ICCJ. Decizia nr. 743/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 743/2008
Dosar nr. 6352/105/2006
Şedinţa publică de la 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2 din 15 ianuarie 2007, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta F.P. şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută a art. 2 pct. a) şi b) din Hotărârea A.G.O.A. nr. 3 din 30 iunie 2005, s-a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta M.E.C. Totodată, s-a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni conform art. 132 alin. 10 din Legea nr. 31/1990 şi s-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă excepţia lipsei de interes a reclamantei cu privire la constatarea nulităţii absolute, parţiale, a Hotărârii A.G.O.A. nr. 3 din 30 iunie 2006, respectiv a art. 2 pct. c) invocată de pârâta SC C. SA, aşa încât s-a respins acţiunea ca lipsită de interes, referitor la acest punct.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a apreciat că excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantei este întemeiată, întrucât nu-i prejudiciază drepturile reclamantei pentru folosul practic al acesteia în formularea acţiunii a constat în anularea art. 2 lit. a) şi b) din Hotărârea nr. 3 din 30 iunie 2006.
Pe fondul cauzei s-a reţinut, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, sancţiunea în această ipoteză fiind nulitatea absolută, parţială a acesteia.
S-a mai reţinut că art. 2 lit. b) ) din hotărâre prin care s-a hotărât excluderea acţionarului SC F.P. SA la atribuirea dividendelor aferente exerciţiului financiar 2005, a fost votat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin nesocotirea în mod greşit a calităţii de acţionar al reclamantei la data de 21 iulie 2006 stabilită ca dată de înregistrare, aşa cum anterior s-a reţinut cât şi cu nerespectarea principiului consacrat de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia acţiunile trebuie să fie de o valoare egală şi să acorde posesorilor drepturi egale.
Astfel, s-au înlăturat susţinerile intervenite în sensul că după constituirea societăţii nu a operat transferul dreptului de proprietate de la M.E.C. la SC F.P. SA conform art. 98 teza a II-a din Legea nr. 31/1990 şi că neparticipând la activitatea la activitatea SC C. SA în anul 2005 nu i se cuvin dividende.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intervenienta A.V.A.S. Bucureşti, în calitate de succesoare a M.E.C. – M.E.C. - în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 101/2006 privind reorganizarea A.V.A.S. Bucureşti prin comasare prin absorbţie cu O.P.S.P.I.
În motivarea apelului intervenienta a criticat hotărârea pronunţată de prima instanţă în ceea ce priveşte modul de aplicare a prevederilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată cu modificările şi completările ulterioare; invocării greşite a dispoziţiilor art. 238 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în loc de dispoziţiile art. 238 alin. (2) din Legea nr. 297/2004; în motivare apelului, apelanta a mai arătat, în esenţă, că intervenienta nu a recunoscut calitatea de acţionar a F.P. în cadrul SC C. SA, deoarece între acestea nu s-a încheiat un protocol care să ateste că bunuri, care constituie patrimoniul F.P., s-au transferat de la M.E.C. la F.P., însă în cazul în care F.P. a fost înscris în registrul acţionarilor Societăţii C. SA doar pe baza cererii acestuia, aplicării dispoziţiilor art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.
Prin hotărârea nr. 3/30 iunie 2006 A.G.O.A. SC C. SA a hotărât cu majoritate de vot că dividendele cuvenite M.E.C. – O.P.S.P.I. aferente exerciţiului financiar 2005 se vor vira în întregime M.E.C. - O.P.S.P.I. pentru aceste acţiuni aferente cotei de 78,773 % din C.S. al SC C. SA în valoare de 28.569.842,40 RON, în timp ce acţionarului SC F.P. SA nu se vor plăti de către C. dividende aferente exerciţiului financiar 2005; s-a mai arătat că pentru restul acţionarilor persoane fizice şi juridice se vor plăti dividende în conformitate cu cota de participare înscrisă în registrul acţionarilor la data de înregistrare aprobată.
