ICCJ. Decizia nr. 3555/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3555/2008
Dosar nr. 2946/1285/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 august 2007 reclamanta SC M. SA a chemat în judecată pârâtele SC B.L.T.I. SA şi SC C.I. SRL Timişoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de leasing din 17 februarie 2006 pentru dol, să se constate intervenită rezoluţiunea acestui contract pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor contractuale, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară contractului, să fie obligată pârâta, găsită în culpă, la plata sumei de 40.985,52 lei cu titlu de avans, rata de leasing, penalităţi şi 686,88 lei contravaloare asigurare.
În susţinerea pretenţiilor reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta SC B.L.T.I. SA contractul de leasing financiar din 2006 prin care pârâta în calitate de finanţator, s-a obligat să acorde utilizatorului posesia şi folosinţa asupra autoturismului, în schimbul unor rate de leasing pe care utilizatorul s-a obligat a le achita lunar finanţatorului, în condiţiile stabilite în capitolul IV din contract. Totodată s-a prevăzut şi dreptul utilizatorului de a opta pentru cumpărarea autoturismului la sfârşitul perioadei de leasing, de a prelungi contractul de leasing sau de a renunţa la bunul respectiv în condiţiile prevăzute în contract la capitolul V.
Reclamanta a învederat că pârâta a încălcat condiţiile prevăzute în capitolul II lit. a) din contract, conform cărora s-a obligat să încheie cu privire la autoturismul sus menţionat un contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, şi să întocmească toate operaţiunile vamale la sosirea autoturismului în vama Cluj, să păstreze vehiculul la sediul societăţii, să informeze pe utilizator asupra datei când poate fi ridicat.
Constatând că în timp ce plăteşte garanţia, asigurarea şi ratele de leasing, autoturismul nu i-a fost livrat, a contactat direct furnizorul autoturismului respectiv pârâta SC C.I. SRL Timişoara, dar aceasta i-a adus la cunoştinţă faptul că nu poate livra autoturismul menţionat în contractul de leasing propunând înlocuirea acestuia cu unul asemănător.
În aceste condiţii reclamanta i-a comunicat pârâtei SC B.L.T.I. SA hotărârea de a sista plata ratelor de leasing datorită nepredării autoturismului, dar aceasta a executat biletele la ordin care garantau plata fiecărei rate de leasing.
Prin apărările făcute pârâta, societate de leasing a arătat că nu are nicio obligaţie de livrare a bunului, că şi-a îndeplinit obligaţia de a achita bunul pentru ca acesta să îi fie livrat utilizatorului cât mai repede cu putinţă.
Tribunalul comercial Cluj, prin sentinţa nr. 6495 din 20 decembrie 2007 a admis acţiunea a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâte şi constată nulitatea absolută a contractului de leasing financiar din 2007 obligând pârâta SC B.L.T.I. SA să-i restituie reclamantei suma de 42.751,22 ron cu dobânda comercială aferentă.
S-a respins totodată excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta SC B.L.T.I. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că urmare încheierii contractului de leasing livrarea autoturismului îi revenea furnizorului, respectiv terţei persoane SC C.I. SRL, contractul de furnizare materializat într-un contract distinct face parte integrantă din contractul de leasing împrejurare menţionată în mod expres în contractul încheiat între finanţator şi utilizator la data de 17 februarie 2006.
Din cuprinsul lit. b) al aceleiaşi reglementări s-a instituit un mandat special în favoarea utilizatorului în sensul că finanţatorul este exonerat de răspundere dacă bunul ce face obiectul contractului nu era livrat utilizatorului, iar finanţatorul recunoaşte dreptul utilizatorului la acţiunea directă împotriva furnizorului în cazul privind livrarea autoturismului.
Instanţa de fond a mai reţinut că, finanţatorul a achitat furnizorului preţul autoturismului, şi că deşi contractul de vânzare - cumpărare nu s-a încheiat în formă scrisă este certă încheierea convenţiei între cele două pârâte, bunul fiind individual determinat fiind încheiat şi contract de asigurare a autovehiculului utilizat în leasing.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale acţiune invocată de pârâta SC B.L.T.I. SA cu privire la rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare instanţa a procedat la respingerea acesteia, în considerarea prevederilor art. 12 lit. a) din OG nr. 51/1997 actualizată potrivit cărora utilizatorul are dreptul la acţiune directă asupra furnizorului în cazul reclamanţilor privitoare la livrarea, calitatea, existenţa tehnică, serviciul.
Acest drept a fost conferit utilizatorului şi în clauzele contractului de leasing.
Raportat la aceste dispoziţii, instanţa de fond a apreciat că reclamanta având calitate procesuală activă şi întrucât contractul de vânzare - cumpărare este unul sinalagmatic constatând ca fiind întrunite în cauză cerinţele art. 1020, art. 1021 C. civ. s-a dispus rezoluţiunea acestui contract întrucât furnizorul SC C.I. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţia de livrare a autoturismului.
Urmare admiterii acestui capăt de cerere şi ţinând cont de efectul principal al rezoluţiunii care constă în desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare atât pentru trecut cât şi pentru viitor, instanţa a apreciat că între cele două contracte există interdependenţă întrucât contractul de leasing s-a încheiat între reclamanta şi pârâta SC B.L.T.I. SA cu scopul pentru prima din părţi de a deţine posesia şi folosinţa autovehiculului individualizat în schimbul plăţii în favoarea autovehiculului individualizat în schimbul plăţii în favoarea finanţatorului a unei plăţi periodice denumită rată de leasing.
