ICCJ. Decizia nr. 80/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 80/2008
Dosar nr. 2229/2/2007
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 73 din 11 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.V., în contradictoriu cu pârâta SC G.T.A. SRL şi a obligat pârâta să plătească reclamantului următoarele sume: 447.652.872 lei Rol diferenţă dividende aferente anului 2003 neachitată, 59.985.485 lei Rol actualizare debit cu rata inflaţiei până la 31 octombrie 2005 şi 46.933.644 lei Rol dobândă legală, calculată pentru perioada ianuarie-noiembrie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul instanţei de fond a reţinut că în şedinţa A.G.A. a societăţii pârâte asociaţii au fost de acord cu retragerea din societate a reclamantului. Potrivit art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de către un expert desemnat sau, în caz de neînţelegere de către tribunal. În raport de această dispoziţie legală, judecătorul a apreciat că hotărârea adoptată de asociaţii rămaşi în adunarea din data de 14 aprilie 2004 cu privire la repartizarea unei părţi din profit la investiţii este adoptată cu depăşirea atribuţiilor prevăzute de normele legale, astfel încât reclamantului i se cuvine şi partea din profitul repartizat la investiţii, corespunzător părţilor sociale pe care le deţinuse la societate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, prin decizia comercială nr. 385 din 20 iunie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, dispunând admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate. În considerentele deciziei arătate s-a reţinut că reclamantului i-a revenit cu titlu de dividende, în conformitate cu hotărârea A.G.A. din 14 aprilie 2004, suma de 300.000.000 lei şi că, în măsura în care era nemulţumit de cele decise în acea hotărâre avea posibilitatea să solicite constatarea nulităţii absolute a hotărârii. În condiţiile în care hotărârea nu a fost desfiinţată pe cale judiciară, ea continuă să-şi producă efectele juridice obligatorii.
Reclamantul-intimat a declarat recurs împotriva acestei decizii. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 623 din 9 februarie 2007, a admis recursul şi a casat decizia recurată, trimiţând cauza spre rejudecarea apelului. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că instanţa de apel a nesocotit momentul la care a încetat calitatea de asociat al reclamantului astfel încât a apreciat greşit asupra posibilităţii de atacare în justiţie a hotărârii A.G.A. prin care s-a dispus asupra repartizării profitului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, după casarea cu trimitere spre rejudecare, la data de 26 martie 2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 270 din 23 mai 2007, a admis apelul schimbând în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
Intimatul a fost obligat să plătească apelantei suma de 1.183,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut următoarele considerente: dreptul la dividende este un drept societar constând în aceea că asociatul unei societăţi comerciale are facultatea de a obţine, la sfârşitul anului financiar cota parte din profit (dividende) ce îi revine conform cotei de participare la capitalul social. În cazul asociatului care se retrage, Legea nr. 31/1990 republicată, în forma în vigoare la data formulării acţiunii, stabileşte că acestuia i se cuvin drepturile corespunzător părţilor sale sociale. Astfel, art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede în mod expres că acestui asociat retras i se cuvin drepturile cuvenite pentru părţile sale sociale. Din interpretarea acestui text legal rezultă că dreptul asociatului retras nu se limitează doar la dividende, respectiv partea din profitul realizat în anul financiar, ci se raportează la patrimoniul societăţii, prin patrimoniu înţelegându-se atât profitul realizat, cât şi patrimoniul societăţii respectiv activele acesteia. Din această perspectivă, Curtea reţine că prin raportul de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond au fost stabilite drepturile asociatului retras la suma de 1.583.243,7 mii lei Rol, drepturi în care se regăsesc atât dividendele, cât şi cota parte ce i se cuvine din activul societăţii. Se mai reţine că parcursul judecării cauzei, apelanta a achitat în întregime suma stabilită în raportul de expertiză cu titlu de drepturi ale asociatului retras.
În consecinţă, solicitarea intimatului pârât de a i se achita restul din profitul net realizat nu corespunde nici textului legal aplicabil în speţă, dar nici realităţii faptice, exprimate prin plata integrală a drepturilor cuvenite în urma retragerii.
O soluţie contrară ar conduce la situaţia în care deşi intimatul a încasat deja totalul drepturilor sale în urma retragerii, în care inevitabil au fost incluse dividendele, dar şi cota parte din patrimoniu (deci şi parte din suma stabilită prin hotărârea asociaţilor din aprilie 2004 de investire a unei părţi din profit), ar beneficia de o sumă suplimentară, cu justificarea că această sumă nu ar fi trebuit investită ci plătită mai întâi asociatului retras. Subliniem, din nou, că deşi nu a fost achitată strict cu titlu de dividende, suma solicitată de intimat se regăseşte în totalul drepturilor stabilite prin expertiză la momentul retragerii sale din societate.
Împotriva acestei decizii a introdus recurs reclamantul solicitând ca în baza art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., să se dispună modificarea acesteia, respingerea apelului şi pe fond menţinerea sentinţei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a invocat următoarele critici:
- decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină,
- instanţa motivând greşit soluţia pronunţată a arătat că i s-au plătit dividendele cât şi contravaloarea părţii ce-i revenea din patrimoniu,
- instanţa de apel ignorând probele administrate cât şi dispoziţiile legale aplicabile cauzei, a schimbat natura şi înţelesul actului dedus judecăţii, apreciind ca justificate reţinerea sumelor ce trebuiau plătite ca dividende, pentru realizarea unor investiţii, necesare continuării activităţii societăţii.
- instanţa de apel prin decizia pronunţată nu s-a pronunţat în nici-un fel în ceea ce priveşte apărările formulate.
Analizând legalitatea deciziei atacate cu recurs în raport de criticile formulate, urmează a se reţine:
Motivarea hotărârii instanţei de apel, corespunde cerinţelor prevăzute de art. 261 C. proc. civ.
Astfel, din considerentele acesteia rezultă că instanţa a analizat dreptul recurentului acţionar, ca asociat retras din societate, în raport de prevederile legale incluse în art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Din interpretarea acestui text legal, instanţa a reţinut corect că drepturile recurentului nu se limitează doar la dividende, ci se raportează la întreg patrimoniul deţinut de societate la momentul retragerii, prin patrimoniu înţelegându-se atât profitul realizat cât şi valoarea activelor acesteia.
Instanţa de apel în justificarea soluţiei de respingere a acţiunii, a constatat în raport cu probele administrate că în drepturile recurentului acordate de intimată se regăsesc atât dividendele cât şi cota parte ce-i revine din acţiune societăţii, în care s-a mai inclus şi parte din suma stabilită prin hotărârea asociaţilor din aprilie 2004.
Aşadar, în calea devolutivă a apelului, ca urmare a reaprecierii probelor şi ţinând cont de apărările formulate instanţa în mod legal a admis apelul declarat de intimată şi schimbând sentinţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Reţinând că decizia atacată nu este afectată de nelegalităţile precizate în cererea de recurs de către recurentă, pentru cele ce preced, urmează a se respinge recursul acestuia ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul T.V. împotriva deciziei nr. 270 din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2008. Comercial. Ieşire din indiviziune.... | ICCJ. Decizia nr. 82/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
