ICCJ. Decizia nr. 863/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 863/2008
Dosar nr. 26555/3/2004
Şedinţa publică de la 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SNP P. SA a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA obligarea acesteia la plata sumei de 159.405.316.603 lei contravaloarea facturilor de gaze naturale neachitate şi a cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 5179 din 22 decembrie 2005, a admis acţiunea, obligând pe pârâta la plata sumei de 159.405.316.603 lei contravaloare gaze naturale livrate şi la 1.624.115.166 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că înregistrarea în contabilitatea pârâtei a facturilor emise de reclamantă nu s-a realizat în ordine cronologică iar stingerea obligaţiilor nu s-a realizat în ordinea scadenţei facturilor, compensarea având în vedere alte criterii decât cele contractuale.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 224 din 2 mai 2007, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa apelată şi pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, obligând pe intimată la cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a considerat că prin ordinele de compensare de la filele 84-125 a avut loc o imputaţie a plăţii contravalorii gazelor naturale livrate în perioada ianuarie 2004 - octombrie 2004, cele 13 facturi emise în baza contractului din 2003 şi a actului adiţional din 2004 fiind plătite prin ordinele de compensare acceptate de comun acord de ambele părţi. Efectele imputaţiei nu sunt înlăturate de alte debite care nu fac obiectul acţiunii, prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. obligând pe judecător să se pronunţe în limitele învestirii instanţei.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, părţile au declarat recurs.
Reclamanta, întemeindu-şi recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. critică decizia atacată întrucât a interpretat greşit art. 10 alin. (2) din contract ce prevedea imputaţia plăţii în ordinea scadenţei facturilor, începând cu facturile cele mai vechi. Instanţa a nesocotit voinţa părţilor stingerea obligaţiei indiferent dacă se făcea prin plată sau compensaţie realizându-se în ordinea vechimii facturilor. Situaţiile contabile ale pârâtei prin care apar debite recente stinse nu respectă ordinea vechimii facturilor astfel cum era prevăzut în contract.
Considerând lipsa temeiului legal al hotărârii pronunţate, reclamanta susţine greşita aplicare a art. 1110-1111 C. civ. şi 212 C. proc. civ.
Rapoartele de expertiză efectuate la instanţa de fond şi la cea de apel au fost contradictorii iar curtea de apel în mod greşit a considerat plătită întreaga datorie consemnată în cele 12 facturi.
Instanţa de apel a încuviinţat o nouă expertiză, inutil, întrucât expertiza dispusă la fond era neechivocă, a apreciat greşit depăşirea obiectului cererii de către instanţa de fond.
Pârâta critică decizia atacată întrucât, instanţa nu a acordat cheltuielile efectuate cu expertul desemnat de parte, încălcând astfel alin. (2) al art. 274 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru considerentele ce se vor expune.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata facturilor pentru gazele naturale livrate în perioada ianuarie-octombrie 2004.
Prevederile contractuale stabileau imputaţia plăţii în ordinea vechimii scadenţei obligaţiilor; însă prin ordinele de compensare acceptate necondiţionat de reclamantă, pârâta a plătit contravaloarea facturilor emise în perioada supusă cercetării.
Rezultă aşadar că prin acelaşi acord al părţilor s-a acceptat stingerea prin compensare a obligaţiilor pentru perioada ianuarie-octombrie 2004, rămânând însă restante debitele din perioada 2001-2004.
Susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de apel a desconsiderat voinţa părţilor nu este întemeiată. Într-adevăr prevederile contractuale, aparent, sunt contradictorii considerentelor instanţei de apel. Art. 10 alin. (2) prevede imputaţia plăţii în ordinea facturilor, însă acordul părţilor de a se stinge obligaţiile prin compensare ca modalitate a plăţii celor 12 facturi din anul 2004, a condus la interpretarea convenţiei în favoarea celui ce se obligă (art. 983 C. civ).
Stabilind astfel raporturile juridice dintre părţi, instanţa de apel judicios a înlăturat concluziile expertizei instanţei de fond şi a dat eficienţă voinţei ulterioare a părţilor; după cum judicios a considerat limitele învestirii instanţei.
Pârâta criticând respingerea cheltuielilor efectuate cu expertul propus de aceasta pentru a-i consilia interesele, interpretează prevederile art. 201 şi 274 C. proc. civ. inacceptabil.
Dispoziţiile art. 201 C. proc. civ. prevăd dreptul instanţei, dacă socoteşte de cuviinţă să cunoască părerea unor specialişti pentru lămurirea unor împrejurări de fapt să numească unul sau trei experţi.
Faptul că instanţa de apel a încuviinţat participarea la expertiza dispusă, prin care a fost numit expertul I.N., şi a expertului propus de una dintre părţi, excede cadrului procedural impus de prevederile art. 201-214 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente nu poate fi acceptată nici susţinerea potrivit căreia prevederile art. 274 alin. (2) C. proc. civ. sunt incidente. Instanţa de apel a interpretat judicios prevederile art. 274 C. proc. civ. acordând numai cheltuielile de judecată prevăzute de lege în sarcina celui ce cade în pretenţiuni.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva Deciziei comerciale nr. 224 din 2 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC P. SA Bucureşti şi pârâta SC T. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 224 din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 864/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
