ICCJ. Decizia nr. 3565/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3565/2008
Dosar nr. 2062/1285/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.P. SRL Botiz prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună evacuarea pârâtei SC F. SA din imobilul situat în Cluj Napoca, imobil compus din 5 încăperi şi anexe, în suprafaţă de 178,85 mp, terenul în suprafaţă de 700 mp, înscris în CF şi obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 19.430 lei/lună până la data eliberării efective a imobilelor reprezentând prejudiciul produs reclamantei respectiv folosul nerealizat prin lipsa de folosinţă al imobilelor obiect al litigiului.
Tribunalul Comercial Cluj prin sentinţa comercială nr. 3105 din 5 iulie 2007 a admis în parte acţiunea reclamantei SC A.P. SRL, a dispus evacuarea pârâtei SC F. SA din imobilul situat în Cluj-Napoca, cu anexele şi terenurile aferente, a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata folosului nerealizat în sumă de 19.430 lei/lună datorat până la data eliberării efective a spaţiului. S-a luat act de renunţarea pârâtei la judecata cererii formulate împotriva SC R.O.I.E. SRL întemeiată pe dispoziţiile art. 57 alin. (2) C. proc. civ.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva SC R.O.I.E. SRL având ca obiect obligarea la plata dispoziţiilor în cuantum de 600.000 ron. A fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 10,3 ron cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale corespunzător capătului de cerere admis şi s-a respins cererea chematei în garanţie de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că între reclamantă în calitate de cumpărător şi chemata în garanţie SC R.O.I.E. SRL în calitate de vânzător s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică în baza căruia reclamantei i se transmitea dreptul de proprietate asupra imobilului şi temeiului aferent.
Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, între reclamantă şi chemata în garanţie s-a încheiat un antecontract ce reprezintă promisiunea sinalagmatică în baza căruia vânzătorul se obligă să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică. Prin acelaşi antecontract cumpărătorul, respectiv reclamanta, îşi însuşea contractul de închiriere din 15 mai 2006 cu menţiunea că preluarea se face în momentul ultimei plăţi.
Referitor la acest contract de încheiere prima instanţă a reţinut că era încheiat între chemata în garanţie SC R.O.I.E. SRL în calitate de locator şi pârâta SC F. SA în calitate de locatar.
Urmare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică reclamanta a devenit proprietara imobilului, dobândind pe cale de consecinţă toate atributele dreptului de proprietate respectiv dreptul de dispoziţie şi posesie a imobilului, inclusiv folosinţa acestuia.
Cererea reclamantei privind evacuarea pârâtei a fost fondată atâta timp cât pârâta nu deţinea un titlu valabil opozabil reclamantei care să-i permită folosinţa imobilului şi utilizarea acestuia ca depozit de medicamente.
În ceea ce priveşte continuarea locaţiunii prima instanţă a apreciat că aceasta ar fi trebuit să fie menţionată în mod expres în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare întrucât ea nu poate fi considerată o clauză ce se subînţelege, nefiind de esenţa contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia se transmit toate atributele dreptului de proprietate, să se asigure folosinţa bunului în favoarea unei alte persoane decât proprietarul cumpărător.
Cât priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 19.430 lei/lună cu titlu de folos nerealizat de reclamantă prin lipsa de folosinţă a imobilelor cumpărate, instanţa de fond a respins-o întrucât această sumă a fost solicitată de reclamantă şi calculată ca fiind în fapt dobânda legală pe care reclamanta ar fi obţinut-o în condiţiile în care nu ar fi achiziţionat imobilele şi preţul plătit chematei în garanţie, în cuantum de 805.000 euro, ar fi fost depus la bancă.
Prin Decizia civilă nr. 239/2007 din 31 octombrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins apelul reclamantei SC A.P. SRL şi au fost admise apelurile pârâtei SC F. SA şi chematei în garanţie SC R.O.I.E. SRL în sensul că a fost respins petitul privind evacuarea şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de control judiciar analizând probatoriul administrat prin prisma motivelor de apel a reţinut că interpretarea clauzelor contractuale trebuia realizată în sensul în care acestea să producă efecte şi în concordanţă cu voinţa părţilor, interpretarea dată de prima instanţă nu este în acest sens.