S-a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în sensul că procesul verbal nr. 3/2006 menţiona la ordinea de zi că dividendele vor fi acordate în conformitate cu art. 238 alin. (2) din Legea nr. 91/1990, problemă supusă dezbaterii, însă aceasta nu a fost consemnată în convocatorul publicat. (M. Of. nr. 1865/15.06.2006)
Hotărârea a fost aprobată, la data de 21 iulie 2006, ca dată de înregistrare stabilită pentru identificarea acţionarilor asupra cărora se resfrâng efectele hotărârilor prezentei adunări în conformitate cu art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
S-a mai reţinut că art. 2 lit. b) din hotărârea prin care s-a decis excluderea acţionarei SC F.P. SA de la atribuirea dividendelor aferente exerciţiului financiar 2005, a fost votat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin nesocotirea în mod greşit a calităţii de acţionar al reclamatei mai ales prin raportare la data de 21 iulie 2006 stabilită ca dată de înregistrare aşa cum anterior s-a menţionat cât şi cu nerespectarea principiului consacrat de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia acţiunile trebuie să fie de o valoare egală şi să acorde posesorilor drepturi egale; faţă de aceste considerente tribunalul a cenzurat susţinerile reclamantei privind neoperarea transferului dreptului de proprietate de la M.E.C. la SC F.P. SA, după constituirea societăţii reclamante, situaţie în raport cu care reclamatei nu i se cuvin dividende pe anul 2005.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei interesului real, privind cererea de constatare a nulităţii art. 2 pct. 2 lit. c), invocată de SC C. SA, tribunalul a apreciat că reclamanta are un interes legitim şi actual, motiv pentru care a admis excepţia.
Din procesul verbal nr. 3 din 30 iunie 2006 a rezultat că F.P. a fost reprezentat de domnul G.D., care a cerut, în ceea ce priveşte primul punct de pe ordinea de zi că în acesta nu s-a consemnat atitudinea reprezentantului F.P., în sensul votării pro sau contra asupra problemelor supuse dezbaterii, aspecte pe care tribunalul nu le-a examinat.
Prin decizia nr. 134 din 25 iunie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea de intervenţie formulată de A.V.A.S. Bucureşti, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei.
S-a reţinut, în esenţă, că tribunalul trebuia să examineze condiţiile de admisibilitate a acţiunii reclamantei, în temeiul art. 132 alin. (2) din legea societăţilor comerciale, care în cauză nu îndeplinea condiţiile textului de lege enunţat, motiv pentru care în mod greşit s-a admis acţiunea reclamantei.
În ceea ce priveşte invocarea în motivarea sentinţei, a art. 238 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în loc de art. 238 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, s-a apreciat ca fiind o eroare de dactilografiere, care nu a schimbat fondul problemei.
Referitor la reclamantă s-a constatat că F.P. era acţionar la SC C. SA conform Legii nr. 247/2005 şi a H.G. nr. 1481/2005, nefiind prevăzută modalitatea de transfer a acţiunilor, iar împrejurarea că nu au fost efectuate protocoale nu a reprezentat o măsură imperativă; or, în atare situaţie sunt incidente dispoziţiile Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990.
Referitor la dividendele aferente anului 2005 s-a apreciat că atâta timp cât M.E.C. era acţionar la SC C. SA, şi, în această calitate i se cuveneau aceste dividende. S-a constatat că modalitatea în care tribunalul a dispus înscrierea menţiunilor la R.C. este legală, fiind respectate dispoziţiile art. 720 C. proc. civ. şi s-a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în sensul că menţiunile au fost consemnate corect aşa cum a rezultat din examinarea conţinutului convocatorului publicat în M. Of. şi a procesului – verbal din 30 iunie 2006.
S-a apreciat că reclamanta are interes în ceea ce priveşte art. 2 pct. c din Hotărârea A.G.O.A. nr. 3 din 30 iunie 2006, întrucât acest punct se referă tot la repartizarea dividendelor de către acţionari.
Cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul M.E.C., curtea de apel a admis-o, cu motivarea că această are un interes legitim şi actual.
Pe fondul cererii de intervenţie în interes propriu, s-au apreciat ca întemeiate susţinerile intervenientului, în sensul că nu pot fi acordate dividende reclamantei pe o perioadă anterioară preluării acţiunilor la societăţile comerciale menţionate în anexa la Titlul VII al Legii nr. 247/2005, eventual ar fi putut fi acordate în baze unei convenţii consfinţite de părţi.
În contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică sentinţei tribunalului.
Totodată, a mai solicitat, în temeiul art. 132 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 înscrierea menţiunilor la O.R.C. a hotărârii ce urmează a se pronunţa şi radierea din registrul comerţului a eventualelor menţiuni efectuate în baza hotărârii adunării generale a acţionarilor a cărei nulitate o solicită. Solicită cheltuieli de judecată conform art. 274 C. proc. civ.
O primă critică vizează în esenţă, neluarea în discuţie din oficiu, de către prima instanţă a incidenţei prevederilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în raport de care F.P. justifică calitatea procesuală activă; în acelaşi context susţine că această problemă nu a fost soluţionată de ambele instanţe.