În baza acestor considerente instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de leasing încheiat cu obligaţia să restituie utilizatorului suma avansată cu dobânda legală aplicabilă în materie comercială.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta SC B.L.T.I. SA criticând modul în care s-au interpretat dispoziţiile OG nr. 51/1997, care dă dreptul utilizatorului la acţiune directă asupra furnizorului, în calitate de finanţator este partea cea mai prejudiciată.
Un alt motiv de apel invocat de către reclamantă vizează faptul că prima instanţă a aplicat greşit legea, stabilind răspunderea solidară a furnizorului cu finanţatorul în condiţiile în care în forma actuală a OG nr. 51/1997 nu se instituie răspunderea solidară a finanţatorului cu furnizorului bunului.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 77 din 4 aprilie 2008 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost corect respinsă întrucât prin voinţa părţilor contractului de leasing s-a recunoscut dreptul de a acţiona direct împotriva furnizorului (vânzătorului) iar pe de altă parte calitatea procesuală activă a reclamantei este fundamentată pe un interes şi anume admisibilitatea şi admiterea cererilor subsidiar pentru anularea contractului de leasing.
Chiar dacă în actuala reglementare OG nr. 51/1997 nu instituie răspunderea solidară a finanţatorului cu furnizorul bunului, nu se poate face abstracţie de faptul existenţei unei operaţiuni tripartite, leasingul creând obligaţii tuturor părţilor implicate şi anume furnizorul, finanţatorul şi utilizatorul ce derivă pe de o parte din contractul de vânzare - cumpărare încheiat între furnizor şi societatea de leasing precum şi din contractul de leasing propriu.
A mai reţinut instanţa de control judiciar că apelanta nu şi-a respectat obligaţiile ce decurgeau din contractul asumat şi care nu poate conţine prevederi contrare dispoziţiilor art. 9 din OG nr. 51/1997 cel puţin sub două aspecte: nu a încheiat în formă scrisă contractul de vânzare - cumpărare cu furnizorul şi nu „îi garantează utilizatorului folosinţa liniştită a bunului" atâta timp cât nici până în prezent acest bun nu i-a fost predat utilizatorului.
Cu petiţia înregistrată la data de 5 mai 2008 pârâta SC B.L.T.I. SA a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se critică faptul că interpretând greşit dispoziţiile art. 12 lit. a) din OG nr. 51/1997 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei - intimate şi a extins posibilitatea acordată de lege utilizatorului de a acţiona direct împotriva furnizorului respectiv celui care i-a conferit mandatul şi de a cere rezoluţiunea unui contract în care nu a fost parte contractantă.
De asemenea consideră că în speţă nu sunt aplicabile excepţiile de la relativitatea efectelor contractului, contractul de leasing având o reglementare specială excepţiile de la dispoziţiile art. 973 C. civ. nefiind aplicabile.
Nu s-a avut în vedere că partea cea mai prejudiciată a fost finanţatorul care a achitat integral preţul bunului către furnizor şi trebuie să restituie creditul către banca refinanţatoare împreună cu dobânzile aferente.
Recurenta consideră că este eronată şi interpretarea dată dispoziţiilor legale privind răspunderea solidară a finanţatorului cu furnizorul bunului în condiţiile în care legea nu cere încheierea în formă scrisă a contractului cu furnizorul.
De asemenea, cu privire la liniştita folosinţă a bunului finanţatorul şi-a asumat această obligaţie prin contractul de leasing însă după predarea bunului de către furnizor.
Recursul este nefondat.
În examinarea criticilor formulate de recurentă trebuie avut în vedere faptul că aceasta a recunoscut situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, după cum nu a contestat întrunirea condiţiilor privind rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între finanţator şi furnizor şi nici nu a combătut soluţia nulităţii contractului de leasing pentru lipsa cauzei.
Criticile privind soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active nu poate fi primită având în vedere că reclamanta – intimată promovând acţiunea pentru rezoluţiunea vânzării nu a făcut decât să se prevaleze de dreptul recunoscut de lege precum şi de contractul de leasing de a acţiona împotriva furnizorului.
Instanţa de apel a făcut o interpretare corectă a dispoziţiilor legale respectiv art. 12 lit. a) din OG nr. 51/1997, nefiind în discuţie un caz de extindere a posibilităţii conferite de această normă legală, şi nici de exercitarea unui mandat din partea finanţatorului.
În speţă nu se poate reţine că obligaţia de restituire a sumelor încasate în baza contractului de leasing ar fi întemeiată pe răspunderea contractuală, restituirea impunându-se în condiţiile unei plăţi nedatorate ca urmare a constatării nulităţii contractului de leasing.
Cu privire la constatarea răspunderii solidare a finanţatorului cu furnizorul, nu se poate reţine această critică, întrucât intimata – reclamantă nu şi-a întemeiat pretenţiile pe răspunderea contractuală, şi nu s-a pus în discuţie culpa finanţatorului în neexecutarea contractului de vânzare - cumpărare.
Nu poate fi primită nici susţinerea referitoare la inaplicabilitatea excepţiei de la relativitatea efectelor contractului, întrucât tinde să cenzureze o interpretare teoretică reţinută din oficiu de instanţa de apel având un caracter secundar în argumentarea soluţiei de respingere a apelului.
În aceste condiţii Înalta Curte reţine că hotărârea pronunţată este în concordanţă cu dispoziţiile legale privind leasingul financiar, iar în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Cheltuielile de judecată solicitate de recurentă, nu pot fi acordate întrucât prin înscrisurile depuse respectiv facturi şi ordine de plată nu se face dovada că sumele respective au fost efectiv achitate de client.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.L.T.I. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 77/A/2008 din 4 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3554/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3556/2008. Comercial → |
|---|
