ICCJ. Decizia nr. 602/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 602/2008
Dosar nr. 301/33/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 1 noiembrie 2004, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul C.V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la efectuarea investiţiei de mediu în valoare de 50.070 dolari S.U.A. în societatea privatizată SC M. SA Bistriţa, cu termen scadent la 21 decembrie 2001, potrivit contractului D.B.N. nr. 25 din 21 decembrie 1999, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere; precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 102,84 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere calculate potrivit clauzei 8.10 alin. 8 din contract pentru nerealizarea în termen a investiţiei de mediu.
Prin sentinţa civilă nr. 334 din 28 octombrie 2005, Tribunalul Bistriţa a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 107 din 14 iunie 2006, a admis apelul reclamantei, a schimbat, în parte, sentinţa civilă de mai sus, în sensul că, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârât la efectuarea investiţiei de mediu nerealizate având ca titular SC M. SA Bistriţa în valoare de 4605 dolari S.U.A., precum şi la plata sumei de 12,28 dolari S.U.A. daune interese, cu cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Prin Decizia civilă nr. 4163 din 14 decembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul reclamantei, a casat Decizia civilă de mai sus şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului, întrucât nu rezultă cu claritate la ce dată s-a judecat pricina.
După casare, prin Decizia civilă nr. 81 din 3 aprilie 2007, Curtea de Apel Cluj a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond, în sensul că, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârât la efectuarea investiţiei de mediu nerealizate, având ca titular SC M. SA Bistriţa în valoare de 4605 dolari S.U.A., precum şi la plata sumei de 12,28 dolari S.U.A. daune interese, cu 1400 Ron cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat, în esenţă, admiterea acţiunii sale în totalitate, aşa cum a fost formulată şi pentru obligarea pârâtului la realizarea investiţiei în sumă de 50.070 dolari S.U.A. cum s-a cerut, cu respectarea dispoziţiilor OG nr. 25/2002 precum şi la obligarea la plata daunelor cominatorii pretinse.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor şi probatoriilor aflate la dosarul cauzei, precum şi a concluziilor expertizei contabile pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia în raport de susţinerile pe care reclamanta le face prin recursul de faţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a se putea solicita modificarea hotărârii ce se atacă:
În speţă, avându-se în vedere constatările efectuate de Garda de Mediu, prin expertiza contabilă efectuată în faţa instanţei de apel, s-a reţinut corect că pârâtul nu a efectuat în totalitate lucrările aferente investiţii de mediu la care s-a angajat prin contract, în calitate de acţionar majoritar, valoarea investiţiilor nerealizate fiind în sumă de 4605,08 dolari S.U.A. reţinută în sarcina acestuia în mod corespunzător.
În ceea ce priveşte documentele de confirmare a investiţiilor realizate de pârât, instanţa de apel a făcut o corectă aplicaţiune a OG nr. 25/2002 şi a Normelor de aplicare a acesteia prin HG nr. 489/2003, care nu erau în vigoare la data contractului şi a terminării investiţiei şi care nu puteau produce efecte juridice retroactiv.
Pe de altă parte, corect instanţa de apel a respins pretenţiile reclamantei pentru daunele cominatorii cerute, întrucât, având în vedere că obligaţia de a face, respectiv de a executa investiţia de mediu în totalitate se află potrivit contractului, în sarcina pârâtului, ( acestea nu pot fi pretinse în raport de dispoziţiile art. 580 C. proc. civ., care reglementează plata unor amenzi civile pentru neîndeplinirea obligaţiei, ceea ce nu s-a solicitat.
În consecinţă, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 81/2007 din
aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 580/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 612/2008. Comercial → |
|---|
