ICCJ. Decizia nr. 864/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 864/2008
Dosar nr. 33625/3/2006
Şedinţa publică de la 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 4 august 2006 s-a înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, contestaţia la executare formulată de S.A.A. Călăraşi în contradictoriu cu A.D.S., privind executarea silită comunicată cu adresa din 10 iulie 2006, referitor la contractul de concesiune din 10 mai 2002.
Contestatoarea a susţinut că între părţi nu a existat contract de concesiune, ci de arendă, care nu este titlu executoriu, astfel că, fără temei s-a pornit executarea silită.
Prin sentinţa nr. 1713 din 23 august 2000, Curtea de Apel, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
S-a reţinut de către instanţă că obiectul cererii, contestaţie la executare, priveşte o creanţă cu caracter comercial, astfel că competenţa de soluţionare în prima instanţă a cauzei aparţine tribunalului, fiind o cerere în materie comercială neevaluabilă în bani.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9374 din 2 noiembrie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 78 din 23 martie 2007 a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că titlu executoriu este contractul de arendă din 10 mai 2002 - referirea din eroare la contractul de concesiune din somaţia de plată, fiind îndreptată de creditoare prin adresa din 11 septembrie 2006.
Au fost respinse ca nedovedite şi criticile privitoare la calculul penalităţilor.
Împotriva acestei ultime hotărâri, contestatoarea S.A.A. Călăraşi a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 c.proc.civ, formulând următoarele critici:
- inexistenţa titlului executoriu. Legea arendării nr. 16/1994, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 157 din 7 noiembrie 2002, în sensul conferirii contractului de arendă a caracterului de titlu executoriu, nu este aplicabilă în speţă, întrucât contractul a fost încheiat anterior, la 10 mai 2002;
- contractul de arendă nu a fost înscris la consiliu local pentru a deveni titlu executoriu;
- nu s-au luat în considerare apărările privind greşita calculare a penalităţilor şi imputaţia plăţilor.
Recursul este nefondat.
Cu privire la existenţa titlului executoriu, este de reţinut că, potrivit art. 372 c.proc.civ, care constituie dreptul comun „executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”
Executarea silită în temeiul unui înscris - în speţă, contractul de arendă - este supusă normelor procedurale; care sunt de imediată aplicare. Procedura de executare silită fiind de ordine publică, rezultă că la apariţia unei legi noi, aceasta are un efect imediat, astfel încât nu se pune problema retroactivării ori a supravieţuirii unei legi.
Susţinerile recurentei privind supunerea contractului legii în vigoare la data încheierii acestuia, se aplică numai condiţiilor pentru valabilitatea contractului, a conţinutului acestuia, iar nu regimului executării silite.
Susţinerile privind obligativitatea înscrierii contractului la consiliul local nu pot fi reţinute ca o condiţie pentru dobândirea caracterului de titlu executoriu, acest caracter fiind prevăzut prin lege, după cum s-a arătat mai sus.
În ce privesc criticile pe fondul cauzei şi anume calculul greşit al penalităţilor, se reţine că recurenta nu a arătat în concret, în ce constau aceste erori.
Prin art. 6 din contractul de arendă, s-a prevăzut cuantumul arendei 650 Kg grâu/ha, termenele de plată şi clauza penală în sensul aplicării de penalităţi.
Calculul detaliat al penalităţilor pe anii 2002, 2003 şi 2004, pe fiecare trimestru s-a făcut de A.D.S. cu adresa din 17 august 2006.
Or, recurenta nu a indicat în ce au constat greşelile în calculul penalităţilor.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.A.A. Călăraşi împotriva sentinţei comerciale nr. 78 din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 863/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 865/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
