ICCJ. Decizia nr. 417/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 417/2008
Dosar nr. 5956/118/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 6 iunie 2006, reclamanta SC F.P. SA a chemat în judecată pe pârâta SC O.T. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea art. 2 alin. (1) din Hotărârea nr. 1/2006 a A.G.A.; pârâta să fie obligată la distribuirea dividendelor aferente pentru anul 2005 acţionarilor înregistraţi în Registrul acţionarilor la data de înregistrare stabilită la data de 26 mai 2006 proporţional cu numărul de acţiuni deţinute, obligarea pârâtei să menţioneze în registrul comerţului şi să publice în M. Of. al României hotărârea irevocabilă de anulare a hotărârii menţionate.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că are calitatea de acţionar al pârâtei prin preluarea acţiunilor deţinute de Ministerul Economiei şi Comerţului în temeiul art. 9 pct. b) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi pct. 1.20 din Anexa la acelaşi titlu, iar prin hotărârea contestată a fost aprobată repartizarea profitului aferent exerciţiului financiar 2005, fixarea dividendului pe acţiune, stabilirea termenului şi a modalităţilor de plată a dividendelor către acţionari.
A mai arătat reclamanta că înţelege să atace art. 2 alin. (1) din Hotărârea A.G.E.A. nr. 1/2006 prin care s-a condiţionat plata dividendelor aferente acţiunilor de la intrarea în vigoare a unui act normativ sau de la încheierea unei convenţii până la data de depunere a situaţiei financiare între Ministerul Economiei şi Comerţului şi Fondul Proprietatea.
Susţine reclamanta că au fost încălcate dispoziţiile legale privind distribuirea dividendelor reglementate expres de art. 238 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi art. 67 alin. (6) precum şi art. 123 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990.
La data de 25 iulie 2006 Ministerul Economiei şi Comerţului a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, invocând în cuprinsul acesteia excepţia tardivităţii acţiunii în anulare iar pe fond a solicitat a se constata că i se cuvin dividendele aferente anului 2005, în condiţiile în care a avut calitatea de acţionar al SC O. T. SA până la momentul constituirii SC F.P. SA, la data de 28 decembrie 2005, iar hotărârea contestată este legală şi temeinică.
La data de 19 septembrie 2006 cererea de intervenţie în interes propriu a fost admisă, în principiu, iar pentru sentinţa nr. 7110 din 31 octombrie 2006 Tribunalul Constanţa a respins excepţia tardivităţii formulării cererii, ca nefondată, a admis în parte acţiunea a dispus anularea art. 2 alin. (1) din Hotărârea A.G.A. nr. 1/2006 şi a respins capătul de cerere privind obligarea la distribuirea dividendelor ca inadmisibil. Totodată, a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie în interes propriu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea în anulare a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Pe fondul pricinii s-a reţinut că F.P. a luat fiinţă prin Legea nr. 247/2005 şi HG nr. 1481/2005 la data de 28 decembrie 2005, urmând a avea regimul juridic prevăzut de Legea nr. 297/2004 şi Legea nr. 31/1990, capitalul social al acestuia urmând a fi constituit conform art. 9 din Legea nr. 247/2005 printre altele şi 10 % din acţiunile SC O.T. SA.
S-a apreciat că SC F.P. SA a fost înregistrat ca acţionar la data de referinţă 8 mai 2006 având dreptul la dividende întrucât cesiunea s-a realizat prin efectul legii, iar părţile nu au încheiat nici o convenţie ulterioară prin care să stipuleze cu privire la dreptul la dividende cuvenit pentru anul 2005.
S-a mai reţinut că în mod nelegal s-a statuat în cadrul hotărârii contestate în sensul prorogării stabilirii dreptului la dividende pentru reclamantă, în funcţie de împrejurările ulterioare acestei hotărâri de natură a califica astfel situaţia de fapt şi de drept de la momentul întrunirii acţionarilor la şedinţa din 26 mai 2006, faţă de dispoziţiile art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.
Faţă de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 instanţa a reţinut inadmisibilitatea capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la distribuirea dividendelor aferente anului 2005 cu motivarea imposibilităţii substituirii voinţei societare.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel A.V.A.S. criticile vizând modul de soluţionare a cererii de intervenţie apreciind că unul din motivele principale pentru fundamentarea cererii a fost chiar lipsa calităţii de acţionar al reclamantei la SC O.T. SA având în vedere că nu s-a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 31/1990.
De asemenea, se susţine că în mod greşit instanţa nu a examinat aspectele legate de votarea sa în cadrul A.G.A., respectiv votarea împotriva hotărârii luate cu privire la repartizarea profitului.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 109 din 3 mai 2007, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit Legii nr. 247/2005 F.P. are calitatea de acţionar semnificativ al SC O.T. SA cu o cotă de 10 % din capitalul social întrucât în temeiul acestei legi transferul către F.P. a acţiunilor M.E.C. au operat de drept la momentul înfiinţării F.P.
