ICCJ. Decizia nr. 3607/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3607/2008
Dosar nr. 16107/3/54/2006
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4083 din 13 iulie 2006, Tribunalul Dolj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.F. şi s-a respins excepţia tardivităţii acţiunii formulate de reclamantul C.M. împotriva pârâţilor C.J., S.F. şi SC C. SA
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis acţiunea precizată şi s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal din 2 martie 1999 întocmit în adunarea generală a acţionarilor SC C. SA Craiova şi a actelor subsecvente, respectiv hotărârea din 2 martie 1999 şi actul adiţional din 8 martie 1999, luându-se act că reclamantul a renunţat la judecarea petitului, privind constatarea nulităţii încheierii judecătorului delegat 17 martie 1999.
Pârâtul C.M. a formulat cerere de completare a sentinţei, iar Tribunalul Dolj - prin sentinţa nr. 4606 din 17 martie 2006 - a admis cererea şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare adoptării hotărârii nr. 1 din 2 martie 1999.
Apelurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei au fost admise prin decizia nr. 33 din 14 februarie 2007 de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care a anulat sentinţele şi a reţinut cauza pentru rejudecare.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova a pronunţat Decizia nr. 64 din 14 martie 2007 prin care a luat act de renunţare la judecata capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii încheierii judecătorului delegat, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor S.F. şi C.J., precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamanţilor.
Recursul formulat de reclamant împotriva deciziei a fost admis prin Decizia nr. 3397 din 31 octombrie 2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, care a casat în parte decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea acţiunii în constatarea nulităţii hotărârii A.G.A., menţinând celelalte dispoziţii.
Prin aceeaşi decizie, recursul formulat de reclamant împotriva deciziei nr. 33 din 14 februarie 2007 a fost respins.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa recursului a reţinut greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1021 C. civ., întrucât nu erau îndeplinite condiţiile triplei identităţi, cauza juridică a cererii soluţionată prin sentinţa nr. 1887/2001 fiind diferită, iar cea de-a doua acţiune s-a întemeiat pe rezoluţia din 14 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. De asemenea, s-a reţinut că prin hotărârea invocată cererea s-a respins ca tardivă, fără a se soluţiona fondul cauzei, iar în prezentul litigiu, excepţia tardivităţii a fost respinsă faţă de modificările aduse Legii nr. 31/1990.
În consecinţă, instanţa a considerat că se impune soluţionarea cererii pe fond.
Prin Decizia nr. 114 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca tardivă acţiunea reclamantului şi s-a luat act că pârâta SC C. SA Craiova nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În considerentele deciziei s-a reţinut că împotriva adunării generale ce face obiectul acţiunii se poate exercita calea de atac prevăzută de lege la data adoptării hotărârii şi anume, acţiunea în anulare promovată în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, partea a IV-a, indiferent dacă se invocă motive de nulitate absolută sau relativă, conform prevederilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în vigoare la 2 martie 1999.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susţine următoarele:
- Prin decizia atacată s-au încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ., în contextul în care instanţa de recurs a dispus casarea deciziei cu îndrumarea de a soluţiona cauza pe fond.
- În condiţiile în care prin Decizia nr. 64/2007 s-a soluţionat definitiv excepţia tardivităţii (aceasta nefăcând obiectul controlului judiciar în recurs) prin decizia atacată, recurentului i s-a creat o situaţie mai rea în propria sa cale de atac, încălcându-se prevederile art. 296 şi 316 C. proc. civ.
- Prin soluţionarea în mod irevocabil a excepţiei tardivităţii cererii s-au aplicat greşit prevederile art. 1201 C. proc. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
- Au fost aplicate greşit prevederile art. 184 C. proc. civ. întrucât instanţa trebuia să procedeze la soluţionarea cauzei pe fond şi să constate falsul săvârşit de pârâtă.
- Instanţa a încălcat principiul disponibilităţii şi problemele de drept dezlegate de instanţa recursului, soluţionând cauza pe o excepţie întemeiată pe prevederile art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată.
- Prin refuzul de a soluţiona cauza pe fond, recurentului i s-a încălcat atât dreptul constituţional al accesului liber la justiţie, cât şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte va proceda la gruparea criticilor ce se subscriu aceluiaşi motiv de nelegalitate şi care vizează încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., urmând a răspunde acestora printr-un argument comun.
Astfel, potrivit art. 315 C. proc. civ. - în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Textul menţionat conţine dispoziţii imperative ce vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanţa de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de aceasta şi cu privire la necesitatea administrării unor probe.
Precizările făcute în textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunţate.
În cauză, prin Decizia nr. 3397 din 31 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit în mod clar limitele rejudecării şi anume, soluţionarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. pe fond, reţinând că excepţia tardivităţii acţiunii a fost tranşată anterior.
Neconformându-se deciziei de casare, prin readucerea în discuţie a excepţiei de tardivitate a acţiunii în nulitatea hotărârii A.G.A., instanţa de apel a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa decizia atacată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu prilejul rejudecării, instanţa apelului se va conforma îndrumărilor deciziei de casare menţionate cu respectarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva Deciziei nr. 114 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3606/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 3608/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