Recurentul, susţine că în hotărârea a cărei anulare parţială s-a cerut nu s-a pus în discuţie problema excluderii F.P. de la atribuirea dividendelor aferente deţinerii sale în structura capitalului social al SC C. şi direcţionarea acestora către acţionarul majoritar M.E.C. – O.P.S.P.I., situaţie ce a fost consemnată în Referatul nr. 36 din 5 iunie 2006, dezbătut în şedinţa Consiliului de Administraţie.
Referitor la acest material, recurentul precizează că primul punct de pe ordinea de zi l-a reprezentat distribuirea de dividende către toţi acţionarii, fără nici o excepţie, înregistraţi la data de 14 iulie 2006; recurenta susţine că în procesul verbal al hotărârii acţionarilor nu au fost ulterior ţinerii şedinţei şi nu au fost consemnate punctual măsurile discutate şi votate în fapt în cadrul adunării acţionarilor, fapt ce a determinat să refuze semnarea celor două acte.
În acest sens arată în esenţă că votul reprezentantului M.E.C. – O.P.S.I. dat în conformitate, cu Ordinul M.E.C. nr. 458/2006, era un vot negativ, iar înlăturarea sa de la dreptul său la dividende şi al repartizării acestora, în beneficiul exclusiv al acestuia reprezintă un abuz de drept al acţionarului majoritar, iar F.P. avea dreptul la dividendele aferente exerciţiului financiar 2005, întrucât era înregistrat la data de 14 iulie 2007 în registrul acţionarilor.
Printr-o altă critică recurentul solicită îndreptarea erorii materiale, strecurată în sentinţa tribunalului, în sensul trecerii art. 238 din Legea nr. 297 în loc de art. 238 din Legea nr. 31/1990.
A treia critică vizează greşita apreciere a instanţei de apel privind stabilirea datei de 9 martie 2006 a calităţii de acţionar la SC C. SA, în loc de 28 decembrie 2005, data înregistrării societăţii la registrul comerţului, situaţie care îi conferea dreptul la beneficiul dividendelor aferente anului 2005, într-o cotă de 16,052 % conform înregistrărilor din registrul acţionarilor.
Recursul este fondat, conform considerentelor care urmează.
Intervenţia principală este, conform art. 49 alin. (2) C. proc. civ., aceea prin care terţul invocă un drept al său. Cererea de intervenţie în interes propriu trebuie soluţionată de sine stătător, în raport de propriul interes juridic al intervenientului.
Din punctul de vedere al conţinutului, intervenţia principală constituie o veritabilă acţiune civilă, şi, drept urmare, ea trebuie să întrunească condiţiile de exercitare ale oricărei acţiuni civile şi anume: afirmarea unui drept adică formularea unei pretenţii, interesul, capacitatea şi calitatea procesuală.
Or, se constată că cererea de intervenţie depusă la fond, deşi denumită în interes propriu, nu cuprinde formularea unei pretenţii, contrar art. 109 C. proc. civ., care prevede că oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.
Prin cererea de intervenţie astfel formulată nu se solicită obligarea uneia dintre părţi la satisfacerea unor pretenţii proprii, ci se solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, fapt ce o caracterizează ca fiind o cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtei în reglementarea art. 49 alin. (3) C. proc. civ., iar nu o cerere de intervenţie principală reglementată de art. 49 alin. (2) C. proc. civ.
Că este aşa, o confirmă chiar intimata-intervenientă care prin întâmpinarea depusă în recurs afirmă: „Prin cererea de intervenţie formulată de către M.E.C. s-au formulat apărări constând în ..” fără a se solicita obligarea la .. .
În atare situaţie, în mod greşit instanţa de apel reţinând calificarea dată de parte cererii sale, fără a proceda la recalificarea acesteia în baza art. 84 C. proc. civ., în raport cu conţinutul său a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată şi pe fond a respins acţiunea reclamantei în condiţiile în care pârâta în al cărei sprijin intervenienta a formulat apărări nu a declarat apel, încălcându-se prevederile art. 56 C. proc. civ., care socoteşte neavenit apelul în acest caz.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi va modifica decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de intervenienta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 2 din 15 ianuarie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Dispoziţia deciziei recurate prin care anterior admiterii apelului, se admite cererea de intervenţie, fără a se preciza caracterul şi obiectul în raport de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., urmează a se constata nulă fiind o inadvertenţă de tehnică juridică, locul acesteia fiind după schimbarea în tot a sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul SC F.P. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 134 din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de intervenienta A.V.A.S. împotriva sentinţei nr. 2 din 15 ianuarie 2007 a Tribunului Prahova, secţia comercială şi constată nulitatea dispoziţiei deciziei privind admiterea cererii de intervenţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 739/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 76/2008. Comercial. Ieşire din indiviziune.... → |
|---|
