ICCJ. Decizia nr. 3612/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3612/2008
Dosar nr. 10477/3/2007
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 167/301/2007, pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, reclamanta S.M. a chemat în judecată B.C.R., solicitând instanţei să dispună radierea sa din baza de date a Biroului de Credit, întrucât şi-a îndeplinit toate obligaţiile ce decurgeau din contractul de credit, la termenele stipulate, în mod nejustificat reţinându-se în sarcina acesteia o restanţă de 60,39 lei la data de 24 mai 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1348 din 19 februarie 2007 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că cererea priveşte executarea unui contract de credit, contract ce are o natură comercială, conform art. 3 pct. 11 C. com. şi litigiul are un obiect neevaluabil în bani; au fost avute în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
După declinare cauza a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 10477/3/2007.
Prin sentinţa comercială nr. 6055 din 3 mai 2007, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamanta a achitat cu o întârziere mai mare de 30 de zile rata scadentă la 20 aprilie 2005, fapt necontestat de către aceasta.
S-a apreciat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau comunicându-i reclamantei depăşirea termenului scadent cu consecinţele pe care acesta le presupune, achitarea de dobânzi penalizatoare şi înscrierea în Biroul de Credit.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia comercială nr. 87 din 18 februarie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în mod corect prima instanţă a reţinut culpa exclusivă a reclamantei în administrarea rambursării creditului, banca a procedat la notificarea repetată a debitoarei comunicându-i cu privire la riscul pe care îl implică nerespectarea clauzelor contractului, inclusiv cu privire la înscrierea în evidenţa Biroului de Credit.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamanta S.M. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut că din documentele depuse la dosar de BCR instanţa le-a reţinut ca probă pe acelea care nu au legătură cu cauza, iar cele care fac referire directă la suma cu care recurenta figurează în baza de date a Biroului de credit au fost greşit apreciate; că există dovezi din care rezultă că recurenta a achitat la timp şi chiar anticipat ratele de credit; că recurenta a achitat suma prevăzută în contract, dobânda aferentă acesteia şi dobânda majorată pentru ratele restante; că în legătură cu notificările din 3 mai 2005 şi din 27 mai 2005 instanţa nu are în vedere conţinutul lor; că instanţa nu ţine seama nici de suma care depăşeşte 30 de zile, nici de graficul de rambursare al contractului, nici de prevederile legale; că raportarea on-line a datelor către Biroul de credit nu are nici o justificare a faptului că suma raportată de B.C.R. nu corespunde realităţii deoarece funcţionarii băncii au obligaţia să verifice datele transmise, să intervină din proprie iniţiativă acolo unde sunt erori.
Verificând regularitatea cererii de recurs în raport de prevederile art. 3021 C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Recurenta a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziţii este formală, deoarece nu se indică actul juridic care a fost interpretat greşit, pentru a face posibil controlul judiciar.
În realitate recurenta solicită instanţei de recurs să reaprecieze situaţia de fapt prin reanalizarea probelor şi a concludenţei acestora.
Vizând temeinicia deciziei atacate şi nu legalitatea acesteia, criticile nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Astfel fiind, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) care stipulează expres că cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi în consecinţă Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta S.M. împotriva Deciziei nr. 87 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3610/2008. Comercial. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 3613/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
