ICCJ. Decizia nr. 406/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 406/2008
Dosar nr. 115/1/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 3 ianuarie 2005, reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâţii R.M., V.D. şi SC F. SRL Constanţa solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a actului adiţional privind modificarea actelor constitutive ale SC F. SRL autentificat sub nr. 180/1998 pentru lipsa obiectului, neîndeplinirea cerinţelor legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 fraudarea legii, cauza ilicită, lipsa consimţământului.
În susţinerea cererii reclamantul a arătat că SC F. SRL a fost constituită în anul 1994 ca având ca asociaţi pe N.N. cu o cotă de participare la capitalul social de 90 %, V.D. cu o cotă de 10 %. În anul 1996 s-a retras V.D. şi a fost cooptat pârâtul R.M. ocazie cu care s-a încheiat actul adiţional autentificat sub nr. 1173/1996, menţiuni ce nu au fost înregistrate la O.R.C.
S-a mai arătat că în anul 1998 s-au produs mai multe modificări ale actului constitutiv, fiind încheiat un alt act adiţional 180/1998 act semnat de reclamant fără a-i verifica conţinutul fără o hotărâre a adunării generale a asociaţilor.
Consideră reclamantul că, convenţia din 1998 este nulă fiind lipsită de obiect pentru că modificările privind retragerea din societate a pârâtului V.D., cooptarea în societate a pârâtului R.M. şi cesionarea părţilor sociale au făcut obiectul actului adiţional din 1996.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa nr. 1394 din 10 mai 2005, a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea absolută parţială a actului adiţional nr. 180/1998 în ceea ce priveşte retragerea din SC F. SRL a pârâtului R.M., cesionarea celor 5 părţi sociale ale asociatului V.D. în favoarea asociatului R.M.
A fost respinsă cererea de constatare a nulităţii absolute a actului adiţional autentificat sub nr. 180/1998 în ce priveşte convenţia părţilor relativă la majorarea capitalului social al SC F. SRL, participarea asociaţilor la beneficii şi pierderi, administrarea societăţii şi obiectul de activitate principal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că actele adiţionale nr. 1173/1996 şi 180/1998 au avut acelaşi obiect, respectiv transmiterea dreptului decurgând din calitatea de asociat la SC F. SRL a pârâtului V.D. în favoarea pârâtului R.M., astfel că ceea ce s-a transmis, născut sau stins la 20 decembrie 1996 nu mai putea face obiectul unei alte tranzacţii la data de 27 ianuarie 1998.
S-a mai reţinut că lipsa consimţământului reclamantului la încheierea actului adiţional nr. 180/1998 nu a fost dovedită în condiţiile în care actul poartă semnătura reclamantului, că încheierea actului adiţional de modificare a actului constitutiv nu este condiţionată de adoptarea unei hotărâri a adunării generale cu atât mai puţin în cazul societăţilor cu răspundere limitată.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel ambele părţi.
Reclamantul N.N. consideră că instanţa a făcut o greşită aplicare a legii căreia i-a conferit caracter retroactiv reţinând că în speţă sunt incidente dispoziţiile nr. 204 din Legea nr. 31/1990 în formă modificată şi republicată şi nu art. 187 din Legea nr. 31/1990 pe care reclamantul şi-a întemeiat cererea, neexistând nici o hotărâre de aprobare a modificărilor actelor constitutive.
R.M. consideră că greşit s-a constatat nulitatea parţială a actului adiţional din 1998 este confirmată de susţinerile lui V.D. şi N.N.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 293 din 24 octombrie 2005, a respins apelurile ca nefondate.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că actul adiţional este o manifestare a acordului asociaţilor asupra modificărilor convenite asupra actului constitutiv, iar cu ocazia acestor modificări au fost întrunite condiţiile de fond referitoare la consimţământ valabil al părţilor ce s-au obligat, capacitatea de a contracta obiect determinat şi cauză licită, este excesiv a se susţine că în prealabil semnării actului adiţional de modificare a actului constitutiv al societăţii, era necesară a se lua o hotărâre A.G.A. de aprobare a acestor modificări.
