ICCJ. Decizia nr. 796/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 796/2008
Dosar nr. 31/85/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 iulie 2002, reclamanta SC A. SA Sibiu cheamă în judecată pe pârâta SC I. SRL Sibiu solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 16.290,97 lei reprezentând folos de tras pentru terenul în suprafaţă de 10.298 mp. situat în Sibiu, Drumul Ocnei nr. 4, pentru perioada octombrie 2000 – 30 aprilie 2002.
Ulterior, reclamanta îşi precizează acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 12.748,23 lei reprezentând folos de tras pentru folosirea terenului în suprafaţă de 7.810 mp. pentru perioada octombrie 2000 – 30 aprilie 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 2994/ C din 19 decembrie 2006, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite acţiunea formulată şi precizată de reclamantă şi, în consecinţă, obligă pe pârâtă să plătească reclamantei cu titlu de folos de tras suma de 12.748,23 lei pentru perioada octombrie 2000 – 30 aprilie 2003, cu 843,52 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reţinând, în acest sens, că pârâta nu a făcut dovada că nu mai ocupă terenul în litigiu, astfel că, prin ocuparea în continuare a spaţiului proprietatea reclamantei, îi incumba obligaţia corelativă de a plăti echivalentul lipsei de folosinţă conform prevederilor art. 1429 C. civ., calculat la nivelul chiriei percepute pe perioada anterioară rezilierii contractului de închiriere şi a actului adiţional încheiat între părţi.
Prin Decizia nr. 10/ A din 1 iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, admite, ca fondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe pe care o modifică în tot în sensul că respinge acţiunea reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel reţine că reclamanta nu a dovedit împrejurarea că pârâta a folosit terenul proprietatea sa fără drept în perioada octombrie 2000 – 30 aprilie 2002 şi cuantumul folosului pe care l-ar fi realizat, dacă ar fi putut folosi ea însăşi respectivul teren, că hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior, într-un litigiu similar dintre părţi, au stabilit irevocabil obligarea pârâtei la plata folosului tras pentru terenul în cauză, proprietate a reclamantei, pentru perioada 1 octombrie 1997 – 1 octombrie 2000, fără a avea forţă probantă cu privire la continuarea, ulterioară datei de 1 octombrie 2000, a folosirii terenului de către pârâtă, cu atât mai mult cu cât pârâta a contestat identitatea dintre terenul indicat de reclamantă în acţiune şi cel din incinta fostei fabrici care a aparţinut pârâtei, teren şi construcţii supraedificate pe care pârâta nu le-a mai folosit, fabrica de sucuri în cauză fiind închisă.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs, solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul respingerii apelului pârâtei împotriva sentinţei instanţei de fond şi menţinerea acesteia ca legală şi temeinică.
În fundamentarea recursului său recurenta, reluând relatarea situaţiei de fapt şi a apărărilor formulate în apel, reproşează instanţei de apel greşita aplicare a dispoziţiilor art. 616 C. civ., precum şi ignorarea faptului că intimata pârâtă nu a făcut dovada că nu a mai ocupat spaţiul în litigiu, sechestrul asigurător fiind aplicat numai pentru indisponibilizarea construcţiilor până la executarea silită, respectiv până în anul 2003.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului, ca nefondat, recurenta nefăcând dovada ocupării şi folosirii terenului în litigiu de către intimata pârâtă şi după data de 1 octombrie 2000.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recurenta reclamantă, care a pretins de la pârâta intimată, prin acţiunea introductivă, plata folosului tras, pentru terenul pe care s-a construit o fabrică de sucuri, pe perioada ulterioară datei de 1 octombrie 2000, teren pentru care avusese un contract de închiriere încheiat cu intimata pârâtă, contract expirat, nu a dovedit că intimata a continuat să folosească fără drept terenul în litigiu şi pe perioada dintre data menţionată şi data vânzării imobilului în procedura executării silite pornite împotriva intimatei, încălcând astfel dispoziţiile art. 1169 C. civ., care stabilesc că sarcina probei revine reclamantului.
Cum reclamanta a invocat numai hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a stabilit doar că pârâta a utilizat un teren de 7.810 mp. până la data de 1 octombrie 2000, corect a reţinut instanţa de apel că în mod eronat instanţa de fond a trecut peste obligaţia procedurală a reclamantei-recurente, stabilită de dispoziţiile art. 1169 C. civ., inversând sarcina probei când a avut în vedere că pârâta nu a făcut dovada că nu mai ocupă spaţiul în litigiu, astfel că întemeiat instanţa de control judiciar, admiţând apelul pârâtei, a modificat sentinţa instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Astfel fiind, criticile formulate de recurentă împotriva deciziei recurate nefiind întemeiate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 10/ A din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 793/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1031/2008. Comercial → |
|---|
