ICCJ. Decizia nr. 739/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 739/2008
Dosar nr. 948/98/2006
Şedinţa publică de Ia 26 februarie 2008
Deliberând asupra recursului, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ialomiţa, secţia civilă la nr. 7298/2005, astfel cum a fost precizată, reclamanţii I.G., T.H.A.H.H., ca persoane fizice şi ca organe statutare ai SC T.G.T. SRL - Slobozia prin mandatar L.D.D. din cadrul F.D.A.D.O.I.E.R. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele B.C.R. SA Bucureşti, B.C.R., sucursala Ialomiţa şi S.R. prin M.F.P. compensarea întregului prejudiciu moral pe care l-au încercat şi pe care îl estimează la suma de 160.000 RON, cu toate datoriile pe care SC T.G.T. SRL le are la B.C.R. - Ialomiţa şi B.C.R. SA Bucureşti, în sumă de 160.000 RON, cu consecinţa compensării, respectiv scoaterea de sub sechestru a averii lor.
Cererea a fost declinată spre competentă soluţionare la Tribunalul Ialomiţa prin sentinţa civilă nr. 1136 din 22 iunie 2006.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, la nr. 948/98/2006 (nr. vechi 1123/2006).
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul S.R. prin M.F.P., legal reprezentat de D.G.F.P. Ialomiţa s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 998 – art. 1000 alin. (3) C. civ., cu privire la fapta prepusului.
Pârâtele B.C.R. SA Bucureşti şi B.C.R., sucursala Ialomiţa, au depus întâmpinări prin care au invocat excepţiile : prematuritatea cererii în raport de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., inadmisibilitatea capătului de cerere privind compensarea faţă de faptul că nu s-a făcut dovada datoriei B.C.R. către reclamanţi, inadmisibilitatea capătului de cerere privind compensarea pentru aceleaşi considerente pe care le-a invocat celălalt pârât S.R. prin M.F.P., legal reprezentat de D.G.F.P. Ialomiţa.
La data de 23 martie 2006, pârâtul V.M. a fost introdus în cauză şi care a invocat excepţiile inadmisibilităţii cererii privind compensarea datoriei precum şi a litispendenţei.
Pârâtul M.J. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în raport de faptul că nu este titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului de drept material dedus judecăţii, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prima instanţa a dispus în temeiul art. 137 C. proc. civ., unirea excepţiilor cu fondul.
Prin sentinţa civilă nr. 1414/ F din 30 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâtele B.C.R. SA Bucureşti şi B.C.R., sucursala Ialomiţa, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.J. şi a M.P.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.J. şi a M.P. şi, în consecinţă a fost respinsă cererea reclamanţilor faţă de aceşti pârâţi.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de S. R. prin M.F.P.
A fost respinsă excepţia prematurităţii cererii formulată de pârâta B.C.R. SA Bucureşti.
A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de compensare invocată de pârâţii B.C.R. SA Bucureşti, BCR, sucursala Ialomiţa şi V.M.
A fost respinsă excepţia de litispendenţă formulată de V.M.
Au fost respinse excepţiile de ilegalitate şi ordine publică invocate de reclamanţi.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de reclamanţii I.G., T.H.A.H.H., ca persoane fizice şi organe statutare ale SC T.G.T. SRL Slobozia, prin mandatar L.D.D. R. împotriva pârâţilor B.C.R. SA Bucureşti, B.C.R., sucursala Slobozia, S.R. prin M.F.P., V.M. şi R.M.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii I.G., T.H.A.H.H., ca persoane fizice şi în calitate organe statutare ai SC T.G.T. SRL - Slobozia prin mandatar L.D.D. din cadrul F.D.A.D.O.I.E.R. au declarat apel, care a fost respins, ca nefundat, prin decizia nr. 233 din 9 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, reţinându-se, în esenţă, că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică.
În contra celei din urmă hotărâri a declarat recurs intervenienta L. D.D. din cadrul F.D.A.D.O.I.E.R., criticând hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând excepţii de ilegalitate şi ordine publică, pe care le-a invocat şi în apel şi, pe care le susţine; în continuare, critică, în esenţă că, i-a fost cauzat un prejudiciu, fiindu-i încălcat principiul dreptului la apărare al părţilor din proces; totodată solicită introducerea în cauză a Tribunalului Ialomiţa în calitate de comitent şi a lui D.C., magistrat.
Pe cale de consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu precizarea să i se repare integral prejudiciul pe care l-a suferit.
Recursul este neavenit.
Prin intervenţie accesorie terţul participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia din părţile iniţiale ale procesului, prevedere înscrisă în art. 49 alin. (3) C. proc. civ.
Conform art. 56 C. proc. civ., apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs; acest aspect este justificat prin însăşi natura juridică a intervenţiei accesorii, terţul având o poziţie procesuală subordonată părţii în folosul căreia a intervenit, acesta sprijină numai apărarea părţii în folosul căreia intervine, neputând să săvârşească decât acte de procedură care nu sunt potrivnice interesului părţii pentru care a intervenit.
Este adevărat că I.G. a fost parte în cadrul procesual stabilit, în calitate de reclamantă, cât şi în calitate de mandatar al reclamanţilor şi a intervenientei în prezenta cauză, însă, în recurs, aceasta are calitate de reprezentant numai pentru L.D.D. din cadrul F.D.A.D.O.I.E.R., aşa cum rezultă din înscrisul depus la dosarul de recurs la fila xx, ceea ce înseamnă că prezentul recurs este declarat de intervenienta L.D.D.R.
Cum părţile în folosul căreia a intervenit, respectiv reclamanţii, nu au declarat recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 56 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de intervenienta L.D.D.R., ca neavenit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neavenit, recursul declarat de intervenienta L.D. D.R. împotriva deciziei nr. 233 din 09 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 676/2008. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 743/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