S-au înlăturat şi criticile apelantului R.M., instanţa de apel apreciind că s-a reţinut în mod judicios că lipsa înregistrării în registrul comerţului şi a publicării în M. Of. a modificărilor, atrage în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 26/1990 chiar inopozabilitatea faţă de terţi şi nu ineficacitatea modificărilor actului constitutive, între asociaţi modificările producându-şi efectele convenite.
Cu petiţia înregistrată, la data de 21 decembrie 2005, reclamantul N.N. a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aplicarea dispoziţiilor art. 204 din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost modificată şi republicată şi nu dispoziţiile art. 187 din aceiaşi lege, pe care şi-a întemeiat cererea.
Mai consideră recurentul că hotărârea instanţei de apel este nulă absolut fiind sumar motivată contrar dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Se impunea ca examinarea actului adiţional prin prisma legii în vigoare la momentul încheierii acestuia şi nu a altor modificări intervenite ulterior.
Prin încheierea şedinţei publice din 1 noiembrie 2007, urmare decesului recurentului N.N., în baza art. 243 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor respectiv N.M., N.I. şi P.M.C.
Prin concluziile scrise recurenţii-moştenitori dezvoltă motivele de recurs considerând că în mod eronat instanţele au acordat actului adiţional valoare absolută, considerând că acesta face dovada deplină a consimţământului semnatarilor ignorând dispoziţiile art. 1173 C. proc. civ., care nu exclude posibilitatea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a convenţiei consfinţite prin acest act, dacă prin aceasta se încalcă prevederile art. 948 C. civ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel".
Prin motivele de recurs depuse în termen recurentul N.N., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 261 pct. 5 C. proc. civ., critică hotărârea pronunţată motivat de faptul că nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 în vigoare la data încheierii actului adiţional 27 ianuarie 1998 şi că este succint motivată.
Faţă de textul mai sus invocat, instanţa de recurs va examina numai aceste critici, suplimentarea motivelor de recurs prin concluziile scrise nu vor fi examinate fiind tardiv formulate.
Astfel nu pot fi reţinute criticile privind nemotivarea deciziei date de instanţa de apel având în vedere că aceasta a răspuns la toate criticile formulate în apel, hotărârea cuprinzând toate elementele prevăzute de art. 261 C. proc. civ.
În ce priveşte neaplicarea dispoziţiilor legale în vigoare la data semnării actului adiţional se reţine că justificat instanţele au reţinut că atâta vreme cât toţi asociaţii s-au prezentat în faţa notarului public şi urmare manifestării acordului lor de voinţă, au semnat actul constitutiv, este o cerinţă excesivă şi pur formală de a mai solicita o adunare generală în care aceiaşi asociaţi să ia aceiaşi hotărâre.
De altfel, actul adiţional a cărui anulare se cere a fost încheiat, la data de 27 ianuarie 1998, şi nu i se aplică prevederile Legii nr. 31/1990, republicată întrucât republicarea a fost făcută în M. Of. din 29 ianuarie 1998.
Drept urmare, nu i se aplică prevederile Legii nr. 31/1990 republicată în anul 1998 şi nici art. 187 şi respectiv 204 din această lege, întrucât cauzele de nulitate ale unui act se apreciază în funcţie de legea în vigoare la momentul adoptării sale.
Or, la data semnării actului adiţional atacat era în vigoare Legea nr. 31/1990, iar conform art. 153 în vigoare la acea dată, asociaţii pot decide modificarea actului constitutiv, cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute pentru încheierea lui, condiţii respectate în cauză întrucât actul a fost încheiat în formă autentică, în faţa notarului public, cu acordul unanim al tuturor asociaţilor.
Art. 204 din Legea nr. 31/1990 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 441/2006.
Anterior acestei modificări textul avea următorul conţinut: „Actul constitutiv poate fi modificată prin hotărârea adunării generale adoptată, în condiţiile legii sau printr-un act adiţional la actul constitutiv sau prin hotărârea instanţei judecătoreşti".
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii N.M., N.I. şi P.M.C., moştenitori ai lui N.N., împotriva deciziei nr. 293/ COM din 24 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 417/2008. Comercial → |
|---|