S-au înlăturat susţinerile apelantei referitoare la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 întrucât dreptul de proprietate asupra acţiunilor deţinute de M.E.C. a fost transmis către F.P. de drept de la data constituirii acesteia 28 decembrie 2005 prin efectul Legii nr. 247/2005 care constituie dispoziţii speciale ce derogă de la cele de drept comun.
În atare condiţii s-a reţinut că în mod justificat instanţa de fond în considerarea dispoziţiilor art. 64 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 a concluzionat asupra împrejurării că SC F.P. SA are dreptul la dividende, întrucât cesiunea s-a realizat prin efectul legii, chiar dacă înregistrarea ca acţionar s-a făcut la data de 8 mai 2006.
Critica referitoare la omisiunea instanţei de a fi soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC F.P. SA a fost înlăturată motivat de faptul că o astfel de excepţie nu a fost ridicată prin cererea de intervenţie dedusă judecăţii şi nici chiar în cursul desfăşurării procesului în faţa primei instanţe.
Cu petiţia înregistrată, la data de 16 iulie 2007, A.V.A.S. a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că în mod eronat a reţinut instanţa îndeplinirea condiţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, întrucât SC F.P. SA a solicitat ulterior şedinţei adunării generale a acţionarilor să se insereze în procesul, verbal votul său împotriva art. 2 alin. (1) din hotărârea A.G.A. atacată.
De asemenea, se arată că prin apărările formulate de A.V.A.S. se impunea punerea în discuţie a calităţii procesuale active a reclamantei şi a neaplicării dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990, şi înlăturarea aplicabilităţii prevederilor art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.
Instanţa de apel, susţine recurenta, deşi afirmă faptul că acţiunile SC O.T. SA s-au transferat de drept SC F.P. SA înţelegând să înlăture aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 31/1990, totuşi concluzionează faptul că părţile implicate nici nu au perfectat nici o convenţie ulterioară referitoare la dreptul la dividendelor cuvenit pentru anul 2005.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. de către oricare dintre acţionari care nu au luat parte la adunarea generală sau care a votat contra şi au cerut să se insereze în procesul-verbal al şedinţei.
Susţinerea recurentei potrivit căreia intimata nu şi-ar fi exprimat votul negativ cu privire la hotărârea luată în cadrul A.G.A. din data de 26 mai 2006 şi nu ar fi cerut să se insereze acest aspect în procesul-verbal al A.G.A. nu poate fi primită atâta timp cât aşa cum rezultă din conţinutul adresei nr. 1336 din 5 iunie 2006 SC O.T. SA către M.E.C. s-a menţionat expres faptul că F.P a votat împotriva modalităţilor de atribuire şi plată a dividendelor conform propunerii M.E.C.
Aceste precizări nu contravin hotărârii luate de acţionari în cadrul A.G.A. din 26 mai 2006 fac parte integrantă din aceasta.
De asemenea, urmează a fi înlăturată şi critica potrivit căreia instanţele ar fi omis să soluţioneze excepţia lipsei calităţii procesuale active a F.P., întrucât această excepţie nu a fost invocată şi nici ridicată din oficiu.
Pe de altă parte, în temeiul Legii nr. 247/2005 în baza HG nr. 1481/2005 s-a înfiinţat F.P. Potrivit acestei reglementări capitalul social iniţial al societăţii la înfiinţare este constituit din activele prevăzute la art. 9 având calitatea de acţionar semnificativ al SC O.T. SA cu o cotă de 10 % din capitalul social transferul acţiunilor M.E.C. către intimată operând de drept la momentul înfiinţării sale.
De altfel, din extrasul de cont emis de B.V. Bucureşti depus la dosarul cauzei rezultă că F.P. figurează în calitate de acţionar al O.T.
Potrivit art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 dreptul de a beneficia de dividendele aferente acţiunilor transferate aparţine cesionarului (F.P.) şi nu cedentul (M.E.C. /A.V.A.S.) cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel.
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, dispoziţie ce nu se aplică în speţă întrucât dreptul de proprietate asupra acţiunilor deţinute de M.E.C. a fost transmis către F.P. de drept de la data constituirii acestuia (28 decembrie 2005) prin efectul Legii nr. 247/2005.
Dispoziţiile acestei legi sunt dispoziţii speciale, care derogă de la cele de drept comun prevăzute de Legea nr. 31/1990.
De altfel, art. 98 din Legea nr. 31/1990 se referă la ipoteza în care transferul de acţiuni are o bază contractuală. Or, în cazul de faţă, transferul s-a produs de drept în temeiul legii şi nu în temeiul vreunei convenţii ce ar fi intervenit între subscrisa şi M.E.C.
De altfel, din conţinutul dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 rezultă că transferul acţiunilor a avut loc „ope legis" fără a mai fi necesară încheierea unor convenţii de transfer, potrivit dreptului comun.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A.P.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 109/ COM din 3 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 418/2008. Comercial → |
|---|
