ICCJ. Decizia nr. 3636/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3636/2008
Dosar nr. 2612/121/2007
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentinţa comercială nr. 1053 din 2 mai 2007 pronunţata de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 2612/121/2007 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL în contradictoriu cu pârâta Cooperativa de Credit Covurlui Galati prin lichidator judiciar SC V.V.L. SRL Galati. Pe cale de consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a clauzei penale cuprinsă în contractul de împrumut din 17 aprilie 2003 încheiat între părţi şi a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în fapt şi în drept că între părţi s-a încheiat contractul de împrumut din 17 aprilie 2003 pentru obţinerea unui credit în valoare de 4.000.000.000 lei. Conform art. 6 din contract "în cazul în care debitorul nu va achita în termen ratele datorate la împrumutul în lei va plăti o majorare de 1 % pe zi din rata neachitată la termenul scadent".
Prin dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 313/1879 se stipulează expres nulitatea clauzei penale inserate în contractele de împrumut, fără a se face distincţie asupra naturii juridice a actului încheiat (contract civil sau comercial). Dispoziţiile legale menţionate au un caracter special şi se aplică indiferent de natura actului, acestea fiind derogatorii de la dreptul comun - art. 1089 C. civ.
Apelul, declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 87/A din 8 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei că, faţă de caracterul special al dispoziţiilor din Legea nr. 313/1879, în mod corect a apreciat prima instanţa că este nulă clauza penală inserată în contractul de împrumut. Potrivit art. 1 din Legea nr. 313 din 20 februarie 1879, în asemenea contracte, clauza penală este şi va rămâne anulată, iar art. 2 al aceleiaşi legi dă judecătorului dreptul să anuleze chiar clauzele penale legalizate şi tacite. Instanţa de control judiciar a mai avut în vedere că, Legea din 1879, mai sus citată, este încă in vigoare, necazând în desuetudine, în ciuda vechimii textului său şi este în măsură să fundamenteze soluţia criticată de apelantă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta care a invocat, în drept, motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. subsumând acestora critici privitoare la faptul că, O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti reprezintă legea generală în materia dobânzilor "pentru întârzierea în plata unei obligaţii băneşti", Legea nr. 313/1879 fiind legea specială în materia majorărilor de întârziere din contractul de împrumut civil.
Recurenta a mai susţinut că, întrucât art. 10 alin. (1) prevede că dobânzile percepute sau plătite de B.N.R., de bănci, de C.E.C., de organizaţiile cooperatiste de credit şi de M.F.P., precum şi modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementari specifice, este evident caracterul derogator al acestor reglementari de la prevederile O.G. nr. 9/2000 şi Legii nr. 313/1879.
Recursul este nefondat şi va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 356/2002, "părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti". Prin art. 2 din aceeaşi ordonanţă se prevede că, "în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală", iar în art. 3 este reglementat modul de stabilire a dobânzii legale în materie comercială.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 5 alin. (1) din ordonanţa menţionată, "în raporturile civile dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an". În acelaşi sens, în reglementarea dată prin art. 1089 alin. (2) C. civ., "clauza prin care, de mai înainte şi în momentul promovării unei convenţii alta decât o convenţie comercială, se va stipula dobânda la dobânzile datorate pentru un an sau pentru mai puţin, ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nulă".
Tot astfel, prin Legea nr. 313 din 20 februarie 1879, ale cărei dispoziţii sunt în vigoare şi constituţionale, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 524 din 2 decembrie 1997, s-a prevăzut la art. 1 că este anulată clauza penală din contractele de împrumut sau prestaţiuni în natură, precum şi că "Judecătorul, în caz de împrumut va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută în art. 1589 C. civ., sau în caz de alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1084 C. civ."
Or, potrivit art. 1589 alin. (1) C. civ., "se defige o dobândă de cinci la sută pe an pentru afacerile civile şi de şase la sută pe an pentru cele comerciale, în toate cazurile unde nu s-a hotărât de părţi cuantumul ei".
Ca urmare, prevederile art. 1 din O.G. nr. 9/2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 356/2002 , potrivit cărora "părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti", nu îngăduie decât practicarea de dobânzi limitate în raporturile civile, conform prevederilor art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, la posibilitatea de a depăşi dobânda legală cu cel mult 50% pe an.
Rezultă deci că nu există temei legal care să permită stabilirea, în cadrul raporturilor civile, a altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al căror cuantum nu poate depăşi dobânda legală decât cu cel mult 50% pe an, sau de sancţiuni constând în penalităţi de întârziere. Aşa fiind, clauza penală prin care se stabileşte obligaţia restituirii la scadenţă a sumei împrumutate sub sancţiunea penalităţilor de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, având o cauză nelicită, în raport cu dispoziţiile art. 5 şi ale art. 968 C. civ., contravine prevederilor legii.
Faţă de împrejurarea că între părţi nu există un raport juridic izvorât dintr-o operaţiune de bancă, în sensul art. 3 pct. 11 C. com, în mod corect instanţele de fond şi de apel au apreciat că în speţă sunt incidente dispoziţiile din Legea nr. 313/1879 şi au considerat că este nuIă clauza penală inserată în contractul de împrumut. Potrivit art. 1. din Legea nr. 58/1998 “ Activitatea bancară în România se desfăşoară prin B.N.R. şi prin bănci.” În aceste condiţii, actul juridic dedus judecăţii - contractul de împrumut - nu poate fi calificat altfel decât ca un act civil, cauza aflându-se sub jurisdicţia comercială doar din perspectiva calităţii de comerciant a părţilor. Prezumţia de comercialitate, instituită de art. 4 C. com., a fost răsturnată în speţă, deoarece contractul dedus judecăţii nu este un contract de împrumut bancar, deci, per a contrario, împrumutul din speţă este civil.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. pr. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta Cooperativa de Credit Covurlui Galaţi prin lichidator Cabinet Individual de insolvenţă R.V. Braşov împotriva Deciziei civile nr. 87/A din 8 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Cooperativa de Credit Covurlui Galaţi prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă R.V. Braşov împotriva Deciziei civile nr. 87/A din 8 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 03 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3635/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3637/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
