ICCJ. Decizia nr. 867/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 867/2008
Dosar nr. 1519/2/2007
Şedinţa publică de la 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatorii C.I. şi C.P. au solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. să se constate că executarea silită începută pentru recuperarea creanţelor din contractul din 1994 este prescrisă, iar în calitate de cumpărători ai imobilului pentru care s-au întocmit forme de executare au efectuat lucrări de investiţii de 40.000 euro pentru care solicită şi un drept de retenţie.
Curtea de Apel Bucureşti după disjungerea capătului de cerere privind contestaţia la titlu de cererea privind acordarea dispoziţiilor şi a dreptului de retenţie prin sentinţa comercială nr. 135 din 20 iunie 2007, a respins acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză a A.V.A.S. şi pentru acordarea unui drept de retenţie asupra locuinţei.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin contractul de credit din 1994 încheiat între B.A. şi SC T.I. SRL, urmat de contractul de cesiune de creanţă din 17 decembrie 1998 A.V.A.S. a preluat creanţa în sumă de 8.019.461.690, 81 lei garantată prin contractul de ipotecă din 24 octombrie 1994. Executarea silită începută de A.V.A.S. prin vânzarea la licitaţie a imobilului nu s-a finalizat aşa încât acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză nu e întemeiată condiţia măririi unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu nefiind îndeplinită.
Întrucât nu s-a stabilit existenţa unei creanţe a reclamanţilor faţă de pârâta A.V.A.S. dreptul de retenţie nu poate fi acordat.
Împotriva sentinţei astfel pronunţată, contestatorii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a interpretat greşit condiţiile îmbogăţirii fără just temei şi interesul acţiunii în situaţia unui prejudiciu iminent. Curtea de apel nelegal a respins probatoriile solicitate prin care se constata valoarea investiţiilor făcute.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Îmbogăţirea fără justă cauză este un fapt juridic care dă dreptul unei acţiuni cu caracter subsidiar când nu există alte mijloace de apărare a proprietăţii. Astfel, măririi unui patrimoniu îi corespunde micşorarea unui alt patrimoniu legătura cauzală fiind unică.
Dezechilibrul patrimonial naşte un raport juridic obligaţional în temeiul căruia cel al cărui patrimoniu s-a mărit devine debitor al obligaţiei de restituire.
Iniţierea executării silite prin vânzare la licitaţie publică a imobilului îndreptăţeşte la promovarea unei acţiuni împotriva uneia dintre părţile raportului juridic căreia îi profită investiţiile efectuate.
Instanţa de fond era obligată să administreze probe în vederea stabilirii unui eventual dezechilibru patrimonial întrucât prin vânzarea la licitaţie publică, se urmăreşte obţinerea unui preţ care include eventualele îmbunătăţiri aduse de contestatori.
Într-o conexiune intimă se află acordarea dreptului de retenţie ca drept real de garanţie, imperfect, în strânsă legătură cu lucrul pe care numai deţinătorul acestuia îl are pentru sumele cheltuite pentru conservarea, întreţinerea ori îmbunătăţirea acelui lucru.
Deşi drepturile creditorului ipotecar sunt anterioare intrării lucrului în detenţia contestatorilor (25 noiembrie 1997) efectuarea investiţiilor pretinse naşte un interes actual pentru promovarea acţiunii cu atât mai mult cu cât valoarea creanţei garantate era de 31.682.000 lei.
Astfel dacă opozabilitatea dreptului de retenţie poate fi pusă în discuţie în raport cu autoritatea drepturilor creditorului ipotecar, fundamentul actio de in rem verso nu poate fi contestat.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. cic., Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 135 din 20 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti pe care va casa cu trimitere spre rejudecare în vederea intereselor bunei administrări a justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii C.I. şi C.P. împotriva sentinţei comerciale nr. 135 din 20 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 866/2008. Comercial. Retragere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 868/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
