nefondată.
Societăţile de persoane sunt caracterizate prin puternicul element afectiv care îi leagă pe asociaţi şi care face ca separarea acestora să constituie un eveniment excepţional încărcat de restricţii. De aceea la societatea în nume colectiv cesiunea părţii de capital este permisă numai dacă este admisă de actul constitutiv şi poate fi realizată numai cu acordul tuturor asociaţilor.
În speţă, ambele instanţe au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 din Statutul SC P. SRL şi a dispoziţiilor art. 202 din Legea nr. 31/1990, conform căruia „transmiterea către persoana din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social".
Astfel, în conformitate cu normele de drept enunţate o cesiune a părţilor sociale poate interveni între asociaţi şi persoanele din afara societăţii dar, deoarece o asemenea cesiune poate afecta caracterul intuitu personae al societăţii, este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi cu majoritatea impusă de lege şi de actul constitutiv al societăţii.
Deci în acest sens pentru cesiunea părţilor sociale este necesară o hotărâre prealabilă luată de adunarea asociaţilor şi cum această hotărâre nu există în mod corect a fost anulat contractul de vânzare - cumpărare părţii sociale încheiat la data de 18 decembrie 2006.
Având în vedere caracterul intuitu personae a societăţii cu răspundere limitată interesul reclamantei în anularea contractelor constă în aceea că prin realizarea acestei tranzacţii s-a adus atingere gravă a caracterului personal al acestei societăţi, astfel că dezlegarea dată de către instanţa de apel acestui motiv este corectă şi ca atare nu poate fi reţinută ca aplicare greşită a legii.
În consecinţă pentru considerentele prezentate în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii M.L., Ş.B.H., V.A. şi SC P. SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 35/A din 21 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3555/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3557/2008. Comercial → |
|---|