Contractul de închiriere are dată certă întrucât a fost înscris în registrul comerţului dovedit prin certificatul constatator emis din 12 octombrie 2007, referitor la SC F. SA confirmă că la sedii secundare a fost menţionat şi depozitul de medicamente din Cluj în baza contractului de închiriere din 15 mai 2006, durata locaţiunii fiind de 2 ani şi 7 luni începând cu data de 15 mai 2006, fiind întrunite pe cale de consecinţă dispoziţiile art. 1182 C. civ.
Astfel convenţia încheiată între locatar, promitentul în convenţia subsecventă şi locator, instanţa de control judiciar apreciază că îndeplineşte condiţiile instituite de dispoziţiile legale şi a admis apelurile pârâtei şi chematei în garanţie iar sentinţa atacată a fost schimbată în parte în sensul că s-a respins petitul privind evacuarea reţinându-se că titlul locativ opus reclamantei este unul apt să asigure acesteia paşnica folosinţă chiar şi în raporturile cu noul proprietar.
Cât priveşte celelalte dispoziţii ale sentinţei instanţa de apel a apreciat că au fost corect analizate de instanţa de fond şi s-au aplicat dispoziţiile legale în consecinţă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta SC A.P. SRL întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Criticând Decizia recurată, recurenta-reclamantă apreciază că, prin soluţia aleasă, instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al contractului autentic de vânzare-cumpărare. Astfel, în ceea ce priveşte antecontractul de vânzare-cumpărare acesta are ca obiect doar terenul situat în Cluj-Napoca nu şi imobilele din contractul autentic de vânzare-cumpărare precum şi faptul că menţiunea privind preluarea contractului de închiriere din 15 mai 2006 este făcută numai în antecontract nu şi în contractul autentic de vânzare-cumpărare, apreciind în acest sens că soluţia instanţei de apel de respingere a petitului de evacuare este nelegală şi în contradicţie cu probatoriul administrat în cauză.
Totodată, susţine recurenta, instanţa de apel, preluând concluziile instanţei de fond, a respins în mod nejustificat obligarea pârâtei la palta sumei de 19.430 lei/lună cu titlu de folos nerealizat ca urmare a lipsei de folosinţă a imobilului din litigiu, arătând că din punctul de vedere al probaţiunilor administrate pentru acest capăt de cerere, legea nu conţine nicio limitare sau îngrădire de vreun fel invocând dispoziţiile art. 1170 C. civ.
Recursul este nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta este nefondat, instanţa de control judiciar dând o corectă interpretare actului juridic dedus judecăţii.
În cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare sunt indicate numerele topografice ale imobilului ce face obiectul său, astfel că din confruntarea contractului autentic cu antecontractul, reiese clar identitatea de obiect, respectiv identitatea imobilului din litigiu, scopul contractului de vânzare-cumpărare fiind acela de a exprima voinţa părţilor în antecontractul de vânzare-cumpărare şi nu de infirmare a acesteia, fără a se modifica prin convenţia de vânzare, convenţia de cesiune.
În ceea ce priveşte critica privind evacuarea intimatei SC F. SA Braşov din imobil este de reţinut că aceasta a rămas fără obiect, date fiind precizările la recurs depuse de recurentă la data de 8 mai 2008 menţionând că începând cu data de 15 februarie 2008, conform „Procesului verbal de predare-primire", încheiat cu această dată, intimata a eliberat imobilele aflate în litigiu.
Cea de treia critică astfel cum a fost precizată vizează aspecte de netemeinicie ce ţin de administrarea probelor, astfel că nu va putea forma obiectul examenului de legalitate al acestei instanţe.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P. SRL Botiz împotriva deciziei civile nr. 239/2007 din 31 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3564/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3570/2008. Comercial → |
|---|
